Vieţile noastre au intrat în şomaj tehnic în acest 2020 născut în zodia ghinionului. "Izolare" şi "distanţare" sunt două dintre cuvintele de ordine în aceste zile tulburi.
Chiar dacă respectăm aceleaşi texte... de ordonanţe militare, fiecare se autoizolează cum poate. "Câte bordeie, atâtea obiceie", unii se bucură, alţii se bat, câţiva se ceartă, mulţi se iubesc, numeroşi dau faliment, mai puţini se îmbogăţesc, dar este evident că omul nu este făcut pentru viaţa în cuşcă. Între paranteze fie spus, nicio fiinţă nu este "programată" pentru captivitate.
Cum primăvara aproape că am ratat-o cei mai mulţi dintre noi, ar fi păcat să ratăm şi această mare sărbătoare creştină, de care se bucură an de an şi cei mai puţin duşi la biserică.
Vom sărbători după cum ne-a prins pandemia, în familie extinsă, restrânsă sau, din păcate, singuri. Obişnuiţi să privim spre exterior, de data aceasta suntem obligaţi să căutăm în interior: lumina, bucuria, liniştea, alinarea.
E foarte greu să îţi oferi singur ceea ce aştepţi de la alţii, dar nu este imposibil. Avem o lună de "stare de urgenţă" în spate şi ne mai aşteaptă una, aşa că există şansa să ne cunoaştem pe noi înşine mai bine şi de Paşte să ne auto-întindem o mână prietenească. Poate în jurul mesei vom fi mai puţini, mielul mai mic sau chiar invizibil, cozonacul nu foarte pufos şi crescut, ouăle îmbujorate mai rare, vinul în sticle mai mici, dar important este ca de acest Paşte să facem totul astfel încât să-l prindem şi pe următorul. La mulţi ani!
Un hohot de râs la momentul nepotrivit poate aduce mult plâns, iar o lacrimă, acum, poate oferi şansa unor zâmbete în viitor.
Paşte fericit!
1. Nu cred in astfel de clisee de consolare
(mesaj trimis de Cristian în data de 17.04.2020, 14:25)
E ca si cum i-ai ura unui om "Puscarie placuta"! Un om care isi bucura si hraneste sufletul "intru Hristos" e prin definitie un om LIBER.. Una e cand te supui singur la cazne ca Isus Hristos, mergand prin decizia liberului arbitru (deci in calitate de om liber) in desert sa postesti 40 de zile si cu totul altceva este cand te pune statul cu botul pe labe 2 luni. In aceasta din urma situatie, disonanta cognitiva te poate cel mult determina sa speri ca "asa a vrut Dumnezeu" dar nimic mai mult.
Nu lipsa familiei si a drobului facut in casa ne intristeaza in aceste zile de sarbatori ci propria conditie de sclavi sub amenintarea zilei de maine.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 17.04.2020, 21:06)
In venerea mare in sfirsti Cristiane meriti iertare.
Puscarie placuta = Paste fericit
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 19.04.2020, 14:24)
Bine spus, nicio ființă nu este programată pentru captivitate. Dovada: la prima ocazie se răzbuna.
Dorel, care locuiește la bloc si-a cumparat acum ceva ani un papagal pentru a-și mai omorî timpul. Cand venea acasa ii dădea drumul din colivie și încerca să-l adreseze. Cum papagalul se plictisea repede si nu mai răspundea comenzilor, enervat, Dorel il apostrofa:
-Ce-i mă p-- - a, te-ai supărat, ce stai așa posomorat?
Acum, cu izolarea papagalul își vede stăpânul supărat si posomorat cu capul între mâini și il apostrofează si el:
-No p- -a, acuma vezi și tu ce inseamna să să stai tot timpul închis în colivie!.
2.1. Papagalul, De-formator de opinii TV (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Vecinu' lu' Dorel în data de 20.04.2020, 04:32)
Îl știu pe Dorel dar află că a fost printre primii care au plecat la sparanghel în... așa că ultima frază cu replica dată de papagal, este nu... este. Căci la plecarea în Germania ,Dorel l-a eliberat și papagalul ăsta ține niște emisiuni pe la TV Ghiță din Serbia, Antena 3 și la TVR România 9..
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 20.04.2020, 09:45)
Nu-l sti bine; a plecat tocmai pentru a scăpa de tristețe. Replica papagalului a fost înainte de a fi eliberat.
Tâlcul este altul: papagalul l-a taxat la fix si cu acelasi apelativ cu care i se adresa stăpânul Dorel.
Nu-i așa ca-i tare?
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 21.04.2020, 16:18)
Da, un hohot de râs, poate face cât o cafteala de plâns.