SEBASTIAN VLĂDESCU: "Piaţa de capital autohtonă - strict speculativă şi nefuncţională"

Reporter: În toamna anului trecut, administratorul companiei, Zoltan Prosszer, ne-a declarat, într-un interviu, că are în vedere finanţarea prin piaţa de capital - emisiune de obligaţiuni convertibile în acţiuni, SPO, dar acum apelează la bănci. De ce aţi renunţat la piaţa de capital?

Sebastian Vlădescu: Diversificarea instrumentelor de finanţare şi concentrarea creditării pe două-trei instituţii bancare sunt principalele subiecte pe care le discutăm în mod constant în Consiliul de Administraţie.

Motivul pentru care nu putem accesa finanţările prin piaţa de capital - emisiune de obligaţiuni, SPO - nu este legat de performanţa companiei în sine, ci de cerinţele pieţei de capital.

Datele financiare ale companiei - debt equity ratio (raport datorii pe capital propriu), EBITDA (profit operaţional înainte de amortizare), profitabilitatea - nu sunt la valori care să o facă interesantă pentru piaţa de capital.

Bilanţul anului 2013 este primul în care există îmbunătăţiri.

Trebuie să ţinem cont că progresele Romcab au o limită, întrucât piaţa pe care activează are marje mici, şi, în plus, acest business necesită capital masiv de lucru. Nu este vorba doar de Romcab, ci, în general, companii din acest domeniu obţin 5% profitabilitate. Iar Romcab ajunge, în 2013, în această zonă de profitabilitate.

Reporter: Vă referiţi la piaţa de capital autohtonă sau în general?

Sebastian Vlădescu: Nu ne gândim în momentul de faţă decât la România, pentru că Romcab este o companie mică.

Sperăm ca piaţa de capital, mai devreme sau mai târziu, să nu mai fie strict speculativă, ci să fie o piaţă care se ghidează după datele economice ale unei firme.

Romcab are, în prezent, atât de mult de lucru la transformarea tehnologică, organizaţională, umană, încât nu are nimeni timp să stea, în momentul de faţă, să pregătească un SPO, mai ales în condiţiile în care toţi potenţialii consultanţi nu ne dau speranţe că putem obţine bani de acolo.

Dar, în ultimul timp, am observat o deschidere mai mare a sistemului bancar faţă de noi, în condiţiile în care numărul de companii româneşti care apelează la finanţarea efectivă pentru creştere, investiţii şi capital de lucru - nu refinanţări - este foarte limitat.

A fost o lungă perioadă de timp în care a trebuit să convingem băncile că această companie are risc limitat pentru ele, că este capabilă să-şi respecte angajamentele financiare.

În prezent, lucrăm cu opt sau nouă bănci. Este complicat din punct de vedere al administrării, fiecare bancă are propriile ei cerinţe, diferite de costuri, comisioane, pe care trebuie să le plăteşti, dobânzi etc.

Reporter: Cum a evoluat compania în ultimii ani?

Sebastian Vlădescu: În luna decembrie 2013, cifra de afaceri a fost mai mare decât cifra de afaceri a întregului an 2010.

În trei ani de zile, am crescut de la 10 milioane de euro, în 2010, la peste 100 milioane de euro. În prezent, Romcab a ajuns la un potenţial de peste 10 milioane de euro pe lună.

Acum doi ani de zile, ne-am blocat din lipsă de finanţare pentru implementarea unei investiţii de 78-79 milioane de euro care ar fi presupus practic dispariţia fabricii vechi şi apariţia uneia noi. Din cauza eşecului acelui proiect, a trebuit să utilizăm în continuare fabrica veche şi, din această pricină, trebuie să optimizăm acum fluxurile de producţie între diversele unităţi de producţie.

În ultimii doi ani, am luat decizia să stabilizăm compania, să reducem gradul de îndatorare, să creăm toate fluxurile de materiale, oameni, produse finite în aşa fel încât să eliminăm rebuturile, pierderile tehnologice, pierderile generate de oamenii care nu-şi fac treaba. În plus, lucrăm la trecerea de la un model antreprenorial la unul corporatist.

