Opţiunea nucleară

De ce atâta grabă? De ce trebuie organizat referendumul pentru familie acum, pe 7 octombrie? Şi toate acestea prin încălcarea statului de drept? Nu faptul că este limitarea expresă a unei libertăţi este dovada că iliberalismul nu mai este doar un spectru, ci o realitate în România ne interesează în acest articol. Argumentele etice, filosofice sau ideologice sunt importante, dar acum sunt reduse la un zgomot de fond.

Pentru Liviu Dragnea referendumul pentru familie este nu doar "o cumpănă pentru neamul românesc", ci, cel mai probabil, ultimul moment favorabil când ar putea tranşa conflictul politic în favoarea sa şi s-ar putea salva. Din strategia sa, aşa cum apare la o analiză retrospectivă, referendumul a fost permanent o "opţiune nucleară". De aceea, cu abilitatea-i cunoscută, Liviu Dragnea îşi va urmări consecvent obiectivul. Puţin contează în acest moment cine pe cine a instrumentalizat: Liviu Dragnea, BOR şi cultele neoprotestante din Alinata evanghelică sau invers. Oricum, Rusia putinistă şi fundamentalismul religios (pe care-l condamnăm la islamici, dar îl aplicăm fără rezerve în cazul nostru) şi-au atins scopul: divizarea societăţii româneşti în privinţa respectării drepturilor omului.

Nici deciziile Curţii Constituţionale, nici legislaţia nu ar putea facilita organizarea improvizată şi abruptă a referendumului. Dar agenda politică a lui Liviu Dragnea - nu a PSD sau a altora interesaţi în organizarea referendumului - pare a impune, cu orice risc, ţinerea referendumului acum. Motiv pentru care statul de drept urmează a fi supus uneia din ultimele sfidări înaintea de a sucomba definitiv pe altarul "autorităţii" şi "suveranităţii" poporului. În 2012, prin două decizii, 51 din 25 ianuarie şi 682 din 27 iunie, care au declarat neconstituţionale două legi, ce urmăreau schimbarea intempestivă a sistemului electoral pentru a avantaja pe cei aflaţi la guvern, prima asumată de guvernul Boc, a doua promovată de Victor Ponta şi Crin Antonescu, a fost redefinit cadrul constituţional al organizării alegerilor, deci şi a referendumului. Iar în legea 208 din 20 iulie 2015 se reglementează atât organizarea alegerilor parlamentare, cât şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente (AEP). Ori, AEP este, conform articolului 100 al legii de mai sus "o instituţie administrativă autonomă cu personalitate juridică şi cu competenţă generală în materie electorală, care are misiunea de a asigura organizarea şi desfăşurarea alegerilor şi a referendumurilor (s.n.), precum şi finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale, cu respectarea Constituţiei, a legii şi a standardelor internaţionale şi europene în materie." Deci AEP ar trebui să organizeze referendumul, dar nu are cum, căci legislaţia nu a fost adaptată modificărilor din 2015. În legea referendumului AEP nu este prevăzută, deci nu are cum să organizeze ceva ce nu intră în competenţele sale. Iar Birourile electorale, care au funcţionat până acum în cazul referendumurilor nu pot fi organizate de azi pe mâine, mai ales că nu există încă o decizie oficială, în aşteptarea pronunţării Curţii Constituţionale, privind organizarea referendumului. Un referendum de o asemenea importanţă - o "cumpănă" - improvizat în mai puţin de trei săptămâni? Dar Liviu Dragnea nu pare dispus să aştepte, doreşte să forţeze cadrul legal - probabil presat de evoluţia situaţie interne din partid, pe care organizarea referendumului ar putea-o schimba - şi doreşte să prezinte opiniei publice vinovaţi. În această logică încearcă să-l sacrifice ritual - probabil să-l oblige să demisioneze - pe preşedintele AEP, profesorul Daniel Barbu. Doar că Autoritatea nu a tergiversat nimic, trimiţând încă de acum aproape un an proiectul de modificare a legii referendumului la parlament!

Sunt unii care cred că această problemă ar putea fi depăşită doar prin adoptarea unor ordonanţe de urgenţă. Dar care este urgenţa? Nu s-ar putea organiza referendumul mai târziu, când problemele legale vor fi rezolvate? Se pare că nu! Dar aici intervin deciziile Curţii Constituţionale din 2012 care stabileau necesitatea respectării "stabilităţii normelor juridice în domeniul electoral", respectiv că "stabilitatea acestor norme constituie o expresie a principiului securităţii juridice", că modificarea legislativă intempestivă "poate fi de natură să creeze dificultăţi suplimentare autorităţilor însărcinate cu aplicarea sa, sub aspectul adaptării la procedura nou instituită şi operaţiunile de ordin tehnic pe care aceasta le presupune", respectiv că "această reglementare este de natură să determine dificultăţi în exercitarea dreptului de vot, dificultăţi care pot avea ca efect, în cele din urmă, restrângerea exerciţiului acestui drept". În acelaşi timp, Curtea Constituţională a introdus în legislaţia românească şi "Codul bunelor practici în materie electorală" al Comisiei de la Veneţia, care impune ca modificarea legislaţiei electorale să nu se realizeze cu mai puţin de un an înaintea evenimentelor electorale. Se pare însă că, dacă s-ar respecta termenele constituţionale şi legale, precum şi bunele practici, "opţiunea nucleară" nu ar mai avea acelaşi efect! În orice caz, nu pentru Liviu Dragnea!