"Rata reală de succes a reorganizărilor - sub 3%"

Reporter: Cum a evoluat piaţa insolvenţei în ultimul an?

Ana-Maria Plăcintescu: Potrivit informaţiilor furnizate de Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, numărul societăţilor intrate în insolvenţă a crescut de la un an la altul, totalul insolvenţelor înregistrate din 2009 ajungând la aproximativ 120.000, (cel mai mare număr fiind confirmat pentru 2013). Această evoluţie a condus la o creştere a proiectelor, atât pentru practicienii în insolvenţă, cât şi pentru avocaţi, experţi, contabili şi alţi profesionişti implicaţi în procedurile specifice procesului insolvenţei. Anul 2013 s-a făcut remarcat printr-un număr mai mare de mandate având ca obiect insolvenţa unor societăţi de talie mare şi mijlocie, cu o activitate comercială consistentă, o cifră de afaceri semnificativă şi un portofoliu de active substanţial.

Reporter: Din ce domenii sunt societăţile aflate în insolvenţă?

Ana-Maria Plăcintescu: Tendinţa observată de-a lungul ultimilor cinci ani s-a menţinut şi în 2013, principalele domenii afectate de insolvenţă rămânând cel al industriei textile şi de construcţii. În plus, în ultimii doi ani, am observat o serie de intrări în insolvenţă în cadrul unor companii mari şi mijlocii din industria chimică şi metalurgică, precum şi a celor din domeniul transportului şi serviciilor de logistică. Pe segmentul societăţilor mici, se poate observa o menţinere a unui număr ridicat de insolvenţe în domeniile comerţului cu amănuntul şi HoReCa, situaţie deloc surprinzătoare având în vedere că sunt domenii direct dependente de consum, un consum puternic afectat de evoluţia economică. Pe fondul scăderii vânzărilor, dar şi al accesului limitat la finanţări, companiile nu şi-au putut onora obligaţiile de plată, iar tot mai multi creditori au solicitat deschiderea procedurii de insolvenţă în vederea recuperării datoriilor.

Reporter: Ce rată de succes are procedura de insolvenţă, în ţara noastră?

Ana-Maria Plăcintescu: Conform datelor statistice puse la dispoziţie de Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, numărul societăţilor intrate în insolvenţă pentru care a fost aprobat un plan de reorganizare în ultimii cinci ani este de aproximativ 3.500, ceea ce reprezintă circa 3% din totalul insolvenţelor înregistrate. Aprobarea planului de reorganizare nu garantează, însă, succesul procedurii decât în măsura în care programul de plăţi este respectat şi societatea în reorganizare reuşeşte să-şi continue activitatea. Aşadar, considerăm că, în realitate, rata de succes în cazul reorganizărilor este sub 3%.

De multe ori, creditorii au apelat la procedura insolvenţei prea târziu, întrucât insolvenţa a fost percepută ca o ultimă soluţie. Intrarea în insolvenţă nu trebuie percepută ca un eşec sau ca o măsură "ruşinoasă", ci ca o încercare de salvare a unui business. Indiferent de domeniul de activitate, oamenii de afaceri trebuie să înţeleagă că insolvenţa nu înseamnă neapărat faliment, ci poate reprezenta o modalitate viabilă şi reală de eficientizare şi însănătoşire a afacerii. Reorganizarea care intervine în procedura insolvenţei poate fi o pârghie de salvare şi optimizare a afacerii. Este esenţial ca antreprenorul să recunoască faptul că afacerea sa se află în dificultate şi să apeleze din timp la procedura insolvenţei, pentru a permite implementarea cât mai rapidă a măsurilor necesare şi pentru a crea premisele unei reorganizări de succes.

De asemenea, este importantă îmbunătăţirea cadrului legislativ, care sperăm că va avea loc odată cu adoptarea Codului Insolvenţei, care să asigure celeritatea procedurii şi protecţia creditorilor care finanţează activitatea debitoarei pe perioada de reorganizare.

Reporter: Cât de mult s-au educat managerii în ceea ce priveşte posibilitatea de restructurare?

