Scenariu la căderea burselor lumii

Analiştii pieţei de capital au apelat la explicaţiile clasice pentru căderea pieţelor bursiere ale lumii, legînd-o de majorarea dobînzii acordate de FED (Banca Rezervelor Federale ale Statelor Unite ale Americii). La rîndul său, majorarea dobînzilor FED pare coerentă cu combaterea inflaţiei din Statele Unite (preşedintele FED Ben Bernanke a declarat că banca centrală nu poate rămîne oarbă la preţurile acţiunilor şi din piaţa imobiliară, iar cînd ele cresc speculativ, trebuie să intervină). Inflaţia, la rîndul său, s-a ridicat împinsă de preţul energiei şi al benzinei.

Efectul ar fi că - aşa cum o afirmă analiştii, (iar eu nu o neg, în totalitate) - investitorii la bursele din toată lumea şi-au redus expunerile pe acţiuni, iar pieţele bursiere s-au frînt: la o săptămînă după majorarea dobînzilor FED, Bursa londoneză încă mai cădea şi tot aşa la Paris şi Frankfurt (reprezentativele Europei unite), New York, Tokio, Seul şi Sidney.

Explicaţiile analiştilor par, totuşi, exagerate. După cum o afirmă ei, investitorii din toată lumea au dat buzna în America să facă coadă la obligaţiuni.

Dar, în definitiv, FED a urcat dobînda doar cu 0,25%, ceea ce ar cam trebui să ne facă să şovăim să acceptăm explicaţia lor, pe nemestecate. Cred că, în ocazie un scenariu alternativ nu este deplasat şi îl expun în cele ce urmează, fără pretenţia că ar fi adevărat, ci doar că are calitatea să fie plauzibil.

Sub presiunea competiţiei cu "big brother" NYSE, operatorul bursier american NASDAQ a achiziţionat 25,1% din London Stock Exchange (a cumpărat în trepte, de la începutul lui aprilie şi intenţionează să-şi consolideze poziţia şi mai mult, în viitor). Proporţia îi conferă drepturi speciale la Londra - drept de "veto" la anumite rezoluţii sau la propunerea de schimbare a unor articole statutare ale ac-ţionarilor bursei.

Să ne reamintim că structura acţionariatului bursei londoneze este nu doar un subiect teoretic, ci şi unul politic, care a revenit ciclic în Parlamentul britanic de-a lungul istoriei ei de peste 300 de ani. Ceea ce vrea să spună că structura acţionariatului este importantă pentru decizia asupra regulilor pieţei şi că (fie şi numai printr-o nuanţă a unui detaliu tehnic) regulile pieţei au darul să favorizeze pe intermediari în dauna investitorilor, ba chiar să creeze discriminări între investitori.

În negocierile preliminare, oferta financiară înaintată de NASDAQ a fost respinsă de Bursa din Londra pe motiv că se situa sub valoarea cotaţiei de piaţă a acţiunilor sale (bursa londoneză este listată la bursă). De altfel, ofertele de cumpărare primite de London Stock Exchange în ultimii doi ani i-au dublat valoarea acţiunilor (i-au făcut oferte Deutsche Börse, Euronext, MacQuarie Bank şi NYSE).

Adică, ideea preluării bursei a declanşat un fenomen în spirală, astfel că fiecare ofertă i-a impulsionat cotaţia la bursă şi a ajuns ca oferta să fie mai slabă decît ilustra preţul acţiunilor listate că merită bursa.

La rîndul său, bursa newyorkeză (NYSE) imaginase să-şi creeze un cap de pod european pentru realizarea unei burse transatlantice şi în faţa preferinţei londoneze pentru NASDAQ, s-a reorientat şi şi-a ales drept partener Euronextul - platformă paneuropeană care operează la bursele din Paris, Amsterdam, Bruxelles, Lisabona şi derivatele londoneze Liffe.

Euronext, la rîndul său, intenţionase o fuziune cu London Stock Exchange, intenţie la care a anunţat că renunţă, după preluarea acţiunilor bursei londoneze de către NASDAQ.

