STRATEGIA GUVERNAMENTALĂ PENTRU DEZVOLTAREA SECTORULUI IMM-URILOR ŞI ÎMBUNĂTĂŢIREA MEDIULUI DE AFACERI - ORIZONT 2020 "Aportul IMM-urilor la formarea PIB-ului naţional se va majora la circa 70%"

Soldul net de IMM-uri active economic ar trebui să depăşească pragul de 670 mii de întreprinderi în economia României, potrivit Strategiei Guvernamentale pentru dezvoltarea IMM-urilor şi îmbunătăţirea mediului de afaceri - Orizont 2020. Guvernul consideră că obţinerea unui spor de circa 41,23% al numărului de IMM-uri active economic, în următorii aproximativ şapte ani, constituie un obiectiv strategic realist.

În termeni de "densitate a IMM-urilor la 1.000 de locuitori", atingerea acestei ţinte strategice înseamnă funcţionarea a circa 36 de întreprinderi la o mie de locuitori în 2020, faţă de 21,94 de întreprinderi la o mie de locuitori în 2012, conform Eurostat.

În ceea ce priveşte angajaţii în sectorul IMM, Guvernul României consideră că trebuie depăşit pragul de 3,2 milioane angajaţi în IMM-urile active din economia României.

Strategia stabileşte politica Guvernului României pentru următorii şapte ani cu privire la sprijinirea creşterii extensive şi intensive a sectorului IMM, cu accent pe sporirea numărului de IMM-uri active la nivel local şi pe pieţe externe de interes; creşterea densităţii IMM-urilor, în special în zonele unde aceasta se situează sub media europeană, în vederea diminuării disparităţilor regionale actuale. Departamentul pentru IMM-uri, Mediu de Afaceri şi Turism (DIMMMAT) a fost desemnat de Guvern cu elaborarea şi monitorizarea implementării prezentei strategii, orientată pe termen mediu: trimestrul IV 2014-31 decembrie 2020.

În viziunea Guvernului României, edificarea unui ecosistem antreprenorial viabil la nivel naţional la orizontul anului 2020 va permite funcţionarea interconectată a lanţurilor productive de IMM, răspândite la nivel local pe întreaga ţară, pe plan regional sau global, prioritare fiind lanţurile cu potenţial sporit de adăugare de valoare, ca, de pildă, clusterele şi polii de excelenţă sau reţelele industriale ori de servicii de înaltă calitate.

• Estimarea stadiului de dezvoltare a sectorului IMM la orizontul anului 2020

Un număr semnificativ de IMM-uri se vor afla în creştere spre companii mari sau îşi vor asigura un anumit segment de piaţă de pe piaţa locală, potrivit Strategiei. Documentul arată: "Aportul IMM-urilor la formarea PIB-ului naţional se va majora la circa 70%, fiind susţinut de progresul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici către medii/mari (...)

Cu toate că vor exista IMM-uri cu expertiză tehnică relativ puternică, produsele lor nu vor fi, probabil, încă suficient de competitive la nivel mondial, în termeni de calitate şi preţ. Totuşi, prin politicile de promovare antreprenorială aplicate de Guvern, în parteneriat cu comunitatea de afaceri, întreprinzătorii vor beneficia de sprijin pentru obţinerea certificatelor de calitate, realizarea de investiţii în tehnologii care respectă standardele recunoscute la nivel european/internaţional, participarea la manifestări promoţionale internaţionale şi sesiuni de matchmaking etc. În urma sprijinului acordat pentru retehnologizare, însuşirea competenţelor manageriale şi instruirea personalului în folosirea noilor tehnologii, IMM-urile vor deveni din ce în ce mai competitive pe plan local sau regional, însă nu vor ajunge din urmă întreprinderile omoloage din statele membre avansate ale UE, care deţin deja un avans semnificativ din punctul de vedere al CDI şi al experienţei derulării afacerilor la nivel global. Nu vor exista impedimente semnificative în accesul la sectorul financiar pentru acele IMM-uri care au competenţe suficiente şi sunt producătoare de produse competitive. Din ce în ce mai multe IMM-uri vor reuşi să câştige încrederea creditorilor/investitorilor datorită evoluţiei pozitive a indicatorilor lor de profitabilitate, precum şi a perspectivelor de dezvoltare pe termen mediu. Cooperarea mai bună dintre bănci şi IMM-uri se va reflecta în relaxarea condiţiilor de creditare, în reducerea costurilor creditării, precum şi în acordarea de asistenţă financiară pentru acele întreprinderi care solicită finanţare pentru proiecte economice de anvergură mare (retehnologizare/modernizare, CDI etc.)".