În momentul acesta, conducerea Romcab se ocupă de modernizarea tehnică, restructurarea personalului.

Acum însă de confruntăm cu o situaţie fără precedent. În ianuarie şi februarie, Romcab a primit comenzi suplimentare pentru export, faţă de planul de afaceri iniţial, de încă 50 milioane euro, pe care trebuie să le onoreze. Sunt doi mari distribuitori, unul din Austria şi unul din Germania, care au testat în luna ianuarie comenzi de câteva sute de mii de euro, au primit marfa şi acum, în februarie, au venit şi ne-au cerut produse de câteva milioane de euro pe lună.

Astfel că, pe lângă îmbunătăţirile tehnologice pe care le avem în vedere, trebuie să mai implementăm şi un proiect de eficienţă energetică de circa 30 milioane euro, în următoarele 6-7 luni, care necesită finanţare, în aşa fel încât să fim capabili, în ultimul trimestru al anului, să începem să utilizăm utilajele noi.

În plus, suntem prezenţi la licitaţii în piaţa de energie, dar nu în România.

În martie, vrem să participăm la o licitaţie de 600 milioane euro şi dacă vom lua 50 milioane de euro pe an, adică sub 10%, pentru noi este o cantitate extrem de consistentă.

Reporter: De ce nu găsiţi noi modalităţi de finanţare?

Sebastian Vlădescu: Am discutat cu fonduri să vină cu equity, în condiţiile în care acţionarul majoritar, domnul Zoltan Prosszer, era dispus să renunţe la o cotă de acţiuni. Problema este că nu vrea nimeni să investească.

Calculele sunt simple pentru un fond de investiţii - investeşte 10 milioane de euro într-o companie de unde obţine 2%-3% profit pe an, în condiţiile în care noi nu am distribuit dividende. Toţi banii au mers în investiţii. Mai mult, nu poţi să le garantezi un exit.

Am stat de vorbă cu diverse fonduri de investiţii, ba chiar le-am spus să stabilească un randament pe care Zoltan Prosszer se angaja că-l plăteşte. Dar nici aşa nu am găsit deschidere.

Am avut discuţii cu astfel de fonduri în România, dar şi la Istanbul, Atena sau Viena.

Reporter: Asta înseamnă că este un blocaj, spuneţi că nu există finanţare pe piaţa de capital pentru o companie bună.

Sebastian Vlădescu: Nu este un blocaj, într-o lume care nu este normală, Romcab este o companie normală. Lumea financiară vrea profituri care nu au legătură cu lumea reală. Şi noi nu avem de unde să le dăm.

Reporter: Băncile ar trebui să se bată să finanţeze o asemenea companie.

Sebastian Vlădescu: Băncile vin.

În momentul de faţă, relaţia Romcab cu băncile este bună, instituţiile financiare îşi arată interesul, au marjă rezonabilă. Au fost, într-adevăr, bănci pe care le-am refuzat pentru că dobânzile erau prea mari, condiţiile de acordare erau mult prea dure.

Sper, până la finalul anului, să avem o bancă de casă, care să deţină 60-70% din expunerea Romcab. Eximbank ne-a fost de mare ajutor, dar nu poate să fie banca noastră de casă pentru că limitele de expunere ale Eximbank pe o companie sunt mici.

Lucrăm foarte bine cu ei, dar suntem conştienţi că, pentru o companie de 200 milioane de euro cifră de afaceri prognozată pentru anul viitor, Eximbank poate acoperi 20-30% expunere, poate fi a doua bancă într-o structură cu trei bănci în care una are 60%, una are 20-25% şi cealaltă are 10-15%.

Avem nevoie de o bancă principală.

Reporter: Românească.

Sebastian Vlădescu: Din România.

