Românii, piraţii internetului

Un raport recent al firmei Muso plasează România pe locul şase, la nivel mondial, cu privire la vizitele făcute pe site-uri de piraterie, alături de state precum Belarus, ţările baltice, Ucraina, Georgia, dar şi Singapore şi Israel. Muso este o firmă engleză care dezvoltă produse de software anti-piraterie.

Deşi raportul arată o scădere, în plan global, a pirateriei, este interesant de observat faptul că nu doar ţările mai sărace sau fost-comuniste reuşesc să ajungă în top. Singapore, spre exemplu, care este a patra ţară din lume ca venit pe cap de locuitor, reuşeşte să ajungă pe locul nouă în topul accesului la piraterie. O posibilă explicaţie, conform site-ului Quartz, care citează raportul Muso, este atitudinea culturală, kiasu, aproape o tradiţie care se traduce simplu: de ce să plătesc pentru el, dacă îl pot obţine gratis?

Obişnuinţa sau "tradiţiile" sunt motive probabile şi pentru restul lumii, în special fostele ţări comuniste, unde, ca şi în cazul României, activitatea de piraterie şi piaţa neagră de muzică şi filme reprezentau o formă de rezistenţă împotriva sistemului, înainte de 1989.

Un alt raport global, multianual întocmit în 2011 de ONG-ul american Consiliul pentru Cercetare în Ştiinţe Sociale (Social Science Research Council) arată că, în ţările aflate în plină dezvoltare economică, chiar şi un simplu DVD costă mai mult, comparativ, pentru un cetăţean din Bolivia, decât pentru unul din Marea Britanie. Este vorba de puterea de cumpărare, în măsura în care preţurile sunt similare, la nivel global, între lumea civilizată şi cea în curs de dezvoltare, când vine vorba de accesul la divertisment, dar şi la programe de computer.

Legea nr.8/1996 prevede la Art.139(6): "În sensul prezentei legi, prin mărfuri-pirat se înţelege toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimţământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta şi care sunt executate, direct ori indirect, total sau parţial, de pe un produs purtător de drepturi de autor ori de drepturi conexe sau de pe ambalajele ori copertele acestora."

Aceeaşi lege prevede că pirateria "constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 4 ani sau cu amendă punerea la dispoziţia publicului, inclusiv prin internet sau prin alte reţele de calculatoare, fără consimţământul titularilor de drepturi". Legislaţia europeană este similară, în sensul în care descărcarea unor fişiere temporare (e.g. streaming-ul sau urmărirea unui serial sau film online de pe site-uri care oferă astfel de servicii fără plată) este ilegală, conform unei decizii recente (27 aprilie 2017) a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Înaintea acestei decizii, descărcarea unor fişiere temporare era într-o zonă gri, mai permisivă.

Practic, legislaţia în vigoare, la nivel naţional şi european blochează nu numai instalarea de programe din surse piratate, dar şi vizionarea de conţinut online care nu este din surse care au plătit drepturile de autor. Vina revine, într-o măsură, utilizatorilor, cu firmele care oferă astfel de servicii suferind nişte amenzi extrem de usturătoare.

În anul 2014, site-ul ZDNet titra că un mix de sărăcie şi piraterie au transformat România într-un superstar la nivel european pe tema dezvoltării de software. Cu peste 64.000 de IT-işti certificaţi, eram pe locul şase în lume.

"Pirateria de software în scopuri educaţionale a creat o bază colectivă de cunoaştere despre codare şi totul a curs de acolo", declara atunci Mihai Moldovanu, dezvoltator de software open-source.

Un stick USB cumpărat legal, cu sistemul de operare şi licenţa aferentă pentru Windows 10, costă aproximativ 500 de lei. Un abonament la Office 365, licenţa de operare şi programele din suita Microsoftului costă mai puţin de 50 de lei pe lună. Există, evident, alternative gratuite, chiar dacă mai rar folosite. Sistemul de operare Linux este gratuit, deşi nu la fel de prietenos cu jocurile de calculator. LibreOffice este de asemenea gratuit şi poate deschide, edita şi salva în formatele Microsoft Office. Google oferă, de asemenea, pentru desktop, un sistem de operare simplu şi o serie de programe de editare, prezentări etc.