• Situaţia actuală - Influenţa IMM-urilor asupra evoluţiei economice a ţării - 55-56% din PIB

Economia românească este susţinută de activitatea IMM-urilor, precum şi a marilor companii, îndeosebi a celor cu capital majoritar străin, dar şi a celor cu capital de stat, potrivit Strategiei publicată în Monitorul Oficial. Documentul precizează: "Deşi au o pondere numerică de peste 99,7% din numărul total de întreprinderi, influenţa IMM-urilor asupra evoluţiei economice a ţării este mult mai redusă (de circa 55-56% din PIB). Întreprinderile formale joacă un anumit rol în economie, dar sectorul informal acoperă încă un segment foarte mare din aceasta. IMM-urile autohtone sunt luate în considerare mai mult «la pachet» cu marile întreprinderi, atunci când factorii de influenţă externi (precum s-a dovedit a fi recesiunea din perioada 2009-2011) afectează puternic şi în ansamblu activitatea economică şi stabilitatea socială.

Majoritatea întreprinderilor din România au pornit ca afaceri de familie, bazându-se pe un minimum de cunoştinţe ale persoanelor implicate în conducerea afacerii. Multe dintre aceste persoane nu au un bagaj suficient de cunoştinţe în materie de management sau marketing, iar întreprinderea nu dispune de resurse financiare suficiente pentru a dezvolta afacerea, prin derularea unor campanii de marketing ori de promovare a produselor. Nivelul educaţional şi tehnic al majorităţii IMM-urilor permite supravieţuirea economică a acestora, dar şansele de atragere, angajare şi menţinere în activitate a competenţelor, îndeosebi manageriale, tehnice şi de piaţă, sunt în continuare destul de limitate. Multe întreprinderi nu şi-au stabilit ţinte de penetrare a pieţei sau de creştere a cotei de piaţă, neconsiderând necesară atragerea şi angajarea unor specialişti, de exemplu, în calitatea produsului sau în promovarea acestuia pe piaţă, accentul fiind pus de obicei pe realizarea producţiei şi pe abilitatea patronului de a gestiona/de a menţine afacerea pe «linia de plutire»".

Circa 57% dintre microîntreprinderile actuale sunt întreprinderi de subzistenţă, care permit asigurarea unui oarecare nivel de trai numai proprietarului afacerii şi familiei acestuia.

Documentul menţionează: "În prezent, există o serie de instrumente de finanţare a afacerii provenite din surse financiare interne sau externe, dar care sunt, în general, greu accesibile IMM-urilor. Spre exemplu, pentru accesarea fondurilor europene pe bază de proiecte, foarte multe IMM-uri nu îndeplinesc condiţiile de eligibilitate întrucât nu dispun de fondurile necesare cofinanţării proiectului, participaţia proprie obligatorie fiind de minimum 15% din cheltuielile eligibile, ceea ce poate reprezenta uneori o sumă considerabilă, prohibitivă. În general, IMM-urile au acces la microfinanţarea oferită de o mulţime de IFN-uri şi, parţial, la creditarea bancară acordată de o serie de bănci comerciale, dar ambele forme implică costuri foarte mari de îndatorare în raport cu rata de rentabilitate a afacerii derulate.

În ceea ce priveşte împrumutul bancar, băncile comerciale impun adesea condiţii de creditare prea restrictive pentru a putea fi respectate de către IMM-uri, care sunt astfel considerate nebancabile. În plus, împrumutul bancar este garantat fie de proprietarul afacerii în nume şi pe cont personal, fie de FNGCIMM S.A. - I.F.N., care percepe un comision semnificativ pentru acordarea garanţiilor cerute de banca creditoare.

În economia naţională se poate constata funcţionarea anumitor lanţuri productive (nu foarte numeroase) în care sunt implicate IMM-uri şi, de asemenea, se manifestă unele legături de cooperare pe orizontală ale acestor întreprinderi. Fiecare companie funcţionează, simultan, pe unul sau mai multe lanţuri de aprovizionare, având rol fie de furnizor, fie de client de produse sau servicii. Cu toate că multe dintre companii au relaţii tradiţionale, bazate pe încredere şi respect între partenerii comerciali, în practică, la nivel sectorial, apar adeseori disfuncţionalităţi, unele insurmontabile (cum ar fi, de pildă, întârzierea plăţilor sau lipsa infrastructurii logistice), pe lanţurile de cooperare şi valorificare a oportunităţilor de afaceri existente, ceea ce îngreunează derularea afacerilor şi limitează eficacitatea acestora".

• Perspective privind evoluţia pieţelor cu creştere economică accelerată

Comerţul internaţional va fi factorul determinant al expansiunii globale în următorii 10 ani, pieţele cu ritm rapid de creştere economică (rapid-growth markets - RGMs) urmând a influenţa semnificativ piaţa mondială, se arată în documentul publicat în Monitorul Oficial.

