PETERSON INSTITUTE DESPRE CONSECINŢELE DECARBONIZĂRII RAPIDE Economia mondială riscă o criză

Tranziţia globală către o economie neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon va provoca perturbări care amintesc de criza petrolului din anii 1970, potrivit unui document al Peterson Institute for International Economics, citat de Bloomberg.

Amintim că "Prima criză petrolieră", respectiv criza petrolului, a început în luna octombrie 1973, când Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a impus un embargo asupra livrărilor de ţiţei. Embargoul petrolier a afectat SUA, aliaţii săi din Europa de Vest şi în special Japonia. Preţul barilului de petrol a crescut în scurt timp de patru ori, în anul respectiv: de la 3 dolari la 12 dolari. Producătorii de petrol arabi au condiţionat sfârşitul embargoului de succesul SUA în a aduce pacea în Orientul Mijlociu. Acestă criză a durat până în martie 1974, iar următoarea criză petrolieră a avut loc în 1979.

În opinia lui Jean Pisani-Ferry, economist la think tank-ul Peterson Institute for International Economics, chiar dacă eforturile de reducere drastică a emisiilor sunt "digerabile" pe termen lung, impactul imediat al ajustărilor dificile necesare poate fi similar cu cel din perioada caracterizată prin creştere moderată şi inflaţie masivă care a rezultat din şocul preţului petrolului.

Jean Pisani-Ferry afirmă, în studiul menţionat, publicat recent: "Optimismul rezonabil cu privire la efectele pe termen lung ale tranziţiei către o economie neutră din punct de vedere al emisiilor de carbon nu este un motiv pentru a trece cu vederea costurile tranziţiei. Aceste costuri, deşi suportabile, sunt susceptibile să fie semnificative. În loc să pretindă că sunt banale, factorii de decizie politică ar trebui să înfrunte realitatea şi să elaboreze strategii de tranziţie corespunzătoare".

Pisani-Ferry susţine că unul dintre motivele care stau la baza unei perturbări economice de amploarea este faptul că guvernele au amânat prea mult această tranziţie care, în condiţiile date, este una bruscă.

Consecinţa economică a unei astfel de transformări se rezumă fundamental la "a pune preţ pe o resursă care era gratuită", spune Pisani-Ferry, menţionând că, în timp ce consumatorii vor beneficia de o climă prezervată, bunăstarea s-ar putea resimţi pe termen scurt, iar finanţele publice ar putea suferi în timp ce guvernele încearcă să atenueze consecinţele negative.

"Este nevoie urgentă de o discuţie mai corectă şi mai precisă despre macroeconomia acţiunilor climatice", a spus Pisani-Ferry, subliniind: "Analiştii şi experţii vor convinge politicienii şi publicul să intensifice eforturile de decarbonizare nu prin minimalizarea provocărilor viitoare, ci mai degrabă printr-o abordare atentă".

Anul acesta, Comisia Europeană a lansat o serie de acte legislative pentru reorganizarea economiei, cu scopul de a reduce poluarea cu cel puţin 55% până în 2030, faţă de nivelul din 1990.