SPECULATORI PE REZERVA DE STAT DIN AGRICULTURĂ  Afaceri cu siguranţa naţională

Rezerva de grâu a statului a devenit, în perioada postdecembristă, o afacere extrem de profitabilă şi o sursă de venit constantă pentru speculatorii din agricultură.

Cele 300.000 de tone de grâu ale statului, depozitate în majoritatea cazurilor în silozuri private, sunt "vânate" an de an de o serie de societăţi comerciale, care, odată intrate în posesia materiei prime - prin forme de împrumut de la stat, (când nu există grâu pe piaţă), scot grâul la "bătaie", fac profituri uriaşe şi returnează cantitatea împumutată, de regulă, după recoltarea grâului, când achiziţiile se realizează la preţuri scăzute comparativ cu preţul din perioada când se "declanşează" forma de împrumut.

Unii jurişti opinează că operaţiunile de această natură nu încalcă legea.

Şi asta în condiţiile în care, la momentul actual, grâu pe piaţa autohtonă nu prea mai există, iar tona de grâu din import a ajuns să ne coste circa 270 - 280 de euro.

Potrivit legii rezervelor de stat, anual, grâul depozitat în unităţile teritoriale subordonate Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat (ANRS) şi la operatorii economici specializaţi, care prezintă pericol de depreciere calitativă sau uzură morală, se împrospătează sau se preschimbă sortimental în baza unui program strict secret, aprobat prin hotărâri ale Guvernului cu caracter militar.

Procedura arată că operatorii economici care intră în posesia grâului, prin contracte de împrumut (pe termen scurt), sau de vânzare-cumpărare sunt obligaţi să asigure împrospătarea, integritatea cantitativă şi nivelul calitativ al produselor şi să constituie garanţii reale mobiliare şi imobiliare, ale căror cuantumuri să asigure reîntregirea stocurilor.

Contrar aşteptărilor "grâul din rezerva de stat este de calitate şi în proporţie de 99,9% este deţinut de depozitarii privaţi, întrucât statul nu mai are silozuri. ", ne-a declarat Viorel Matei, preşedintele Federaţiei Naţionale a Producătorilor Agricoli din România (FNPAR).

Liderul federaţiei a precizat că, în fiecare an, se fac afaceri "destul de frumoase" cu grâul statului.

Surse din domeniu ne-au declarat că, încă din luna ianuarie, circa 11.000 de tone de grâu din rezerva de stat au intrat în circuitul comercial, prin intermediul unor societăţi comerciale, care ar fi dat deja primul tun.

Ştefan Nicolae, preşedintele Federaţiei Naţionale "Agrostar", ne-a explicat:

"În mod normal cele 300.000 de tone, sunt date integral la împrospătat.

Cu acest grâu se fac de 18 ani de zile, iar până în 1996, rezervele se făceau în cantitatăţi mult mai mari, de circa 1.200.000 de tone.

Cei care au depozitele, au de obicei şi unităţi de procesare şi magazine de desfacere şi câştigă grâul statului, scos la licitaţie.

Fie împrumută, fie cumpără de la stat grâul la un preţ mic, ei îl scot pe piaţă, distrug echilibrul de piaţa şi pe cei care au importat grâu mai scump sau au anumite cantitati depozitate şi îl pun la loc dupa recoltat, când este ieftin. Sunt voci care susţin că în plină criză a grâului s-au exportat 200.000 de tone de grâu, în toamna anului trecut.

Nu este exclus ca acest grâu să fie tot de la rezerva de stat".

Mai mulţi agricultori ne-au menţionat că "au fost ani când grâul luat ca împrumut s-a vândut cu 6.000 de lei kg, uneori la preţul pieţei, şi returnat la noua recoltă, când s-a cumpărat doar cu 2.000 de lei kg", profitul societăţilor comerciale fiind de ordinul zecilor de milioane de euro.

Fermierii mai susţin că, în posesia grâului au intrat doar speculatorii din agricultură, care au propriile culturi de grâu, silozuri, centre de procesare şi magazine de desfacere. "Cantitatea împrumutată a fost deseori returnată doar din producţia proprie a acestora", ne-au mai spus agricultorii.

Mecanismul pare simplu dar "scârţie" când este pus în funcţiune de federaţiile şi asociaţiile de utilitate publică din morărit şi panificaţie.

Viorel Marin, Asociaţiei Naţionale a Industriilor de Morărit şi Panificaţie din România (ANAMOB), ne-a declarat că, în 2003, această afacere a adus datorii de 32 de milioane de euro asociaţiei şi a trimis în faliment mai multe unităţi de procesare.

Viorel Marin ne-a explicat: "O asemenea operaţiune implică riscuri mari.

Noi am avut, în 2003, pierderi de 32 de milioane de euro şi mai multe unităţi de procesare intrate în falimente, din pricina unor socoteli care nu s-au concretizat. Spre exemplu, s-a luat grâul cu 3000 de lei kg, în speranţă că se va achiziţiona, la recoltă, cu 2.500 de lei. Numai că a fost secetă iar grâul a costat 4.500 de lei. Şi să nu uităm că statul cere garanţii de 250% din valoarea grâului".

Viorel Marin a admis că, într-o altă conjunctură, cele 32 de milioane de euro pierdute, puteau să se transforme în profit.

Totodată, Aurel Popescu, preşedintele Patronatului Român din Industria de Morărit si Panificaţie (ROMPAN), ne-a declarat:

"Anul acesta este posibil să fie împrospătată o cantitate de circa 70.000 de tone de grâu din rezerva de stat. Într-adevăr poate fi o afacere profitabilă dar şi riscurile sunt pe măsură. În mod normal acest grâu ar trebui depozitat şi dat asociaţiilor şi patronatelor cu utilitate publică. În acest mod, am reuşi să mai ţinem şi de preţuri".

Agricultorii mai susţin că beneficiarii grâului din rezerva de stat ar trebui să fie doar asociaţiile şi patronatele din domeniu. Un rol important în gestiunea stocurilor de grâu ar trebui să revină şi Ministerului Agriculturii, a completat Ştefan Nicolae. În opinia lor, statul ar trebui să nu solicite organizaţiilor de utilitate publică garanţii suplimentare şi să gestioneze mai bine situaţiile de criză.