Pălitura di osîndă

Tuşierul a scuturat frenetic fanionul. Centralul a văzut faza, a văzut şi semnalizarea, aşa că n-a mai ezitat: a indicat hotărît punctul cu var de la 11 metri. Lovitură de pedeapsă. Dîncu a încasat golul. Un gol mai mare decît el şi decît toate orgoliile sale umflate peste măsură încă de pe vremea cînd era doar o tînără speranţă la "juniori". Acu, trebuie să fi ajuns mai ceva decît balonul lui Munchausen. Singura necunoscută a fazei este culoarea cartonaşului pe care a pus mîna arbitrul. E roşu şi atunci titularul de la armată se duce din prima la vestiare sau e doar galben şi atunci decizia-ghilotină este amînată pînă o veni vremea celui de al doilea cartonaş. Galben sau roşu....nu mai contează, de vreme ce l-a încasat pe primul. Rezultatul este acelaşi. Plăvanul iese de pe teren definitiv. Întrebarea este: care-i faza? Ei, nu! Lăsaţi-o p-aia cu ce a zis în faţa microfoanelor, luîndu-se la întrecere cu Oracolul din Delfi. Aia că, vezi doamne, pace fără negociere nu se poate şi cu cine să negocieze ucrainienii, dacă nu cu ruşii. Doar nu cu patagonezii! Înţelepciunea asta i-au pus-o pe hîrtie nişte băieţi de bine, iar el a citit-o fără să clipească, după cum se poate vedea pe toate imaginile luate de la faţa locului. Iar dacă a citit-o, sigur o mai văzuse măcar o dată în faţa ochilor. Avea, deci, prilejul şi timpul să o şteargă, dar nu i s-a părut deloc necesar. Dimpotrivă. Ia uitaţi-vă ce zic nişte personaje destul de importante de pe la Washington, de pe la Bruxelles, Paris, Roma şi Berlin! Păi ce, ăia sunt toţi oamenii lui Putin!!! Or fi, n-or fi, nu ştim şi nici nu ne interesează, în acest context. Ceea ce trebuie lămurit este în care biserică a fluierat Dîncu şi cine a pus să fie dat afară.

Scenariul 1. Lui Dîncu i s-a făcut de şefia PSD. Păi, după ministerul apărării ce mai poate urma? Dacă a putut un alde Cîţu să ajungă şeful PNL, de ce n-ar putea el să "preia" PSD-ul pe persoană fizică? Sau pe grup! Şi dacă nu acum, atunci cînd? Acum e bătaia peştelui. Iaca, Iohannis se pregăteşte să se întoarcă la Sibiu. Direct, Dîncu nu se poate căţăra în jilţul lui. E prea sus, totuşi. Parcă e şi prea devreme. Parcă ar mai trebui o gară intermediară, un timp de coacere suplimentar. Ar putea, în schimb, să se auto-promoveze în rolul de king-maker! Bă, nenică, cine are visuri de mărire cotroceneşti ori de calea victoriei să treacă pe la mine. Ba, mai gros, musai pe la mine. Ciolacu? Păi, cine e ciolacu? Un neica nimeni căruia, înainte de a fi legat fedeleş, băgat într-un sac închis la gură cu zece noduri şi aruncat apoi, ca Păcală, în balta alegerilor prezidenţiale, i se va mai agăţa de gît şi un bolovan. Atît de mare încît n-o să-l mai poată scăpa de urmările eşecului nici Sfînta Vineri. Să preiei sefia PSD-ului înseamnă o carieră politică. Mai lungă sau mai scurtă, asta depinde de cine te arbitrează de pe margine şi de cum te mişti pe teren printre minele îngropate de alţii sub iarba reavănă de pe tăpşan, încă din vreme, dar mai ales în timpul meciului. Este totuşi o carieră la vîrf! S-o fi apucat Dîncu să vorbească singur prin cabinetul ministerial, ori cu nişte amici la popotă, s-o fi lăudat c-a aranjat şi cu Prea Înaltul. Se retrage el la mînăstire, undeva, dar, măcar o vreme trebuie să-i scape şi lui cineva turma. Şi, cine, dacă nu urma. S-a oferit voluntar şi nu l-a certat nimeni. Nici cu vorba, nici cu băţul. Aşa că a luat-o de bună, drept încuvinţare. Dar, dacă a apucat să vorbească cu voce tare în minister, fie şi în somn, s-a auzit peste tot. Probabil şi la Premier. Probabil şi pe la Ciolacu. Păi cine vrea să-şi piardă pîinea, nu doar cea de azi, ci şi cea de mîine şi de toate zilele... aşa, doar de dragul visurilor de mărire ale lui Dîncu? Nimeni! C-aşa-i în fotbal: după naruşenie urmează jol carton!