Strategia precizează: "Este tot mai clar faptul că economia globală conturată după criza din ultimii ani are însuşiri diferite faţă de cea din anul 2008. Astfel, noua economie mondială este mai globalizată şi mai interconectată, având o influenţă mai puternică asupra pieţelor cu creştere economică accentuată. Statele şi organizaţiile care pot valorifica noile oportunităţi comerciale ce decurg din aceste caracteristici vor deţine o mai bună poziţie pe piaţă, care le va asigura o creştere economică puternică şi susţinută.

Estimările analiştilor indică o evoluţie a ritmului de creştere pe pieţele RGMs de la 4,7% în anul 2012 la 6,0% în 2014, însă cu anumite rezerve. Cu toate acestea, pieţele RGMs evoluează diferit chiar şi la nivel regional. Ritmul accelerat de creştere economică din aceste ţări este dat de creşterea populaţiei cu venituri medii şi dezvoltarea sectorului privat.

Economia mondială este în prezent mult mai globalizată, iar comerţul global va constitui principalul factor de creştere în următoarea decadă. Pieţele RGMs vor juca un rol-cheie în economia globală, schimburile comerciale dintre aceste pieţe se vor intensifica generând noi oportunităţi reciproce, care vor fi valorificate, de asemenea, şi de către pieţele dezvoltate, prin creşterea exporturilor acestora către pieţele RGMs.

Deşi neuniformă, refacerea activităţii economice care a început la finele anului 2012 devine un factor determinant al redresării economice globale. Extinderea schimburilor comerciale - între ţările vecine, între ţările RGMs şi între aceste ţări şi statele dezvoltate - stimulează creşterea economică la nivel global. Viteza de creştere însă variază atât de la o ţară la alta, cât şi de la o regiune la alta. Fiecare ţară se află la un anumit nivel de dezvoltare şi posedă propria moştenire economică şi propriul stoc de resurse. Ţările RGMs au adoptat o strategie comercială proprie în scopul obţinerii creşterii economice. Tranziţia economică pe care o parcurg rezidă în aplicarea avantajului comparativ, acesta având la bază fie costul scăzut al forţei de muncă, fie terenurile fertile sau solurile bogate în resurse. Ritmul lent de creştere din ţările dezvoltate şi sporirea influenţei pieţelor RGMs asupra economiei globale stimulează comerţul dintre acestea. Multe guverne din ţările RGMs negociază de mult timp eliminarea barierelor comerciale şi ale distorsiunilor pieţei în eforturile lor de a pătrunde pe pieţe mai mari, cu preţuri mai scăzute şi oportunităţi antreprenoriale. În acelaşi timp, îşi îmbunătăţesc infrastructura în scopul facilitării comerţului transfrontalier, dar şi a comerţului transcontinental.

Importanţa crescândă a economiilor RGMs şi a angajamentelor acestora faţă de dezvoltarea comerţului reprezintă, de departe, forţa care va remodela profund producţia şi cererea la nivel mondial.

Criza economică globală din perioada 2008-2009 a accelerat schimbarea polului de influenţă şi de putere economică dinspre pieţele mature spre ţările în curs de dezvoltare. Această schimbare - determinată de lanţurile de distribuţie, integrarea economică, concentrarea regională şi tehnologie - va remodela structura comerţului şi impactul acesteia asupra infrastructurii de transport, serviciilor, echipamentelor, operaţiunilor şi cadrului juridic şi de reglementare a schimburilor comerciale.

Îmbunătăţirea infrastructurii şi inovarea tehnologică, facilitarea accesului la resursele de apă şi de energie, telecomunicaţiile etc. transformă natura oportunităţilor din ţările RGMs. Interacţiunea dintre îmbunătăţirea infrastructurii şi tehnologia informaţională face posibile noi modele de afaceri şi de marketing. Inovarea duce la creşterea eficienţei pieţei.

Ţările RGMs vor deveni o forţă dominantă în comerţul global în următoarea decadă. Comerţul acestor ţări se va concentra, în special, pe relaţia cu Asia, Orientul Mijlociu şi Africa. Proliferarea acordurilor comerciale în ultimii ani a generat o diminuare a barierelor comerciale şi o creştere puternică a schimburilor comerciale regionale şi transregionale. Ţările RGMs vor deveni mai dependente reciproc şi mai puţin dependente de pieţele dezvoltate, ceea ce le va asigura o mai mică vulnerabilitate în perioadele de activitate mai slabă sau de volatilitate a pieţelor financiare din ţările dezvoltate".