"Sancţiunile impuse de SUA băncilor iraniene subminează dreptul fundamental al oamenilor de a avea acces la alimente şi medicamente"

Reporter: Care este punctul de vedere al Republicii Islamice Iran cu privire la statutul drepturilor omului?

Said Mirzakhani: În Republica Islamică Iran, baza legitimităţii, a puterii, a securităţii, a progresului şi independenţei nu este reprezentată de altceva decât de oameni. Importanţa acordată drepturilor omului este atât de mare încât o considerăm o datorie divină, şi credem cu tărie că trebuie să răspundem pentru aceasta în viaţa de apoi. Însă avem convingerea că drepturile omului trebuie să fie un scop, şi nu un instrument.

Chestiunea drepturilor omului nu poate fi abordată în mod selectiv; drepturile omului sunt un ansamblu interconectat, şi sub acest aspect, din punctul nostru de vedere, dacă oamenii unei ţări nu-şi pot cumpăra medicamente cu banii proprii, acest fapt este o încălcare pe scară largă şi sistematică a drepturilor omului.

De exemplu, Administraţia Trump, în contextul pandemiei mondiale de coronavirus, care este considerată ca fiind situaţia cea mai dificilă a sănătăţii la nivel global, în loc să intensifice acţiunile umanitare, a impus şi mai multe sancţiuni împotriva Iranului, care este, de asemenea, una dintre principalele ţări afectate de noul coronavirus. O acţiune care a determinat ţările şi instituţiile internaţionale pentru drepturile omului să-şi facă auzită vocea, şi, în contextul crizei provocate de coronavisrus, să ceară Administraţiei Trump să pună capăt sau să suspende sancţiunile împotriva Iranului; solicitare care, bineînţeles, a rămas până acum fără răspuns. Şi Mohammad Javad Zarif, Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Islamice Iran, a legat astfel de acţiuni de terorismul economic şi terorismul medical al Statelor Unite.

Reporter: Ce părere aveţi despre rapoartele negative privind situaţia drepturilor omului în Iran?

Said Mirzakhani: Trebuie să accentuez faptul că abuzarea mecanismelor drepturilor omului şi interferenţa în afacerile interne ale Iranului sunt inacceptabile. Faptul că unele ţări, faţă de propriile acţiuni de încălcare a drepturilor omului sau faţă de cele ale aliaţilor lor sunt indiferente şi tăcute, nu este o chestiune nouă. Acestea se întrec în a vinde Arabiei Saudite şi dictatorilor din regiune arme de miliarde de dolari, folosite pentru a ucide oamenii fără apărare din Yemen. Uciderea persoanelor de culoare, masacrul minorităţilor, în special al musulmanilor sunt considerate legale, dar, în acelaşi timp, executarea procedurilor judiciare în temeiul legislaţiei penale de către o instanţă de judecată dintr-o altă ţară, se numeşte încălcare a drepturilor omului.

Acest dublu standard arată lipsa de onestitate a acestui grup de ţări în sprijinirea drepturilor omului şi în utilizarea politică a acestui concept.

Dezvoltarea şi promovarea drepturilor omului la nivel naţional, regional şi internaţional, în cadrul obligaţiilor religioase, şi cu respectarea Constituţiei, legilor interne şi tratatelor internaţionale, sunt priorităţi permanente pentru Republica Islamică Iran, care s-a angajat, de asemenea, să le respecte şi în practică

Reporter: Aţi vorbit despre dublul standard în cadrul drepturilor omului, cum argumentaţi utilizarea acestei expresii?

Said Mirzakhani: Într-o epocă în care dreptul la viaţă şi dreptul la sănătate, datorită naturii lor fundamentale, a afectat chiar drepturile exclusive ale proprietarilor companiilor farmaceutice, impunerea şi intensificarea sancţiunilor crude, ilegale şi inumane de către regimul SUA, precum şi sprijinul şi punerea lor în aplicare de către unele ţări europene, crearea de diverse obstacole în calea importului şi exportului de produse petroliere, dar şi în calea transferurilor financiar-bancare, nu numai că a îngreunat relaţiile economice, financiare şi bancare normale cu Iranul, ci a făcut practic imposibilă achiziţionarea de medicamente şi echipamentele de laborator în special, în condiţiile dure ale pandemiei de coronavirus.

Regimul SUA, odată cu retragerea sa unilaterală din JCPOA (acordul nuclear) şi impunerea celor mai dure sancţiuni împotriva naţiunii iraniene, a comis o "crimă împotriva umanităţii", iar în momente diferite, inclusiv în caz de inundaţii, cutremure şi coronavirus, precum şi în diferite alte moduri, inclusiv prin asasinarea laşă a Comandantului martir Qassem Soleimani, principalul apărător al drepturilor naţiunilor din regiune, a adus în scenă diferite unghiuri ale crimelor împotriva drepturilor naţiunilor independente. Recent, cu sancţionarea ilegală a băncilor iraniene semi-publice şi private, cu scopul de a preveni accesul la alimente, medicamente şi echipamente umanitare, şi deschizând astfel un nou capitol al evidenţei crimelor sale împotriva umanităţii, a atins apogeul răutăţii şi duşmăniei sale faţă de poporul iranian.