Ana-Maria Plăcintescu: Având în vedere reuşitele recente ale unor antreprenori locali de a restructura afaceri aflate în dificultate, este de aşteptat că gradul de încredere al managerilor în posibilitatea restructurării unor societăţi aflate în dificultate să crească. De altfel, nu este exagerat să afirmăm că orice manager diligent ar trebui să ia în considerare în planurile sale de administrare a unei afaceri inclusiv alternative de restructurare a activităţii în configurarea unor scenarii de tip "worse case". În astfel de situaţii, considerăm că rolul unui specialist în reorganizări/restructurări este important pentru pregătirea planului de management de criză şi identificarea elementelor care îi pot semnaliza unui manager acele momente cheie în care restructurarea unei afaceri devine necesară. Cu cât abordarea unui plan de reorganizare are loc mai devreme de momentul în care o societate ajunge în stare de insolvenţă, cu atât şansele unei restructurări de succes cresc.

Pe de altă parte, atunci când vorbim despre schimbări de mentalitate ca efect al înţelegerii din ce în ce mai aprofundate a fenomenului reorganizării în cadrul insolvenţei, trebuie spus că modul în care comunitatea de afaceri percepe un debitor intrat în insolvenţă joacă un rol semnificativ în decizia managerilor de abordare a reorganizării judiciare. Astfel, este esenţială înţelegerea fenomenului reorganizării în cadrul insolvenţei de către toţi participanţii la mediul de business: societatea aflată în dificultate, finanţatori, partenerii de afaceri, furnizori, etc., întrucât scopul Legii insolvenţei este nu numai protecţia creditorilor, dar şi acordarea unei şanse debitorilor de a-şi reorganiza şi viabiliza afacerea, tocmai pentru a permite maximizarea averii lor şi plata în cât mai mare măsură a creditorilor.

Reporter: Ce estimări aveţi pentru anul în curs şi, respectiv, pentru anii următori, pentru piaţa insolvenţei?

Ana-Maria Plăcintescu: Mulţi oameni de afaceri şi creditori au sperat într-o redresare a business-ului, care, din păcate, nu s-a concretizat în contextul economic încă dificil. În aceste condiţii, este foarte probabil ca tot mai mulţi creditori să încerce să-şi recupereze datoriile de la partenerii de afaceri prin deschiderea procedurii insolvenţei sau ca debitorii înşişi să solicite deschiderea procedurii. În lipsa intrărilor consistente de capital străin şi în condiţiile unei lipse de viziuni curajoase de creditare a sectorului privat în ceea ce priveşte principalele instituţii financiar-bancare din România, este de aşteptat ca un număr tot mai mare de societăţi mari şi mijlocii, cu o activitate comercială susţinută în trecut, să intre în insolvenţă. Preocupările recente pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ în domeniul insolvenţei şi măsurile privind încurajarea finanţării activităţii curente a debitorilor în insolvenţă pot avea ca rezultat un mai mare interes pentru reorganizarea societăţilor aflate în dificultate. În consecinţă, ne aşteptăm la o creştere a procedurilor de insolvenţă cu un grad de complexitate ridicat, precum şi a numărului de restructurări.

Reporter: Există şi companii care îşi provoacă, în mod deliberat, insolvenţa pentru a scăpa de unele datorii?

Ana-Maria Plăcintescu: Pentru a intra în insolvenţă, o companie trebuie să dovedească faptul ca nu deţine suficiente fonduri băneşti pentru achitarea datoriilor. De cele mai multe ori, datoriile către partenerii de afaceri, către furnizori sau impozitele către stat nu sunt plătite din cauză că, din diverse motive, cum ar fi criza economică, investiţii agresive nesusţinute de un plan de business coerent etc., debitoarea care solicită insolvenţa nu deţine în mod efectiv banii necesari pentru achitarea datoriilor.

Însă, bineînţeles că există şi cazuri în care anumite companii încearcă să denatureze scopul procedurii insolvenţei şi să folosească această procedură pentru a nu-şi plăti datoriile.

Trebuie, însă, remarcat că legislaţia insolvenţei pune la dispoziţia administratorului judiciar/lichidatorului/creditorilor instrumente adecvate pentru anularea unor acte frauduloase încheiate de debitor anterior deschiderii procedurii.

Reporter: Mulţumesc!