Scenariul 2. Lui Dîncu i s-a făcut de Cotroceni. Nu peste o sută de ani, ori la Sfîntul Aşteaptă. Acum, după ce pleacă Iohannis la schi. Definitiv. Păi, cine să-i ia locul? Oglinjoară, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară? Ciolacu? Hai, să fim serioşi. Păi, cine-l alege pe moluscă ăla? El şi-ai lui. Doar că nu ajunge. Nu-i destul. "Prostănacul"? Păi, lu ăla este suficient să-i mai lege cineva o dată de gît tinichelele ştiute, nu mai vorbesc despre cele încă neştiute public, şi e gata. O biată raţă şezătoare, în bătaia puştii vînătorului. Victimă sigură. E ca şi friptură pe varză. Şi, mai cine? Ciucă ăsta? Ete brîul, trece rîul. Păi cu ce e mai bun Ciucă decît el? Doar că a fost Prim Ministru? Nu se pune. Lumea abia dacă ştie cum arată şi dacă ştie, oricum nu îl place nimeni. Nu poţi face o campanie prezidenţială doar dînd din mînă şi citind texte scrise de alţii, lăsînd mereu şi inevitabil impresia că nu înţelegi mai nimic din ceea ce citeşti. Să fim serioşi! Îl vor americanii? Da, ce, pe mine nu mă pot vrea? Pot să promit cel puţin cît promite şi el. Pot să dau asigurări, tot atît cît dă şi el. În plus, intrările mele în America mai trec şi pe la alte instituţii decît Departamentul Apărării. Mai sunt şi alte ministere pe acolo şi politica mare se face şi în alte clădiri, decît la Pentagon. Mă auto-propun candidatul PSD la prezidenţiale şi gata. Partidul trebuie să fie cu mine, Ciolacu cu toate voturile lui, trebuie să mă aleagă, Iohannis şi-a dat acordul...e ca şi făcut.

Scenariul 3. Lui Dîncu i s-a făcut de ducă. Nu la Cotroceni, nu la Palatul Victoria, nici în Modrogan, de ducă aşa...pe pustii. S-a săturat de toţi şi de toate. Vorba cîntecului: opriţi lumea, vreau să mă dau jos. Şi, dacă tot e hotărît ori dacă trebuie să plece, măcar să o facă "in a blaze of glory". Di granda! Bă nătărăilor, chiar nu înţelegeţi nimic cu politica asta? Nu vedeţi că Putin nu poate pierde războiul? Şi, dacă nu poate să îl piardă, înseamnă că cel puţin pe jumătate l-a cîştigat, deja. Nu vedeţi că i-a pus China mîna în cap? Nu vedeţi că mîine-poimîine ajunge din nou la Casa Albă Trump, prietenul lui Putin, şi atunci să te ţii reorganizări geo-politice pe aici prin estul sălbatic. Cu cine vreţi voi să jucaţi barbut, bă muhaielelor, cu pierzătorii? Ei bine, eu joc în echipa ălora care au venit de-acasă cu zarurile lor şi stiu precis cum şi cînd să le arunce, să le iasă "mai mare" şi să ia potul!

Scenariul 4. Şi dacă ştie ce spune şi dacă nu ştie ce spune, Dîncu tot nu contează. Oricum, este o cantitate neglijabilă, numai bun pentru rolul de victimă sau de victimă colaterală. Diferenţele semantice nu mai contează. E nevoie ca cineva să plece, să bifeze Ciucă remanierea, fără de care orice guvernare la români este ca nunta fără lăutari. Şi dacă nu el, atunci cine şi dacă nu acum, atunci cînd?

O pălitură di osîndî şi treaba-i gata, că doar nu-i di trebuinţă mai mult de-o bîtă la un car di oale.