Statul şi afacerile

Domnul Bogdan Popescu, vicepremier al Guvernului Româ­niei, ne-a anunţat, recent, hotărârea domniei sale de a propune înfiinţarea unei noi componente în stufoasa structură organizatorică a executivului român. Este vorba de Agenţia pentru Mediul de Afaceri, unitate care s-ar adăuga la celelalte aproape o sută de agenţii, autorităţi, inspectorate şi institute aflate în subordinea Guvernului sau a şefului acestuia. Noua agenţie, ne spune domnul minis­tru de stat, "va îngloba şi reconfigura Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Agenţia pentru Investiţii Străine şi Direcţia pentru Mediul de Afaceri din cadrul Secretariatului General al Guvernului".

Propunerea domnului vicepremier repune în discuţie problema mai veche a rolului statului în societate, în general, şi în economie, în special.

Raţiunea de a fi a statului este aceea de a apăra libertăţile individuale ale cetăţenilor săi. În acest sens, statul este împuternicit de cetăţeni să adopte legi şi norme care să permită fiecăruia să acţioneze în deplină libertate în orice domeniu al vieţii, cu condiţia de a nu leza aceeaşi libertate de acţiune a celorlalţi.

La fel şi în domeniul economic, cel producător de bunuri şi servicii destinate satisfacerii nevoilor de consum ale oamenilor. Statul democratic nu este creat şi nu există pentru a des­făşura activitate economică, producătoare de bunuri şi servicii. În societatea democratică, activitatea economică este reţinută de cetăţeni. Nu este delegată statului. Statul democratic îşi face simţită prezenţa în activitatea economică numai prin legi şi norme care să asigure des­făşurarea acestei activităţi de către cetăţeni în deplină libertate, fără să fie împiedicaţi, într-o formă sau alta, fără să fie furaţi şi înşelaţi de grupuri de cetăţeni, mai mici, sau mai mari, mai organizate, sau mai puţin organizate.

În mod excepţional, atunci când statul nu şi-a îndeplinit rolul şi, din această cauză, cetăţenii au fost păgubiţi, într-un fel sau altul, statul democratic trebuie să intervină în procesul de distribuire şi redistribuire a avuţiei şi a veniturilor, pentru a restabili drepturile celor lezaţi de agresiunea statului sau a unor "grupuri de interese", mai mult sau mai puţin mafiotizate.

În statul democratic există un cod rutier şi o poliţie rutieră, care asigură respectarea de către cetăţeni a prevederilor codului. Există un cod fiscal şi o poliţie fiscală. La fel, ar trebui să existe un cod economic, care să cuprindă norme simple şi clare pentru desfăşurarea activităţii tuturor operatorilor economici, şi o poliţie economică cu rolul de a veghea la respectarea prevederilor codului economic. Atât şi nimic mai mult.

Avem un minister al economiei care, în loc să acţioneze ca o adevărată poliţie economică, în serviciul cetăţenilor, se ocupă cu administrarea şi "vânzarea" capitalului furat de statul român de la cetăţenii săi, în serviciul guvernanţilor. La fel şi AVAS-ul. La fel şi puzderia de agenţii şi autorităţi din subordinea guvernului, care nu fac alt­ceva decât să devoreze hălci zdravene din bugetul de stat, să dea avize, acorduri şi facilităţi discriminatorii, să alimenteze corupţia şi degradarea moralei sociale.

Statul democratic nu îşi exprimă democratismul trans­formându-se în stat asistenţial, acordând subvenţii cetăţenilor leneşi, care nu vor să muncească, nici acordând facilităţi şi fonduri nerambursabile investitorilor "deştepţi", cei care se îmbogăţesc prin "afaceri" cu statul. Statul este democratic dacă şi numai dacă îi apără pe cei cinstiţi, în mod natural, majoritari, de agresiunile celor necinstiţi, în mod natural, minoritari.

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, cuvântul "afacere" defineşte o "tranzacţie financiară, comercială sau industrială, bazată, de obicei, pe speculă, sau pe speculaţii". De ce statul român ar trebui să-i asiste pe "oamenii de afaceri", adică pe cei care se ocupă cu tranzacţii bazate pe speculă, sau pe speculaţii? Avem burse în care se pot des­făşura, într-un cadru reglementat, astfel de "tranzacţii". Avem o Comisie Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM) care supraveghează bursele. În plus, avem şi o Asociaţie a Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) destul de matură, astăzi, ca să-şi poată "promova" interesele membrilor săi. Statul român are altceva de făcut. Nu afaceri.