"România se confruntă cu o rată ridicată a pirateriei de software"

Reporter: Cum arată piaţa de software în acest moment? Care sunt principalele tendinţe?

Ionuţ Les: Piaţa de software este într-o evoluţie rapidă, determinată de progresele tehnologice şi de schimbarea cerinţelor consumatorilor. Dimensiunea ei a fost estimată la aproximativ 590 de miliarde de dolari în 2022, la nivel global, şi se anticipează că va ajunge la aproximativ 1,79 trilioane de dolari până în 2032, cu o creştere anuală de 11,7% în intervalul 2023-2032.

Serviciile cloud, inteligenţa artificială (AI) şi securitatea cibernetică sunt câteva dintre tendinţele majore care modelează industria. Totodată, modelele bazate pe abonamente înlocuiesc din ce în ce mai mult modelele tradiţionale de achiziţie unică. O altă tendinţă este accentul sporit pe dezvoltarea de software pentru dispozitive mobile. Aplicaţiile mobile au devenit o componentă crucială a vieţii de zi cu zi, ca urmare a utilizării pe scară largă a smartphone-urilor şi tabletelor. Extinderea dezvoltării de aplicaţii mobile şi cererea de software care să susţină platformele mobile sunt ambele rezultate ale acestei tendinţe.

În ceea ce priveşte produsele software second-hand, echipele de management al activelor software din organizaţiile europene au avut posibilitatea de a cumpăra şi de a vinde licenţe de software pe piaţa secundară încă de la adoptarea hotărârii UE în 2012, dar abia din 2017 piaţa a început să capete o tracţiune semnificativă.

Reporter: Ce este software-ul second-hand şi care este rolul său în acest peisaj?

Ionuţ Les: Software-ul second-hand se referă la licenţele de software pre-deţinut, care sunt revândute unor noi utilizatori. Acesta joacă un rol important pe piaţa de software, oferind soluţii rentabile, în special pentru întreprinderile mici şi mijlocii (IMM-uri), care pot considera că software-ul nou este prohibitiv. Este o situaţie avantajoasă pentru ambele părţi: vânzătorii recuperează o parte din costuri, iar cumpărătorii primesc software funcţional la o fracţiune din preţul iniţial. Din ce în ce mai multe companii au acum echipe dedicate gestionării şi optimizării activelor software proprii, devenind, în mod natural, susţinătorii şi chiar promotorii pieţei secundare în Vestul Europei. De ce? Fiindcă sunt conştienţi atât de conformitatea, cât şi de reducerea costurilor prin accesarea software-ului second-hand, controlând în acelaşi timp riscurile potenţiale. Aş mai sublinia că tranziţia către economia circulară capătă din ce în ce mai multă amploare, inclusiv în rândul autorităţilor decidente. Propunerea Comisiei Europene privind "dreptul la reparare", de pildă, este doar una dintre măsurile care vor încuraja tot mai mult reutilizarea unor produse care, de prea multe ori, sunt aruncate sau distruse după ce deţinătorul iniţial le-a considerat redundante. Produsele software second-hand intră cu uşurinţă în această categorie, economisind atât resurse de producţie, cât şi costuri.

Reporter: Ce provocări întâmpină un furnizor de produse software second-hand în materie de competiţie, reglementări şi percepţie în România?

Ionuţ Les: În ceea ce priveşte competiţia, furnizorii de software second-hand în România se confruntă cu o concurenţă acerbă atât din partea noilor vânzători de software, cât şi din partea revânzătorilor neautorizaţi. Aceştia vând licenţe noi de software la preţ redus sau oferă opţiuni de licenţiere în volum mare. Din nefericire, pirateria software este, de asemenea, un concurent pentru vânzătorii legitimi de software second-hand precum Forscope. Utilizarea neautorizată sau distribuirea neautorizată de software fără o licenţă valabilă afectează atât vânzările de software original, cât şi pe cele de software second-hand sau pre-deţinut.

La capitolul reglementări, în timp ce legislaţia UE permite revânzarea de software, legislaţia românească mai are de recuperat, creând un mediu juridic oarecum ambiguu. Iar această situaţie neclară alimentează concepţia greşită conform căreia software-ul second-hand este ilegal. Este adevărat că licenţele de software pot fi complicate, cu termeni şi condiţii care variază foarte mult de la un produs software la altul şi de la un furnizor la altul. Unele licenţe interzic în mod expres revânzarea sau transferul de software, ceea ce îi face pe oameni să creadă că toate programele second-hand sunt neautorizate. Însă furnizorii legitimi ştiu să gestioneze întreaga procedură de preluare legală a licenţelor, ceea ce vânzătorii de chei, de pildă, nu fac.

Totodată, există o percepţie generală conform căreia software-ul la mâna a doua este mai puţin fiabil sau mai puţin sigur, ceea ce poate descuraja potenţialii clienţi. Or, în ceea ce priveşte performanţa, software-ul second-hand este identic cu cel nou. Extrem de important: achiziţia de software second-hand trebuie făcută de la furnizori legitimi, cu reputaţie solidă, care oferă inclusiv suport, actualizări de software, precum şi certificarea provenienţei.

Reporter: Care sunt riscurile pe care le prezintă folosirea/achiziţia de software second-hand şi cum se pot proteja utilizatorii?