Nu se uită nimeni din străinătate la noi pentru că suntem o companie prea mică. 100 milioane cifră de afaceri şi 3-4 milioane cât va fi profitul Romcab în 2013, pentru România, înseamnă mult, nu însă la Londra sau Frankfurt. Am încercat să obţinem finanţare şi de pe pieţe mai mici, la Istanbul, Viena, Budapesta, dar nu există interes.

Romcab este o companie foarte transparentă, este unul dintre lucrurile pe care le-am impus când am ajuns în funcţia de preşedinte al Consiliului de Administraţie - transparenţa totală faţă de piaţa de capital.

Reporter: De ce îşi vinde acţiunile Morgan Stanley?

Sebastian Vlădescu: Vinde marginal.

Dacă va primi o ofertă convenabilă, este probabil că Morgan Stanley va ieşi la un moment dat din acţionariatul Romcab.

Din punctul nostru de vedere, i-am vrea mai activi, dar nu îi interesează acest lucru, nu vor om în board, am discutat faţă în faţă cu şeful de cont. Investiţia în Romcab este foarte mică pentru ei - câteva milioane investiţi acum 7-8 ani.

Ceea ce nu înţelegem noi este că piaţa autohtonă şi cea străină sunt lumi total diferite. Ceea ce nouă ni se pare extraordinar de important, pentru ei este o glumă, din punct de vedere al volumelor.

Reporter: La cât se ridică valoarea finanţărilor pentru Romcab în acest an?

Sebastian Vlădescu: În acest an, trebuie să facem o investiţie de 30 milioane de euro, care probabil, plus capitalul de lucru, va ajunge la 50 milioane de euro.

Orice creştere de cifră de afaceri înseamnă o creştere de finanţare consistentă. Dacă reuşim să ajungem să avem un termen mediu de încasare de 90 de zile, atunci ne-ar trebui, pentru o creştere de cifră de afaceri de 60-70 milioane, circa 20 milioane de euro pe care să-i rotim de patru ori într-un an. Avem nevoie de finanţare pentru materia primă.

80% din preţul produselor Romcab reprezintă costul cuprului şi al aluminiului, restul fiind costul cu energia, personalul.

Reporter: De unde luaţi materia primă?

Sebastian Vlădescu: Din păcate, nu din România, cu excepţia aluminiului pe care îl procurăm de la Alro Slatina.

Cuprul îl importăm din Spania sau Germania.

Reporter: De ce nu din România, de la Cuprumin, de exemplu?

Sebastian Vlădescu: Cuprumin nu are cupru de vânzare pentru noi, ar fi ideal să putem avea cupru din România de la 200 km, nu de la 2000 de km, cum luăm acum din Spania sau de la 1500 km din Germania.

În prezent, negociem achiziţia de cupru cu firme din Rusia.

Deocamdată, Cuprumin nu este furnizor pentru noi. Dar suntem în orice clipă gata să cumpărăm de la Cuprumin când poate să ne livreze materia primă.

Reporter: Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF) l-a avertizat recent pe Zoltan Prosszer, în calitate de acţionar indirect al "Romcab", pentru că nu a făcut ofertă publică de preluare obligatorie a companiei. O va face până la urmă?

Sebastian Vlădescu: Dacă găseşte undeva bani, da.

Reporter: ASF îl obligă să facă ofertă.

Sebastian Vlădescu: Nu ştiu. Eu sunt preşedintele Consiliului de Administraţie al Romcab, care nu trebuie să facă nici un fel de ofertă de preluare.

Dacă Zoltan Prosszer sau compania domniei sale - "Sadalbari" - nu va face oferta, ştiu că ASF poate să îl amendeze şi/sau să îi suspende la un moment dat dreptul de vot în Adunarea Generală.

Sunt convins că pentru Zoltan Prosszer ar fi excepţional dacă ar putea face ofertă.

Problema este de unde ia banii pentru ofertă, pentru că toţi banii lui sunt investiţi în companie, ar avea nevoie de o sursă de bani, fie un împrumut, fie dividende de la Romcab, nu ştiu alte surse de unde poate să ia.

