OPINII Vulnerabilitatea energetică nu sare de salariul minim

Legea privind consumatorul vulnerabil de energie a trecut recent prin Parlament, iar în forma adoptată, ajutoarele pentru încălzirea locuinţei se opresc la cei cu salarii minime pe economie.

Astfel, pentru obţinerea compensaţiei minime de 10% din valoarea de referinţă se iau în considerare venituri pe membru de familie cuprinse între 1280 lei şi 1386 lei pe lună (1386 lei este salariul minim net). Pentru venituri mai mici procentul poate urca chiar la 100% din valoarea de referinţă, mai exact la venituri sub 200 lei pe membru de familie. Iar valoarea de referinţă nu poate fi mai mică de 250 lei pe lună pentru gaze naturale, 500 lei pe lună pentru energie electrică şi 160 lei pe lună pentru combustibili solizi şi/sau petrolieri. Cu alte cuvinte, un cuplu format din două persoane care lucrează fiecare pe salariul minim, ar putea primi 25 de lei pe lună dacă se încălzesc cu gaze, de pildă, şi 50 lei pe lună pentru energia electrică. Dacă cei doi sunt arondaţi companiei Engie la consumul de gaze, tocmai au fost anunţaţi că valoarea facturilor va creşte cu 38% din noiembrie, din cauza scumpirii gazului. Astfel încât, cea mai bună protecţie pentru a nu intra în datorii după o iarnă mai grea va fi tot schema brevetată pe timpul comunismului-pune o haină mai groasă pe tine şi setează un număr mai mic de grade în centrală.

Dacă respectivul cuplu are un copil, atunci cele două salarii se împart la 3, iar venitul pe membru de familie ajunge la 924 lei, ceea ce le-ar permite o compensare de 40% din valorile de referinţă, deci 100 de lei la gaze şi 200 de lei la energia electrică. Presupun că nu mulţi consumatori vulnerabili se încălzesc cu centrale pe energie electrică, foarte costisitoare pe partea de facturi, astfel încât sumele obţinute de la autorităţi se raportează la valorile de referinţă de 250 lei pe lună (la gaze) sau 160 lei pe lună (lemne). Sumele sunt insuficiente pentru a acoperi creşterile de preţuri din ultima vreme, astfel încât punctează mai mult la capitolul imagine. În plus, cei care depăşesc fie şi cu puţin salariul mediu pe economie, dacă nu sunt persoane singure pentru care plafonul pentru a primi compensaţii urcă până la 2053 de lei, se pot trezi că trebuie să suporte creşterea facturilor strângând singuri cureaua.

Soluţiile adoptate până acum în situaţii asemănătoare au fost impozitarea profiturilor excepţionale ale producătorilor sau plafonarea preţurilor. Fiecare are dezavantaje (redistribuirea operată apoi de stat e discutabilă, iar plafonarea preţurilor fără interzicerea exporturilor nu are sens) şi niciuna nu ţine cont de profiturile excepţionale ale traderilor, care au cele mai nesimţite marje în perioada asta, când preţurile au crescut de la lună la lună. Firmele producătoare ar trebui încurajate să iasă direct pe o bursă adevărată a energiei astfel încât profiturile să nu le mai fie filtrate de băieţii deştepţi, cu firme de apartament şi câţiva angajaţi, care poartă o bună parte a vinei pentru facturile umflate din prezent. Sigur, indolenţa statului care nu s-a preocupat din timp de creşterea capacităţilor de producţie explică la rândul său situaţia de azi. Lucrurile pot deveni cu adevărat dramatice după închiderea producătorilor pe cărbune şi revizia Reactorului 1 de la Cernavodă (2026-2028), când presiunea pe importuri va fi şi mai mare, astfel încât măcar pe partea adaosurilor de intermediere să stăm mai bine până atunci.