Sancţiunile asupra băncilor, de altfel furnizoare de servicii importante în obţinerea de ajutor umanitar, medicamente şi alimente, a subminat în mod clar dreptul fundamental al oamenilor de a avea acces la alimente şi medicamente, este un alt exemplu de lovitură aplicată corpusului drepturilor omului şi al dreptului internaţional, inclusiv unuia dintre ordinele Curţii Internaţionale de Justiţie conţinând măsuri provizorii şi emis în octombrie 2019. În ciuda afirmaţiilor Guvernului SUA privind excluderea articolelelor umanitare, inclusiv a medicamentelor, alimentelor, bunurilor de bază şi a altora asemenea, realitatea arată că şi aceste produse au fost afectate de sancţiuni, deoarece, din cauza sancţiunilor ilegitime şi unilaterale ale SUA împotriva instituţiilor financiare, inclusiv a băncilor, în practică plăţile legate de importul de articole umanitare au fost perturbate, fapt care a limitat în mod sever importul de produse medicale în Iran, în special pentru pacienţii suferinzi de boli incurabile.

În acest context, CEO-ul Asociaţiei Iraniene pentru Talasemie a anunţat că în anul 2018 aproximativ 90 de bolnavi de talasemie şi-au pierdut viaţa din cauza sancţiunilor şi a indisponibilităţii medicamentelor. Şi în anul 2019 au decedat 60 de tineri bolnavi, care acum ar fi avut o viaţă normală, dacă medicamentele necesare lor nu ar fi fost interzise prin sancţiuni. De asemenea, în noiembrie 2019, CEO-ul Asociaţiei pentru boala EB a anunţat că 15 copii bolnavi de epidermoliză buloasă şi-au pierdut viaţa din cauza lipsei de medicamente şi de echipamente medicale, provocate de către sancţiunile SUA; compania suedeză producătoare a "Mepilex" s-a confruntat cu probleme majore în furnizarea de pansamente necesare pacienţilor bolnavi de epidermoliză buloasă din cauza sancţiunilor SUA. Această companie a anunţat, într-o scrisoare oficială, că, din cauza sancţiunilor, nu poate furniza Iranului acest tip de pansamente.

Acestea sunt doar câteva exemple ale impactului sancţiunilor opresive şi criminale ale regimului SUA asupra drepturilor fundamentale şi inviolabile ale poporului iranian. Acţiunile regimului fărădelege american în direcţia realizării "presiunii maxime", dovedite prin acte, documente şi declaraţii ale oficialilor americani, vizează în mod clar viaţa şi sănătatea oamenilor, şi sunt considerate o "crimă împotriva umanităţii". Secretarul de Stat al SUA, într-un interviu cu canalul BBC din data de 7 noiembrie 2018, adică la începuturile impunerii celor mai dure sancţiuni împotriva Iranului din ultimii ani, a afirmat: "Luaţi foarte bine minte, liderii iranieni trebuie să decidă dacă vor ca oamenii din ţara lor să mănânce sau nu!" Oare această acţiune şi declararea ei nu sunt exemple de utilizare a alimentelor şi a medicamentelor ca arme împotriva civililor? Nu sunt oare exemple de "crime împotriva umanităţii" şi de încălcare gravă a normelor universale ale dreptului internaţional?!!

Într-o astfel de scenă, în care regimul SUA nu renunţă la nicio încercare de a distruge dreptul internaţional şi normele sale, rolul altor guverne şi al organizaţiilor internaţionale şi regionale în protecţia dreptului internaţional şi a drepturilor omului, precum şi în prevenirea americanizării acestora, devine mai important ca niciodată. Cu siguranţă, identificarea situaţiei cauzate de încălcarea normelor este prima şi cea mai importantă datorie a altor state în caz de nerespectarea acestor norme de către alt stat, dar acest aspect nu este suficient, ci trebuie, de asemenea, luate în considerare unele angajamente din partea guvernelor în vederea colaborării şi soluţionării acestei situaţii.

Guvernul Republicii Islamice Iran solicită tuturor guvernelor şi naţiunilor libere ale lumii, şi în special guvernelor occidentale şi organizaţiilor pentru drepturile omului, să condamne recentul act criminal al regimului SUA în sancţionarea a 18 bănci iraniene, să depună toate eforturile pentru auditarea şi responsabilizarea bazelor sancţiunilor, pentru compensarea daunelor cauzate poporului iranian şi garantarea nerepetării acestora, şi, de asemenea, să depună eforturi practice şi concrete în vederea îndeplinirii obligaţiilor faţă de drepturile fundamentale ale poporului iranian.

Reporter: Vă mulţumesc!