Ionuţ Les: Considerentele se referă, în principal, la vechimea versiunii, la sursa de achiziţie şi la eventualele limitări în ceea ce priveşte asistenţa sau activarea. Este posibil ca unii furnizori de software să nu ofere asistenţă sau actualizări pentru licenţele care au fost revândute. Acest lucru înseamnă că, dacă există o problemă cu software-ul sau dacă este necesară o actualizare, cumpărătorul de software second-hand ar putea fi pe cont propriu. Aşadar, mare atenţie la furnizori! În plus, unele programe software necesită activare online sau au un sistem de gestionare a drepturilor digitale (DRM) încorporat, ceea ce ar putea face dificil transferul de proprietate. În cazul în care nu se procedează corect, este posibil ca software-ul să nu funcţioneze aşa cum a fost prevăzut. Din nou, atenţie la furnizori! Solicitaţi toate documentele care să ateste că transferul de licenţă s-a făcut cu respectarea tuturor reglementărilor legale. Totodată, este posibil ca versiunile mai vechi ale software-ului să nu fie compatibile cu sistemele de operare sau hardware mai noi. Acest lucru poate avea un impact asupra performanţelor sau chiar poate împiedica software-ul să funcţioneze cu totul. Un furnizor corect şi cu experienţă trebuie să fie capabil să ofere nu doar produsele potrivite, ci soluţii optime, chiar pachete personalizate, pentru nevoile specifice ale unei organizaţii, fără a uita de optimizarea costurilor IT.

Reporter: Care credeţi că sunt motivele pentru care România încă deţine un procent mare la capitolul piraterie de software?

Ionuţ Les: România se confruntă în continuare cu o rată ridicată a pirateriei de software mai ales din cauza lipsei de conştientizare şi a unei aplicări reduse sau inexistente a legilor privind proprietatea intelectuală în sectorul software. Factorul economic joacă, de asemenea, un rol, deoarece software-ul piratat este adesea văzut ca varianta mai ieftină. Însă costurile pe care le implică riscurile asociate produselor piratate ar fi clar descurajante dacă ar fi suficient cunoscute. Conform studiului Global Software Survey, 37% din software-ul instalat pe computerele personale este software fără licenţă. Acelaşi studiu precizează că gestionarea programelor malware asociate cu software-ul fără licenţă poate costa peste zece mii de dolari per computer infectat, la un total global de peste 359 de miliarde de dolari. Este important de observat că un atac tipic de malware costă 2,4 milioane de dolari, durează 50 de zile pentru a fi oprit şi durează 243 de zile pentru a fi găsit.

Reporter: Ce aderenţă are software-ul second-hand în sectorul public din România şi din alte ţări? De ce poate fi o opţiune chiar şi în zona publică?

Ionuţ Les: În România, adoptarea de software second-hand în sectorul public este încă la început - cu unele cazuri nefericite de software ilegal achiziţionat prin licitaţii publice, din cauza lipsei de educaţie cu privire la contextul legal al pieţei. Cu toate acestea, ţări precum Germania şi Regatul Unit au integrat cu succes software second-hand pentru a reduce costurile. Este o opţiune viabilă pentru organizaţiile publice care operează sub constrângeri bugetare.

Reporter: Puteţi să ne oferiţi un exemplu de succes în implementarea de software second-hand într-o organizaţie publică? Dar într-o companie privată?

Ionuţ Les: Din 2016, Forscope lucrează cu peste 50 de mii de clienţi din sectorul B2B şi din sectorul public din întreaga Uniune Europeană. În România, clienţii noştri au fost, de exemplu, BRAT sau Qfort. În regiune, municipalitatea din Budapesta, de pildă, a cumpărat software cu 73% mai ieftin datorită Forscope. Primăria Újpest se chinuia să facă faţă activităţii cu un software învechit. Prin urmare, în 2021 a lansat o licitaţie pentru furnizarea Office 2016 Home şi Business, Windows 10 Pro, dar şi pentru actualizarea software-ului de servere. În afară de noi, la licitaţie au mai participat alte patru companii. Trei dintre ele ofereau produse software noi, dar foarte costisitoare (preţul lor era de patru ori mai mare decât cel al unui software second-hand!). Un concurent a oferit un software mult mai ieftin, dar chiar şi luând în considerare faptul că propunerea sa consta în produse pre deţinute, preţul era încă mult prea mic.

Acest lucru ne-a stârnit îngrijorarea. Pentru că se întâmplă des să dai peste vânzători de rea-credinţă pe piaţa de software second-hand. Aceştia oferă de obicei produse foarte ieftine, dar fără a furniza o documentaţie legală completă, ceea ce poate cauza mari probleme cumpărătorului în viitor. Una dintre ele este riscul de a primi o amendă uriaşă în timpul unui audit software. Instituţiile publice care nu au o experienţă de achiziţionare a software-ului second-hand sunt în mod special predispuse la riscul de a fi înşelate, din simplul motiv că nu sunt sigure ce documente trebuie să ceară de la potenţialii furnizori participanţi. Consultările noastre gratuite oferite municipalităţii cu privire la legalitatea software-ului second-hand, licenţele software şi specificaţiile produselor s-au dovedit a fi cruciale pentru înţelegerea de către aceasta a ceea ce trebuie să urmărească atunci când are de-a face cu furnizorii de software second-hand. Pe scurt, districtul Újpest din Budapesta a cumpărat de la noi software second-hand şi a economisit peste 100 de mii de euro, pe care îi poate folosi acum pentru alte cheltuieli importante.

Reporter: Vă mulţumesc!