Reporter: De câţi bani are nevoie să facă ofertă?

Sebastian Vlădescu: Aceasta este altă problemă pe care a întâmpinat-o. Încă nu a aflat la ce valoare trebuie să facă oferta - la valoarea acţiunilor de pe piaţă, la media ultimelor 12 luni, la valoarea activului net, la valoarea multiplu de EBITDA...

Înţeleg că sunt trei metode de evaluare.

Este deocamdată în faza "câte bordeie atâtea obiceiuri".

Dacă Zoltan Prosszer hotărăşte să dea dividende la Romcab, la o valoare a profitului de circa 4 milioane de euro, el deţine peste 60% din companie şi primeşte, în consecinţă, 2,5 milioane de euro. Cu banii aceştia face ofertă şi devine proprietarul companiei 100%.

Reporter: ASF îl va amenda dacă nu face ofertă.

Sebastian Vlădescu: ASF va aplica legea, iar domnul Zoltan Prosszer va trebui să se supună.

Deşi să ai 100% dintr-o companie care evoluează atât de bine este o dorinţă a oricui, Zoltan Prosszer nu vrea să fie el singurul proprietar al fabricii, iar în momentul de faţă se gândeşte mult mai mult la fabrică decât la interesul personal.

Să ai 90%-100% din ceva care evoluează atât de bine este o dorinţă a oricui.

Reporter: De ce nu poate să treacă Romcab de pe Rasdaq pe Bursă?

Sebastian Vlădescu: Deocamdată avem problema cu OPP-ul. Nu am discutat cu Zoltan Prosszer despre trecerea pe Bursă.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre investiţia de la Acăţări?

Sebastian Vlădescu: La Acăţări, ar fi trebuit mutată fabrica veche din oraş.

În prezent, Romcab deţine două fabrici, una în Târgu Mureş, unde este şi centrul administrativ - pe un teren închiriat de 43.000 metri pătraţi (30.000 metri pătraţi construiţi) şi una în localitatea Acăţari, lângă Târgu Mureş (teren - 100.000 metri pătraţi şi 12.000 metri pătraţi construiţi).

Investiţia în fabrica de la Acăţari a fost realizată printr-un proiect co-finanţat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, iar finanţarea a fost asigurată de EximBank. Valoarea proiectului a fost de 14 milioane de euro, la care s-au adăugat încă 3 milioane de euro - cheltuieli adiţionale.

Nu am mutat încă fabrica veche. Echipamentele nu le putem muta în acest moment la Acăţări din cauza faptului că acest lucru ar însemna suspendarea producţiei 3-4 luni.

Şi nu ne permitem acest lucru.

Reporter: Dacă Romcab va evolua bine, iar indicatorii vor fi favorabili, veţi apela la piaţa de capital pentru finanţare?

Sebastian Vlădescu: Bineînţeles, eu aş apela oricând la piaţa de capital, dacă şi piaţa de capital ar evolua puţin.

Opinia mea despre piaţa de capital românească - cred că o cunoaşteţi deja. Piaţa de capital autohtonă este strict speculativă, nefuncţională şi cu operatori care se bazează mult prea mult pe "inside trading".

Reporter: Guvernatorul BNR a spus aproape acelaşi lucru.

Sebastian Vlădescu: Mă bucur că sunt coerent cu Mugur Isărescu, dar aceasta aste este opinia mea de 10 ani.

BVB este o piaţă a brokerilor care nu au decât un singur interes - să obţină comision din ce se întâmplă, fără să fie capabili măcar să asigure lichiditatea pieţei.

Aş fi extraordinar de fericit să văd că piaţa finanţărilor nonbancare începe să funcţioneze în România, dar acest lucru se află strict în curtea Bursei şi a brokerilor şi eu cred că, având generaţia actuală de brokeri, lucrurile nu se vor schimba.

Reporter: Vă mulţumesc!