OPINII Oglinda spartă

Fără să mă gîndesc nici o clipă să pun un semn de egalitate între credibilitatea cu care se citeşte foaia de temperatură de la patul unui bolnav cu cea pe care sîntem dispuşi să o acordăm unui sondaj de opinie, mă număr, totuşi, printre cei care privesc cu interes cifrele pe care ni le pun la dispoziţie instituţiile specializate în forarea opţiunilor semenilor noştri. Fireşte, brandul operatorului şi "informaţia" pe care vrea să o inducă pot fi, şi sînt de multe ori, infinit mai incitante decît cifrele pe care încearcă să ni le bage pe gît ilustrînd astfel, cum bine se ştie, modalităţi dintre cele mai perfide de manipulare grosolană a opiniei publice.

Am simţit nevoia acestui scurt/lung preambul pentru a putea ajunge să-mi mărturisesc uimirea în faţa a două dintre răspunsurile consemnate, într-un ultim sondaj de opinie, de o instituţie a cărei onestitate nu a fost pînă acum, niciodată, pusă la încercare de fantasmagorii jenante şi faţă de care, deci, credibilitatea se menţine la cote demne de luat în seamă. Este vorba de Fundaţia pentru o Societate Deschisă care ne dă ştirea că 25% dintre români nu cunosc numele actualului premier, iar 1% cred că acesta este în continuare Adrian Năstase. Parcă pentru a ne convinge că nu este cazul unui neverosimil accident, aflăm că nici titularul Ministerului de Externe nu stă mai bine la capitolul notorietate: 74% dintre subiecţi nu au nici cea mai vagă idee cine este, 23% îl cunosc, în timp ce 2% cred că ministerul din Aleea Alexandru este în continuare condus de Mircea Geoană. Ei bine, fără să avem informaţii şi despre "cota de piaţă" a celorlalţi miniştri, dar neavînd nici un motiv să credem că, în general, situaţia lor ar fi în vreun fel mai bună, cred că putem afirma cu deplină convingere că Guvernul Tăriceanu are o problemă. Ea nu ţine, în zona în care vorbim, nici de volumul activităţii pe care a desfăşurat-o pînă în prezent, nici de calitatea ei - ea ţine, pur şi simplu, de obligaţia pe care orice Executiv care se ia în serios o are de a-şi exprima respectul faţă de cetăţenii ţării prin informarea lor permanentă, în modul cel mai limpede şi cel mai transparent. Un prim-ministru al cărui nume, după şase luni de guvernare, rămîne o taină pentru un sfert dintre cei a căror viaţă, în bună măsură, o păstoreşte, este surprins în flagrant de impardonabilă îngăduinţă faţă de acel om din echipa lui care este plătit să se ocupe de imaginea şefului Executivului şi care nu are habar de felul în care trebuie să o facă! Patru ani de zile, cît a fost la guvernare, şi în lunile care au urmat, cînd s-au aflat cifrele astronomice cheltuite pentru publicitatea politică, Guvernul Năstase a tot fost acuzat, pe bună dreptate, pentru goana deşănţată după imagine. Bancul cu frigiderul pe care, dacă îl deschizi rişti să te trezeşti tot cu Năstase în faţă, surprindea o realitate cotidiană în care sloganul "Nici o zi fără peşte!" a fost înlocuit cu varianta "Nici o televiziune fără Adrian Năstase!". De la dezmăţul guvernării PSD la "asceza" Guvernului Tăriceanu este, însă, un pas foarte mare care, sub nici un motiv, nu trebuia făcut. Asta nu înseamnă, pentru nimic în lume, că actualii guvernanţi trebuiau să preia modelul de tristă amintire şi, folosind cele mai penibile subterfugii, să nu facă altceva decît să-şi trîmbiţeze toată ziua marile realizări cu care au fericit poporul. Înseamnă, în schimb, să probeze că au înţeles şi ţin cont de necesitatea dialogului permanent între guvernanţi şi guvernaţi; că nu sînt deloc indiferenţi faţă de nevoia celor din urmă de a fi la curent cu tot ce se întîmplă; că nu precupeţesc nici un efort ca să convingă că ce se întîmplă este strict în interesul cetăţeanului; şi, deloc în ultimul rînd, că fac tot ce e cu putinţă pentru a da satisfacţie nevoii subconştiente a fiecărui om care şi-a depus buletinul în urna de vot să ştie o mulţime de lucruri despre activitatea la zi a celui pe mîna căruia s-a dat. Un lider politic care trăieşte într-o zonă la care privirea omului de pe stradă nu are acces şi de unde faptele lui rămîn ascunse muritorului de rînd este un om politic care pierde orice susţinere în rîndul celor pe care îşi imaginează că îi reprezintă şi îi slujeşte. Revenind la situaţia surprinsă de sondajul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, lucrurile sînt cu atît mai anormale cu cît celui care este astăzi în fruntea guvernului i se pot reproşa, teoretic sau şi practic, o mulţime de lucruri, dar e greu de crezut că cineva îi poate contesta lipsa de carismă, harul de la Dumnezeu de a fi privit cu plăcere de cei cărora li se adresează. Atunci cine e cel care îl ţine cu gluga pe cap pe Călin Popescu Tăriceanu şi, mai ales, cum nu realizează prim-ministrul că toată truda lui se consumă în spatele unui paravan opac, pus între el şi cetăţenii ţării? Nimic din ceea ce e prea mult nu e recomandabil, dar "pudoarea" care i se impune actualului premier este un lux cu un preţ mult prea mare pentru a mai fi acceptat în continuare.

Cu cît cineva din anturajul premierului Tăriceanu îi va atrage mai repede atenţia că oglinda care reflectă activitatea Guvernului e spartă, cu atît mai mult şansele acestuia de a avea parte de o dreaptă judecată vor fi mai mari.

P.S. Nu am nici un motiv să mă îndoiesc de performanţele d-rei Oana Marinescu pe undele BBC, dar nu am nici un motiv nici să cred că o posibilă interpretă a marilor roluri din tragedia antică este şi cea mai fericită soluţie pentru a purta cuvintele Guvernului unei Românii în veşnica tranziţie.