Totul despre fotbal şi încă ceva pe deasupra

Ştirea este desprinsă, direct, din romanele fantastice: şase oficiali ai Federaţiei Internaţionale de Fotbal Amator au fost arestaţi, la Zurich, în baza unui mandat emis de autorităţile judiciare din Statele Unite ale Americii!!! Acuzaţiile seamănă ca două picături de apă cu cele din mandatele DNA-ului nostru, cel de toate zilele: corupţie, constituire de grupuri infracţionale, spălare de bani... mă rog, tot tacîmul! Mafia gulerelor albe şi a banilor negri din fotbalul internaţional a primit un croşeu care a pus-o cu genunchiul la podea. Toată lumea aşteaptă numărătoarea arbitrului, pentru a vedea dacă "încasatorul" se mai scoală, ori este K.O! Cred că asta spune totul despre fotbal!

Rostul rîndurilor mele este să arate ceea ce se află în spatele afacerii, să spună ceva, adică, despre politică şi corupţie la nivel înalt în lumea noastră, cea a localizării aproape punctiforme a unor uriaşe cîştiguri şi, în contra-pondere, a globalizării eşecurilor, a costurilor şi a pagubelor produse de gestiunea iresponsabilă a mai tuturor treburilor publice, de la fotbal şi economie, la eco-dezvoltare şi război.

Istoria transformării fotbalului dintr-un joc sportiv într-o uriaşă maşinărie internaţională menită să asigure "circul" necesar societăţilor neo-sclavagiste ale post-modernităţii şi-a scris pagina de gardă la campionatul mondial din Anglia, 1966. Acolo, fotbalul a făcut definitiv joncţiunea cu televiziunea. A adăugat dimensiunea mediatică ce avea să-i schimbe radical toate celelalte trăsături, începînd cu finanţarea şi terminînd cu expandarea fabuloasă a puterii de seducţie a spectacolului. Cel oferit de 22 de băieţi bine făcuţi şi fără prea multe maniere, care se încurcă între ei în încercarea, oarecum ridicolă, de a căra o sferă cu raza de circa 10 cm, de la un capăt al terenului la celălalt, vreo 75-100 de metri, pentru a o pune într-un hău de 7,32 m pe 2,44 m, folosindu-şi pentru asta întregul corp, mai puţin mîinile. În sfîrşit, contagiunea politică a sportului modern începe odată cu Olimpiada de la Berlin, 1936. Războiul rece nu a făcut decît să dezvolte şi să împovăreze şi mai mult stratul greţos de ideologie în care toate manifestările sportive internaţionale au fost învelite, de atunci înainte, cu deosebire cele desfăşurate sub semnul simbolurilor de stat şi naţionale. Fotbalul nu avea cum să se sustragă curentului, aşa că s-a lăsat purtat de el. Cea de a doua poartă prin care politica a năvălit în arena fotbalului, naţional şi internaţional, este cea deschisă ceva mai tîrziu, odată cu transformarea competiţiei politice, însăşi, într-un soi de spectacol mediatic şi de popularitate, atunci cînd mizele electorale au început să fie jucate şi pe stadioanele arhipline, adevărate maşinării de masificare, aducătoare de voturi şi popularitate, cu toptanul, pentru aspiranţii la înaltele dregătorii ale politicii. În sfîrşit, ultima transformare majoră s-a produs în punctul în care fotbalul a făcut joncţiunea cu lumea subterană a banilor negri care circulă în societăţile post-modernităţii. Bani negri care au o "vocaţie" să se transforme în bani albi! De atunci, milionul de dolari/euro a devenit unitate de măsură bazală, echivalentul Lungimii Planck pentru măsurătorile din fizică! Mai mic de atît nu se poate!!! Natura nu permite!!! Ajuns în acest punct, fotbalul internaţional a devenit o afacere de zeci şi sute de miliarde, anual, iar forurile sale de conducere, punctul de control al macazului. Mecanismul acela de distribuţie care face ca banii cei mulţi să meargă nu spre gara A, ci spre B, sau şi spre A şi spre B, dar într-o proporţie precis ante-stabilită! Iar, pentru acest aparent mărunt serviciu, stăpînii macazului au devenit personaje "sanctificate", încă din timpul vieţii!!! O "sfinţenie" care nu putea fi întreţinută doar cu osanale, căci tămîia din cădelniţă şi untdelemnul din candelă costă... de! Drept pentru care, un întreg "sistem de ungere" a înalţilor oficiali ai fotbalului mondial a fost pus la punct, nu care cumva să le lipsească ceva, ba să aibă şi pe deasupra! Accentul în această descriere a situaţiei nu cade, însă, pe corupţia la nivel înalt, ci pe rolul ei în afacerile gri şi negre din subteranele pestilenţiale ale modernităţii noastre, eşuată înt-un soi de hiper-modernitate, jumătate ridicolă, jumătate tragică, dacă este să-l credem pe Baudrillard. Ce semnifică, politic, lovitura venită tocmai din America? Mai întîi, o palmă pe obrazul Europei! Aşa cum este el văzut de mulţi americani: un continent pierdut, incapabil să-şi gestioneze treburile, strivit sub povara propriilor neputinţe şi căzut pradă, de la Urali la Atlantic, structurilor mafiote specializate în prădarea resurselor naturale, umane, în exploatarea spectacolului mediatic, în realizarea de oneroase, dar gigantice, cîştiguri la cazinourile de tot felul, fie ele politice, ori pur şi simplu ale jocurilor "de noroc". Cel de-al doilea mesaj este acela că prădătorii din specia "europensis" nu sunt bine veniţi dincolo de Atlantic! Vorba lui Afanasie Afanasievici, cel lovit din nebăgare de seamă de o locomotivă: samovarele astea trebuie distruse de mici! Desigur, şi în America se învîrt maşinării uriaşe de făcut bani din "spectacolul sportiv", în care corupţia la nivel înalt şi banii negri au un rol, deja stabilit. La ei, însă, ordinea e gata făcută, iar cele patru mari districte, fotbal american, basketball, golf, box, şi-au stabilit de mult cotele. Încercarea de "aclimatizare" a rechinilor din fotbalul european (soccer) a fost tolerată, pînă la un punct, dar atunci cînd au început să se înfigă la veniturile din "liga mare" li s-a dat peste bot şi a început pescuitul de extincţie al marilor "depunători de icre", în chiar apele lor de baştină!!!!