Societatea României stă sub domnia "Răului", iar forma lui manifestă cea mai banală este "sfîrşitul". Ne rămîne atît de puţin timp să începem ceva, pentru că îl consumăm aproape în întregime, de fiecare dată, cu gestiunea unui alt sfîrşit. Prima încercare de accedere în modernitate a României a fost îndelung întîrziată; sfîrşitul orînduielilor feudale s-a prelungit, la noi, pînă în inima secolului al XX-lea. Comunismul îşi ocupă jumătate din timpul existenţei sale în România, ca ordine socială şi de stat, cu activităţile menite să distrugă tot ceea ce ţinea de orînduirea capitalist-modernizatoare a perioadei interbelice - oameni, cultură, instituţii, mentalităţi. Cealaltă jumătate şi-a petrecut-o pregătindu-şi punerea în operă a propriului sfîrşit. Tranziţia post-decembristă a Românei este încă ocupată, şi astăzi, după două decenii şi jumătate, cu sfîrşitul epocii comuniste, iar semnele că această activitate dominantă va ceda locul alteia nu se văd nicăieri. De mai bine de un secol şi jumătate, societatea României este angajată, cea mai mare parte a timpului său istoric, în digerarea, distrugerea, reinventarea sau înfrumuseţarea mortuară a trecutului ei, adică a diferitelor "sfîrşituri" prin care a trecut. Oricît de puţin am fi dispuşi să recunoaştem, singurul "viitor" pe care ni l-am reprezentat colectiv şi pe care într-o variantă pe jumătate caricatural-butaforică, pe jumătate serioasă, l-am pus în operă, după decembrie 1989, este "trecutul" idealizat al perioadei interbelice. Politica dominată de cele trei curente/partide - ţărănişti, liberali, socialişti; economia cu trei viteze, pe de o parte cea agricolă, mecanism de subzistenţă al majorităţii populaţiei (rurală), mica producţie şi economia de servicii, pentru partea de jos a clasei de mijloc, respectiv economia de dezvoltare, cu factor tehnologic (relativ) ridicat, radical susţinută de capitalurile străine, aşezate în punctele cheie - sistem financiar, resurse naturale, industrie generatoare a părţii de sus a clasei de mijloc şi a stratului rarefiat al marilor averi, dînd naştere unei lumi închisă în sine, cosmopolită şi al cărei ideal de viaţă este luciul "Europei", pentru care România este locul cu care nu poţi să te identifici, de care trebuie să te depărtezi; cu cît mai repede, cu atît mai bine. Unde ne-a adus această atît de aproximativă şi inconsistentă reconstrucţie a trecutului, pe care ne-am aşternut-o ca viitor? Ca să nu rătăcim prea mult pe ogorul cunoaşterii sociale să împrumutăm instrumentul "triunghiului cu şase vîrfuri" pe care l-a inventat Foucault; trei noduri, fiecare cu o bifurcaţie conceptuală: funcţii şi norme, conflicte şi reguli, semnificaţie şi sistem (Les mot et les choses). Societatea României a ajuns să fie aproape a-normativă. Nu este capabilă nici să genereze norme pentru organizarea stabilă, eficientă şi performantă a relaţiilor fundamentale pentru bunul mers al treburilor publice/politice, economice, social-culturale etc., nu este capabilă nici să accepte transplantul lor din alte societăţi cu care intersectăm istoric (vezi rezultatele normative ale participării la sistemul UE!). Ca urmare, aproape toate fucţiile sociale sunt în stare de criză sau precaritate, de la funcţia reproducţiei biologico-demografice, la cea de actualizare (vîrful Piramidei lui Maslow). Din punct de vedere al regulilor, societatea României este una în care toate regulile sunt admise şi proclamate, dar nici una nu este respectată consistent! Rezultatul inevitabil este o stare de conflictualitate intra-socială cu un spectru mai larg decît cel al luminii!! Aproape fără excepţie, interacţiunile sociale, de la cele mai banale, cum ar fi traficul auto, şi pînă la relaţiile instituţionale complexe, de orice tip, se consumă, la noi, în formă conflictuală. Nu este de mirare că acest lucru se developează în gradul foarte ridicat de incidenţă al patologiei psihologice şi psihiatrice, iar reacţiile de tip nevrotic au ajuns să fie dominante în aproape toate formele relaţionării umane din societatea în care trăim. În sfîrşit, ce semnificaţie pentru viaţă generează sistemul pe care l-am creat? Ceea ce ne lasă să înţegem sistemul social pe care l-am creat este că viaţa nu poate avea decît două coordonate cu sens, semnificaţie: supravieţuirea şi juisarea în formele primare, directe şi imediate. Trăieşte doar ca să supravieţuieşti şi ca să te simţi bine! Oricît de puţin, acum şi aici, o clipă, două, pentru orice motiv, fie şi pentru că poţi să îi striveşti pe ceilalţi sub agresivitate, prost gust şi pauperitate de spirit, proclamate drept semne ale libertăţii şi alternative legitime ale funcţiilor culturale.
