RAPORT OFICIAL:  Hidrogenul este o opţiune cheie pentru realizarea angajamentelor privind emisiile nete zero de gaze cu efect de seră

Impulsul din spatele hidrogenului continuă să fie puternic. Acesta a fost recunoscut ca fiind o opţiune cheie pentru realizarea angajamentelor privind emisiile nete zero de gaze cu efect de seră pe care guvernele le-au anunţat în ultimii ani. Industria investeşte în proiecte la scară largă pentru a produce hidrogen din electroliza apei sau din combustibili fosili cu ajutorul CCUS (Carbon Capture, Utilisation and Storage), conform raportului , "Global Hydrogen Review". Criza energetică mondială declanşată de invazia Rusiei în Ucraina a accelerat acest impuls. Multe guverne, în special în Europa, privesc hidrogenul cu emisii reduse ca omodalitate de a reduce dependenţa de combustibilii fosili. Acesta oferă oportunităţi de a contribui simultan laatingerea obiectivelor de decarbonare şi de a spori securitatea energetică.

Potrivit sursei citate, adoptarea hidrogenului cu emisii scăzute ca materie primă industrială curată şi vector energetic se află într-un stadiu incipient şi, la fel ca în cazul altor tehnologii energetice curate, este necesar să se urmărească în mod eficient progresele înregistrate pentru a evalua dacă evoluţiile sunt suficient de rapide şi se află pe o traiectorie care să permită hidrogenului să joace rolul său în tranziţia către o energie curată şi să consolideze securitatea energetică.

Cererea globală de hidrogen a crescut cu 5% în 2021, reflectând redresarea activităţii economice în aplicaţiile tradiţionale în urma reducerilor legate de pandemie. Cererea globală de hidrogen a ajuns la peste 94 de milioane de tone (Mt) în 2021, aceasta însemnând o creştere de 5% faţă de anul precedent, în comparaţie cu 91 Mt în 2019 (nivelul de dinaintea pandemiei). Cea mai mare parte a creşterii s-a datorat utilizării hidrogenului în aplicaţiile tradiţionale, în special în industria chimică, cu o creştere de aproape 3 Mt, şi în rafinare, cu o creştere de aproximativ 2 Mt începând cu 2020. Cererea de hidrogen în aplicaţii noi, cum ar fi în industria grea, transporturi, producţia de energie electrică şi sectorul construcţiilor sau producţia de combustibili derivaţi din hidrogen, a fost foarte scăzută în 2021, de aproximativ 40 de kilotone (kt) H2 (aproximativ 0,04% din cererea mondială de hidrogen). Aceasta a fost utilizată în principal în transportul rutier, care a observat o creştere semnificativă (60%, deşi de la o bază foarte scăzută) şi reflectă implementarea accelerată a FCEV (Fuel Cell Electric Vehicle), în special în cazul camioanelor grele din China.

Cererea de hidrogen este satisfăcută aproape în întregime de producţia de hidrogen din combustibili fosili. În 2021, producţia totală la nivel mondial a fost de 94 de Mt H2, cu emisii asociate de peste 900 Mt CO2 . Gazele naturale fără CCUS reprezintă principala cale de producţie şi au reprezentat 62% din producţia de hidrogen în 2021. Hidrogenul este, de asemenea, rezultat ca produs secundar al reformării naftei în rafinării (18%) şi apoi utilizat pentru alte procese de rafinare (de exemplu, hidrocracare, desulfurare). Producţia de hidrogen din cărbune a reprezentat 19% din producţia totală în 2021, în principal în China. Cantităţi limitate de petrol (mai puţin de 1%) au fost, de asemenea, utilizate pentru a produce hidrogen. Producţia de hidrogen cu emisii reduse a fost mai mică de 1 Mt (0,7%) în 2021, aproape în totalitate din combustibili fosili cu CCUS, cu doar 35 kt H2 din energie electrică prin electroliza apei. Cantitatea de hidrogen produsă prin electroliza apei, deşi foarte mică, a crescut cu aproape 20% faţă de 2020. Acest lucru reflectă creşterea implementării electrolizoarelor de apă, subliniază sursa citată.

În prezent, hidrogenul este produs în cea mai mare parte în apropierea locului în care este utilizat. Pe măsură ce atât volumele de producţie, cât şi distanţele de transport se extind pentru a satisface cererea în creştere, va fi necesară dezvoltarea unei infrastructuri de hidrogen mult mai mari pentru a conecta zonele cu resurse bune pentru producţia de hidrogen cu emisii reduse cu pieţele. Dezvoltarea infrastructurii de transport al hidrogenului este pusă în dificultate de densitatea energetică scăzută a hidrogenului şi de punctul său de fierbere scăzut, care este de -253 grade Celsius (°C), în comparaţie cu -162 °C pentru gazul natural. Hidrogenul este transportat prin conducte la fel ca şi gazele naturale. În prezent, în Statele Unite sunt în funcţiune aproximativ 2.600 de kilometri de conducte de hidrogen, iar în Europa se estimează că există aproximativ 2.000 km.

Se estimează că, până în 2030, ar putea fi exportate anual 12 Mt de hidrogen cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră, numai pe baza proiectelor orientate spre export aflate în curs de dezvoltare. Din această cantitate, exportul a 2,4 Mt H2 pe an este planificat să devină operaţional până în 2026. Exporturile planificate aproape se dublează din 2029 până în 2030, cu o creştere de 6 Mt H2/an, poate pentru că 2030 este o dată rotundă pentru multe proiecte care se stabileşte ca obiectiv de finalizare. Proiectele cu începere planificată după 2031 reprezintă încă 8 Mt H2/an de exporturi potenţiale, în timp ce alte 6 Mt H2/an nu indică odată ţintă de începere. Toate proiectele orientate spre comerţ aflate în curs de desfăşurare în prezentreprezintă 26 Mt H2/an de exporturi potenţiale de hidrogen.

Guvernele continuă să considere hidrogenul un pilon al strategiilor lor în sectorul energetic. Unele ţări trec la pasul următor prin punerea în aplicare a unor politici concrete, cu un accent deosebit pe sprijinirea proiectelor la scară comercială pentru producţia de hidrogen cu emisii scăzute şi a infrastructurii, se mai arată în raport.