Ca veste bună, cifrele sunt în scădere. Tendinţa globală este confirmată şi de ORDA, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Conform directorului Răzvan Câşmoiu, şeful Direcţiei Expertize, Contestări, Economic şi Organizare, numărul constatărilor tehnico-ştiinţifice efectuate de ORDA a scăzut destul de semnificativ, de la 344 în 2012 la 113 anul trecut.

"A cam dispărut perioada când erau piratate melodiile. La fel şi la filme, găsim destule moduri de a viziona filmele legal la preţuri acceptabile, HBO GO tot pachetul este 10 euro," a arătat Câşmoiu, într-un interviu din luna iulie.

Netflix este un site care oferă filme şi seriale contra unui abonament minim de aproximativ 36 de lei pe lună, pentru care un utilizator poate urmări pe un singur computer un număr mare de titluri. Colecţia este mai mică şi de multe ori incompletă faţă de cea din SUA sau din alte ţări din vestul Europei, dar oricum legală.

Negocierea pentru plata drepturilor de autor şi traducerile serialelor favorite durează luni întregi, însă, timp în care pirateria funcţionează. O întreagă sub-industrie de traduceri există pe site-uri româneşti, oameni care îşi dedică timp pentru filmele şi serialele apărute online, pe reţeaua de torrent, fără absolut niciun profit. Teoretic, sunt pasionaţi, practic, aceştia ajută la diseminarea conţinutului piratat.

Alte site-uri, precum Amazon Prime sau Hulu nu sunt disponibile în România, tocmai din cauza pirateriei. În acelaşi timp, HBO GO este disponibil gratuit, odată cu abonamentul la cablu.

Pirateria se derulează prin site-uri de torrent, în principal, unde utilizatorii găsesc într-un mod relativ facil muzică, filme şi seriale. Mai recent, au apărut site-uri care oferă servicii de streaming (i.e. vizionat) serialele preferate pe baza acestora, cu o automatizare a descărcării de pe reţeaua torrent şi vizionarea directă. Un torrent este un fişier răspândit în mici bucăţi, între utilizatori, pe tot mapamondul. Fişierul este foarte mic, poate fi descărcat rapid, iar în urma deschiderii sale cu un program specializat, indică unde se găsesc fragmentele din film şi le descarcă, de pe reţeaua globală.

Vitezele foarte mari de internet din România asigură descărcări rapide ale filmelor favorite. În ceea ce priveşte oferta, majoritatea filmelor sunt piratate la calitate înaltă la scurt timp după emiterea DVD-urilor sau a discurilor BlueRay pe piaţă, în general la un an după ce filmul apare în cinematografe. Până atunci, chiar şi la distanţă de câteva zile de la premieră, indivizi cu camere video filmează în cinematografe obscure (prin ţări din Asia, în general), de multe ori cu deplina ştiinţă a acestora şi oferă descărcarea pe site-urile aferente de pe reţeaua torrent.

În ceea ce priveşte serialele sau muzica, pirateria ia forme mai simple. Mulţi artişti publică pe Youtube clipurile video ale melodiilor, iar descărcarea coloanei sonore se face prin anumite site-uri în câteva secunde. În privinţa serialelor, mai ales pentru site-uri de tip Netflix, există o variantă simplă: se înregistrează ecranul, în timpul emisiei.

Dacă adunăm abonamentele sau necesarul de plată pentru un computer curat, ajungem la o sumă fixă pentru sistemul de operare (500 de lei), la care adăugăm abonamentele (sume aproximative): 500 de lei pe an pentru Office, încă 500 pentru Netflix, 150 de lei pentru HBO (cablu) şi presupunem că muzica e gratuită pe Youtube, ajungem la 1150 de lei pe an, aproape cât un salariu minim pe economie. E mult sau e puţin pentru intrarea în legalitate, în situaţia în care sărăcia rămâne una dintre principalele cauze ale pirateriei?