Tocmai când directorul general al Bursei de Valori Bucureşti (BVB) Stere Farmache anunţase că, până în septembrie, va introduce derivatele la tranzacţionare, Cristian Sima, membru în Consiliul de administraţie al Bursei bucureştene, şi-a anunţat demisia (în direct, pe un canal de televiziune), nemulţumit, între altele, pentru ritmul lent în care sunt introduse pe piaţă instrumentele derivate.
Demisia lui Sima s-a "conturat" în cursul zilei de alaltăieri, deşi când se trezise de dimineaţă nu avusese de gând să demisioneze.
Dar, între timp, a participat la o discuţie televizată pe postul The Money Channel, unde şi-a exprimat nemulţumirea asupra lentorii introducerii derivatelor la Bursă şi (după cum a afirmat) asupra lipsei de transparenţă şi a micilor orgolii din Consiliul de administraţie al BVB.
Totuşi, în cursul emisiunii, a afirmat că nu va demisiona din conducerea Bursei.
Ulterior însă, reevaluîndu-şi declaraţiile, s-a răzgândit şi a intervenit telefonic pe acelaşi post, anunţându-şi decizia să demisioneze.
Şi astfel a apărut situaţia că agenţiile de ştiri i-au anunţat ieri demisia, încă de dimineaţă, deşi Consiliul BVB a recepţionat nota demisiei sale abia dincolo de prânz.
Cu toate că gestul nu pare să fi fost foarte temeinic judecat (de altfel, Sima are un temperament vulcanic), ci prilejuit de un talk-show (iar Sima are gustul show-ului), demisia lui ridică public problema lipsei de dinamism şi transparenţă a conducerii BVB.
Iar dacă dinamismul BVB este un capitol care poate fi controversat, pentru că este relativă lentoarea introducerii derivatelor care, cu doar cinci zile în urmă a fost anunţată că se va săvârşi, totuşi, la reproşul lipsei de transparenţă am putea subscrie. Căci actualul Consiliu de administraţie al BVB a curmat frumoasa tradiţie prin care presa era invitată să asiste la lucrările Adunării generale a BVB, astfel că acesta a fost primul an când am fost siliţi să-i informăm pe cititori din relatările participanţilor, iar nu din cele văzute şi auzite direct.
Un pas înapoi ciudat, ilustrând slăbiciune, chiar dacă nu la acest aspect se referea Sima când reproşează lipsa de transparenţă.
Căci el acuza altceva - opacitatea Consiliului în adoptarea unor măsuri de transparentizare a pieţei:
"Spre exemplu, am solicitat într-o şedinţă a Consiliului ca investitorii interesaţi să cumpere şi să vândă acţiuni la o societate cotată la BVB în perioada dintre mărirea de capital social până la creditarea noilor acţiuni în contul acţionarilor, să fie avertizaţi asupra riscului la care se expun; solicitarea mea s-a lovit de un zid de abţineri", scrie Cristian Sima în nota prin care îşi anunţă demisia.
Separat, el a explicat că nu este admisibil ca un acţionar să nu cunoască procentul exact din capitalul pe care îl cumpără şi a dat drept exemplu majorarea de capital de la Societatea de Investiţii Financiare Transilvania (SIF3), în care un investitor încă nu ştie ce procent a cumpărat.
Cristian Sima este preşedintele casei de brokeraj WBS Holding, antrenată în speculaţii pe pieţele bursiere din străinătate, ignorând lung timp piaţa românească. Ceea ce i-a şi atras antipatia colegilor de breaslă, a căror atitudine s-a schimbat surprinzător, în luna martie, când l-au ales în Consiliul de administraţie al BVB, pe locul rămas vacant prin demisia lui Razvan Paşol.
La acel moment, ziarul BURSA a subliniat că alegerea lui Sima în conducerea BVB semnifică o schimbare de strategie a Bursei, confruntată cu tendinţele europene şi mondiale de globalizare a pieţelor -parteneriate, alianţe, fuziuni -, problemă care se pune acut după admiterea noastră în Uniunea Europeană. Iar antrenamentul lui Sima pe pieţele internaţionale a devenit, astfel, necesar Bursei.
Imediat după alegeri, Cristian Sima a împărtăşit cititorilor noştri, cu entuziasm, cum vede creşterea Bursei: "Vreau cele trei vrăjitoare la Bucureşti", ne-a declarat el în ziarul din 26 martie, referindu-se la zilele de scadenţă atât pentru contractele futures şi pentru opţiunile pe acţiuni, cât şi pentru opţiunile pe futures, care coincid, la bursa newyorkeză, într-o singură zi, numită metaforic, "ziua celor trei vrăjitoare".
Ieri, însă, Sima a demisionat, declarându-se (cu eleganţă ostentativă) nemulţumit de sine, deşi este limpede că se plânge de colegii din conducere pentru tărăgănări.
De altfel, Cristian Sima a declarat că poate mobiliza 51% din voturile Adunării generale a BVB, cu intenţia afirmată să schimbe componenţa actualului Consiliului de administraţie.
Conform surselor noastre, declaraţia sa nu este lipsită de acoperire, mai ales în condiţiile rivalităţii dintre Bursa bucureşteană şi cea de la Sibiu, ale căror acţionariate se intersectează pe o suprafaţă largă. El a mai spus că-şi va creşte ponderea în acţionariatul Bursei, de la 4%, cât are acum, la 5% (limita maximă de deţinere admisă de Statutul BVB).
Sima a declarat că, la 90 de lei pe acţiune, ar fi capabil şi dispus să preia întreaga Bursă de Valori Bucureşti. Această din urmă declaraţie o luăm drept extravagantă, căci nu face sens cât timp deţinerea este limitată la 5% şi nu există, de fapt, nici un broker care să nu fie capabil "la o adică" să facă rost de investiţia necesară, dacă ar fi permisă.
În schimb, ea dă naştere la eternele speculaţii că Sorin Ovidiu Vîntu s-ar afla în spatele lui Sima sau în legătură cu el şi ca, prin interpuşi ("specialitatea" lui Vîntu) ar intenţiona preluarea Bursei - o bună afacere în vederea vânzării ei către o mare bursă europeană. Speculaţiile de acest fel îşi găsesc o palidă întărire în faptul că Sima şi-a anunţat intenţia demisiei pe canalul de televiziune al lui Vîntu.
Fără să putem exclude acest scenariu, suntem de părere că are o probabilitate foarte scăzută de adevăr din cauza opreliştilor legale, dar şi pentru că Vîntu numai de asta nu are nevoie - un nou scandal monstru pe piaţa de capital. Dar, poţi să şti?
Cert rămâne că demisia lui Sima este a doua pe care o înregistrează Consiliul de administraţie BVB, în decurs de doar jumătate de an. Atât demisia lui Paşol, cât şi cea de acum a lui Sima au fost motivate prin nemulţumirea faţă de activitatea Consiliului.
Ceea ce nu mai poate fi ignorat, iar conducerea Bursei trebuie să le răspundă nu cu vorbele unui comunicat, ci să le infirme reproşurile prin fapte.