În schimb, proiectul Euronext pentru o fuziune a rămas actual, primind oferte, la concurenţă, de la Deutsche Börse (Frankfurt) şi NYSE. De altfel, după intrarea americanilor la Londra, preţul acţiunilor a crescut, la începutul lunii mai, atît în cazul celor Euronext, cît şi al celor Deutsche Börse, investitorii judecînd că operaţiunea NASDAQ din insulă nu lasă burselor continentale decît şansa fuziunii între ele însele. În prelungirea acestei convingeri, Euronext a declarat că urmează să facă faţă unor puternice presiuni ale politicienilor francezi, cărora le este teamă că dacă nu unesc Euronext (cu sediul la Paris) cu Deutsche Börse, atunci americanii vor pătrunde în acţionariatul bursei paneuropene, urmînd ca piaţa de capital de pe bătrînul continent să fie controlată de peste ocean.

Să rezumăm: London Stock Exchange a primit oferte de preluare şi/sau fuziune de laNYSE, NASDAQ, Euronext şi Deutsche Börse (să nu-i uităm pe australieni), britanicii preferîndu-i pe americanii de la NASDAQ; Euronext a primit oferte de preluare şi/sau fuziune de la NYSE şi Deutsche Börse, negociind, totodată, cu Chicago Mercantile Exchange, piaţa cea mai dezvoltată din lume pe instrumente futures. Observăm că entităţile bursiere implicate sînt listate, la rîndul lor, la bursă (NYSE s-a listat din luna martie, cînd a preluat bursa electronică Archipelago Holdings).

La asta, se adaugă alternativa imaginată de Deutsche Börse, că, dacă nu va reuşi fuziunea cu Euronext, să achiziţioneze sau să încheie alianţe strategice cu pieţe europene mai mici, precum Bursa din Zürich şi cea de la Milano, alternativă care, însă, nu reuşeşte să contrabalanseze jocul cu americanii al acţionarilor Euronext.

Pe acest fond tensionat a apărut majorarea dobînzilor FED şi fuga capitalurilor din pieţe, provocînd cutremurul cu reverberaţii în toate bursele lumii, inclusiv cele americane. Şi putem imagina că cele care au dat semnalul fugii au fost marile fonduri de investiţii americane, antrenîndu-le pe celelalte, demonstrînd Europei şi lumii întregi că bursele sînt susţinute, de fapt, de banii americani. O lecţie care a avut urmări imediate.

Dacă ne întrebăm "cui foloseşte?", constatăm că prăbuşirea burselor favorizează oferta NYSE de preluare a Euronext, căci termenii finali ai propunerii de fuziune formulate de Deutsche Börse sînt dependenţi de fluctuaţiile pieţei. Oferta devine mai poastă sau mai bună, după cum îi sînt cotate acţiunile care fac parte din preţul oferit către Euronext.

Destul ca, săptămîna trecută, marţi, acţionarii Euronext să res-pingă propunerea de fuziune din partea Deutsche Börse, deşi, în valoare totală (cash plus acţiuni), oferta germană a fost superioară celei americane, cu 620 de milioane de euro (un plus de aproape 15%).

Drept justificare, oficialii Euronext au declarat: "Este cunoscut din mutările de pe piaţa bursieră că procesul consolidării globale este pus în mişcare, iar Euronext îşi propune să joace un rol de conducere în acest sistem".

Cred şi eu! Pentru că, dacă nu joacă "un rol de conducere", atunci s-ar putea să nu mai joace nici un rol...

Şi, de altfel, rolul Euronext într-o eventuală fuziune cu NYSE, nici nu va fi de prea multă "conducere", oferta americană rezervîndu-i un număr de nouă directori, faţă de unsprezece de la NYSE iar actualului director al Euronext fiindu-i prevăzută funcţia de "director pe Europa".

Director regional...

O regiune la care tragem tare, doar, doar ne-o integra!