Primul ghiocel

Buget nu avem, încă. Program anti-criză nu avem. Programul de guvernare anunţat în campanie şi pe la televiziuni a devenit inoperant, conform tradiţiei, încă din prima zi de la instalarea noului executiv. Leul se scufundă spectaculos în apele adînci ale euro, dincolo de cota 4. Gazele pîlpîie tot mai puţin convingător în sobă. Preţurile cresc dincolo de orice logică economică. Nimeni nu ştie cum vor fi finanţate anul acesta deficitele structurale ale economiei, care nu încetează să se acumuleze. Creditele se scumpesc peste măsură; cele vechi, că altele noi nu mai dă nimeni. Locurile de muncă dispar de pe meleagurile noastre sau se răresc mai ceva ca pădurile patriei. În schimb, din neaua imaculată a iernii a răsărit primul ghiocel al discordiei în coaliţia PSD-PD-L. Ce ne anunţă el?

Primul lucru important este confirmarea faptului că ceea ce la suprafaţă pare o coaliţie de guvernare, între două formaţiuni politice, este în realitate un conglomerat de interese şi agende politice de grup, care nu au aproape nimic de-a face cu culoarea afişată a partidelor.

Al doilea element este surpriza de-a vedea cît de slab este controlul partidelor asupra propriilor lideri, chiar şi la cel mai înalt nivel. Cu alte cuvinte, un partid ca PSD nu poate fi sigur de loialitatea unui om pe care l-a numit ministru la o instituţie cheie, cum este Ministerul Administraţiei şi Internelor. După cum nu poate spune nici cine şi ce negociază cu alte partide, de vreme ce abia acum, după doi ani, greii partidului află din presă că unul dintre vicepreşedinţi a întreţinut "relaţii neprincipiale", politic vorbind, cu "duşmanul" declarat al partidului.

Al treilea lucru semnificativ este reacţia în forţă a PSD, faţă de ceea ce pare să fie jocul controlat de Preşedinte, al numirilor în funcţiile cheie ale puterii. El pare să ne anunţe, înainte chiar de vreme, că viaţa coaliţiei ar putea să fie foarte scurtă. Întrebarea suplimentară este dacă Mircea Geoană şi ceilalţi lideri PSD sunt hotărîţi să ducă ameninţarea pînă la capăt, în condiţiile în care s-ar lovi de refuzul Premierului sau al Preşedintelui de-al remania pe "rebelul" de la Interne. Scenariul ruperii PSD sau al dislocării unei fracţiuni parlamentare PSD care ar face posibilă o formulă de guvernare PD-L solist ar trebui să fie coşmarul lui Mircea Geoană. Atunci, de ce face eforturi atît de mari pentru a împinge lucrurile într-acolo?

Al patrulea semnal al acestui început al guvernării este, dincolo de precaritatea sistemului politic, unul care ar trebui să-l îngrijoreze în cel mai înalt grad pe Preşedintele Băsescu. Singurul politician care-şi va pune mandatul pe masă în acest an. Mai mult, Preşedintele nu a făcut niciun efort de-a ascunde faptul că s-a legat de catargul actualei guvernări şi nu vede ieşire pentru el, în afara unei soluţii de ieşire din criză pentru ţară. Ori, chiar dacă planurile sale ar fi avut în vedere, la un moment dat, varianta dislocării PSD-ului de la guvernare, acest lucru ar fi fost potrivit să se întîmple după aşteptata reînnoire a mandatului prezidenţial, nu înainte. Altfel spus, prăbuşirea formulei de guvernare despre care Preşedintele a spus, nici mai mult nici mai puţin, decît că este visul său împlinit, nu poate fi un avantaj cu care să intre în alegeri. Dimpotrivă, are toate şansele să devină o piatră de moară, legată de gît. Pe de altă parte, dacă cedează în faţa presiunilor PSD de remaniere timpurie a guvernului, Traian Băsescu conferă partidului cu care se află la mare concurenţă, un avantaj politic şi psihologic semnificativ, ce va putea fi exploatat împotriva sa, în viitoarele negocieri. Pentru că situaţiile de criză nu vor lipsi pe parcursul acestui an al guvernării, critic pentru alegerile prezidenţiale.

Ghiocelul negru al politicii româneşti pică cum nu se poate mai prost şi pe plan internaţional. Indiferent ce istorii frumoase au spus Preşedintele şi Premierul la Bruxelles, lui Barosso, pentru a-l face să scoată pe nas frazele sforăitoare despre importanţa strategică a României etc., ştirile de a doua zi, venite din România, l-au trezit la realitate pe oficialul Comisiei Europene. Din punctul de vedere al Uniunii Europene, România continuă să fie un spaţiu al lipsei de performanţă, atît în integrare, cît şi în sprijinirea obiectivelor comunitare, iar principalul responsabil de această stare este tocmai eşichierul politic, lipsa de coerenţă a obiectivelor politice locale, cu obiectivele de performanţă internaţională ale României.

Primul ghiocel politic ne anunţă, din păcate, ceea ce nu voiam să mai auzim: vine iarna, nu primăvara, şi va fi una grea!