Nu încape nici o îndoială, dintre toate trecuturile societăţii României, cel pe care îl generăm astăzi va da cea mai mare bătaie de cap, generaţiilor viitoare!
Din punct de vedere al regulilor, societatea României este una în care toate regulile sunt admise şi proclamate, dar nici una nu este respectată consistent! Rezultatul inevitabil este o stare de conflictualitate intra-socială cu un spectru mai larg decît cel al luminii!!
1. rezumatul primei parti a cartii lui Faucault
(mesaj trimis de Salomeea în data de 10.08.2016, 16:29)
L’analyse commence par une étude du tableau des Ménines de Velasquez au chapitre I qui montre qu’une épistémè ne peut jamais réfléchir sur ses propres conditions de possibilité. Elle se poursuit au chapitre II avec l’analyse de l’épistémè de la Renaissance. Elle se définit par quatre modalités du savoir de la ressemblance. Ce qui est capital, c’est que l’homme occupe une position centrale à l’intersection des microcosmes et des...
2. premier partie du livre
(mesaj trimis de Salomeea în data de 10.08.2016, 16:30)
L’analyse commence par une étude du tableau des Ménines de Velasquez au chapitre I qui montre qu’une épistémè ne peut jamais réfléchir sur ses propres conditions de possibilité. Elle se poursuit au chapitre II avec l’analyse de l’épistémè de la Renaissance. Elle se définit par quatre modalités du savoir de la ressemblance. Ce qui est capital, c’est que l’homme occupe une position centrale à l’intersection des microcosmes et des...
2.1. transformations des sciences (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Silvia în data de 10.08.2016, 16:32)
Il désigne ces « conditions du discours » par le terme d'« épistémè » (de la racine grecque qui donne épistémologie). Foucault analyse diverses transformations des sciences:
Celles du langage : la grammaire générale se transforme en linguistique.
Celles de la vie : l'histoire naturelle se transforme en biologie.
La science des richesses correspond à une mutation de l'« épistémè » qui donne naissance à...
2.2. L'objet principal (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de Penelope în data de 10.08.2016, 16:43)
L'objet principal de l'analyse de Michel Foucault est, en effet, de dégager une nouvelle conception de l'histoire des connaissances
3. societate nonconflictual în anatura nobilă umană
(mesaj trimis de Salomeea în data de 10.08.2016, 16:50)
Așadar răul interior manifestat prin reacţiile de tip nevrotic au ajuns să fie dominante în aproape toate formele relaţionării umane din societatea în care trăim datorită naturii relației, conflictuale care exista inafară. Natura umana este una nonconclictuală, așa că ar trebui să creeze și în exterior relații noncpnflictuale pentru a fo în sincronie cu natura nobilă umană.
3.1. erată (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de salomeea în data de 10.08.2016, 16:53)
societate nonconflictuală în armonie cu natura nobilă umană
3.2. Arata la erata (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de Nonconclictualul în data de 11.08.2016, 12:43)
Natura umana este una nonconclictuală.....
3.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 11.08.2016, 13:22)
Traim in Kali Yuga...unde raul si minciuna sunt in proportie de 99%...1% adevar, bunatate si frumusete spirituala.
4. Titlu
(mesaj trimis de Nume în data de 10.08.2016, 18:26)
Mas o menos. Raul de azi e sinteza raurilor anterioare. S-ar fi manifestat de mai mult timp in forma si cantitatea asta daca putea, dar au fost divizari, ocupatii...
5. Ai dreptate!
(mesaj trimis de Svejk în data de 11.08.2016, 17:17)
Un nou articol extrem de interesant si de incitant. Felicitări!
Fără îndoială, ai dreptate. Dar, toate realitățile pe care le-ai descris atât de clar și de concis - nu credeam că toate acestea se pot rezuma eficient în dimensiunile unui editorial - sunt fie cunoscute (de câțiva), fie intuite de toată lumea.
În esență ele se reduc la o singură afirmație: elitele românești, din toate domeniile sunt disfuncționale față de construirea unui "viitor bun"...
5.1. Multumiri (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de Autorul în data de 11.08.2016, 20:52)
Multumesc mult pentru lectura si, mai ales, pentru foarte bine venitele completari conceptualei la tabloul schitat de articol (tema productiei elitelor).