OPINII Piuneza PSD

Cu proiectul de creştere a pensiilor, PSD a reuşit să aşeze o piuneză pe scaunul prezidenţial al lui Traian Băsescu, căci, indiferent de poziţia preşedintelui, succesul politic este al partidului de opoziţie. Aproparea de către Parlament a propunerii PSD de majorare a pensiilor este o victorie politică a social-democraţilor şi este cu atât mai interesantă cu cât PSD este un partid aflat, măcar formal, în opoziţie.

Este cea mai importantă victorie a social democraţilor de după 2004. Similară doar cu succesul impunerii cotei unice, în 2005, de către Alianţă.

Dacă PSD ar fi fost la putere, nu ar fi marşat niciodată atât de mult pe creşterea pensiilor, pentru că sistemul public de pensii este o bombă cu ceas în România, din cauza creşterii constante a numărului pensionarilor după 1990 ca formă de protecţie socială, guvernele postdecembriste preferând soluţia pensionării anticipate ca să nu se îngroaşe numărul şomerilor. Din opoziţie e uşor să propui orice măsură socială, căci ea aduce voturi, iar cei care trebuie să o aplice şi să o finanţeze sunt cei de la putere.

Deşi, iniţial, nu a fost partizanul proiectului PSD, premierul Tăriceanu a cedat şantajului PSD, în ciuda declaraţiilor sale că inclusiv în programul de guvernare se prevede o creştere reală a pensiilor cu 30%. Numai că această creştere era programată eşalonat, din 2005 până în 2008. Nimeni nu poate contesta nivelul scăzut al pensiilor şi exerciţiul crunt al pensionarilor pentru supravieţuire în perioada de tranziţie. Dar graba cu care s-a trecut la majorarea consistentă a pensiilor, începând cu anul electoral 2008, arată altceva, fără nicio legătură cu raţiunile economice care trebuie să guverneze o Românie europeană.

Calculele PSD au fost reci ca ale unui lunetist care-şi pipăie ţinta de la distanţă.

Iar ţinta este direct Traian Băsescu. Greu de spus cum a reuşit PSD să-şi sincronizeze atât de bine mişcările, după eşecul răsunător cu suspendarea preşedintelui. Mai ales că mulţi începuseră să parieze pe scindarea partidului.

Omul politic Traian Băsescu este singurul care a reuşit să preia masiv din bazinul electoral al lui Ion Iliescu, mai ales în zona pensionarilor. Inclusiv la referendum, preşedintele sus­pendat a fost susţinut de o largă masă de pensionari. Exact aici a urmărit să lovească PSD, partid aflat de doi ani în cădere liberă, încercând să recupereze din bazinul său tradiţional. Şi, mai ales, încercând să-şi lovească direct adversarul politic.

Dar nu oricum, ci forţând umilirea lui.

Propunerea PSD privindu-i pe pensionari a căpătat consis­tenţă exact când a fost evident că seceta va muşca adânc din bugetul ţării, astfel că a supralicitat încercând să-l pună pe Traian Băsescu într-o poziţie politică jenantă - de om politic care nu vrea binele pensionarilor.

Majorarea pensiilor, o măsură criticată de mai toţi oameni atenţi la cifre, mai putea fi blocată doar de preşedinte prin retrimiterea proiectului de lege în Parlament.

Chiar dacă nu şi-a dorit să promulge legea PSD, preşedintele nici nu prea putea să i se opună deschis. Căci ar fi însemnat să-şi pună în cap milioane de pensionari chiar înaintea unui lung şir de alegeri- europarlamentarele din acest an, localele şi generalele de anul viitor, precum şi alegerile prezidenţiale din 2009.

Am fi asistat la primul clivaj serios între preşedinte şi o largă categorie socială. Ceea ce ar fi un act aproape sinucigaş pentru Traian Băsescu. Mai ales că nu PSD a folosit sloganul electoral "Să trăiţi bine!", ci chiar preşedintele.

Pesemne că PSD şi-a dorit mult o opoziţie din partea preşedintelui pe tema creşterii pensiilor, chiar mai mult decât creşterea pensiilor în sine.

Acum, după aprobarea măsurii, social-democraţii stau la pândă aşteptând reacţia şefului statului. Ar face orice ca să-i provoace o reacţie ostilă lui Traian Băsescu. Patronatele au criticat deja, pe bună dreptate, măsura propusă de PSD, pe motiv că vor trebui introduse, în schimb, alte taxe ca să nu fie afectat deficitul bugetar. Vor cere patronatele preşedintelui să nu promulge legea şi să o retrimită în Parlament pentru o analiză mai serioasă privind costurile şi sursele de finanţare? Ar fi fost în drept să o facă. Săptămâna trecută, un ONG a făcut un raport pe marginea impactului măsurii propuse de PSD, solicitându-i premierului Tăriceanu să nu accepte şantajul social-democraţilor, pentru că România nu-şi poate permite creşterea costurilor cu sis­temul de pensii.

Tăriceanu a acceptat însă. Se va îndrepta oare acum acelaşi ONG şi spre preşedinte, solicitându-i să nu promulge legea privind majorarea pensiilor?

Alt calcul al PSD, care, probabil că a fost şi un argument în faţa lui Tăriceanu, a fost: cu seceta pe cap şi cu orizontul unor pensii majorate cheful preşedintelui de promova un nou guvern se va mai estompa în perioada următoare. PSD-ului îi convine actuala situaţie.Cu un Tăriceanu, firav politic, social-democraţii pot începe serios, de acum înainte, să-şi aplice programul social. Dar din opoziţie.

Deocamdată au reuşit cu pensionarii, vor urma probabil casele pentru tineri, salariile mai mari pentru bugetari şi tot aşa. Paşi clasici spre urna de voturi.

PSD îi pregăteşte preşedintelui Băsescu să iasă la pensie peste doi ani. Ce va face preşedintele? Va accepta pensionarea sa anticipată?