Un an irosit

Caruselul crizei economice a cuprins tot mapamondul. România nu putea rămâne neatinsă. Dar, chiar dacă situaţia economică şi socială - ca să nu mai vorbim de cea politică - s-a înrăutăţit constant în ultimele luni, moralul românilor nu era, la sfârşitul anului 2008, la pământ. Şi nu e vorba doar de politicieni - care, după alegerile locale din vară şi cele parlamentare din 30 noiembrie, îşi fac socoteala, iar marea majoritate, în orice caz cei ce aparţin "marii coaliţii", are toate motivele să fie optimistă - ci de întreaga societate. Eurobarometrul 70, realizat, ce e drept în octombrie şi noiembrie 2008, în cele 27 de state membre, dovedeşte că pentru români criza rămânea încă un fenomen ambiguu şi oarecum îndepărtat. Dar fricile începeau şi pe la noi să îşi facă loc. Cei 22% dintre respondenţi care considerau că situaţia economică e mai degrabă bună erau doar cu 4% mai puţini decât în iunie 2008, pe când în Danemarca, în acelaşi timp, căderea era de 27%, iar media europeană era cu 19% mai mică decât în urmă cu jumătate de an. Pe de altă parte, la întrebarea privind percepţia situaţiei economiei europene, judecată pozitiv de 53% dintre concetăţenii noştri, deja se remarca un declin serios al optimismului faţă de penultimul Eurobarometru (cu 16% mai puţin).

Şi, dacă sondajul la care ne referim a fost dat publicităţii la Bruxelles abia pe 18 decembrie, iar rezultatele sale vorbesc despre un trecut apropiat, decalajul dintre estici în general, şi români în special, şi restul europenilor rămâne încă un fenomen interesant. De exemplu slovacii, probabil şi datorită trecerii surpinzătoare la euro, în iulie afişau un optimism economic debordant, cu un plus de 9% faţă de iunie 2008 (54% faţă de 45%), pe când vecinii maghiari atinşi din plin de criza economică îşi pierduseră total încrederea, cu doar 2% dintre respondenţi care mai credeau că situaţia economică era mai degrabă bună, chiar dacă era vorba de doar 3% mai puţini decât la precedentul Eurobarometru.

Nepregătiţi pentru o dezbatere raţională privind starea economiei, prinşi în capcana provincialismului şi politicanismului de Dâmboviţa, orbiţi de cultura de consum şi fără replică în faţa capitalismului debordant, românii au fost luaţi prin surprindere de derularea evenimentelor, astfel încât nu au realizat decât cu întârziere dimensiunea crizei. Dacă or fi realizat-o! Şi, dacă din motivele electorale cunoscute, anul 2008 a fost irosit, timpul pierdut se răzbună. Iar noii guvernanţi sunt mult prea ocupaţi cu împărţirea resurselor şi posturilor ca să aibă timp pentru un răspuns coerent la situaţiile problematice.

Taxa pentru primă înmatriculare, subiect favorit al presei în 2008, a dovedit cu prisosinţă cât de puţin este pregătită opinia publică românească, dar deopotrivă şi clasa politică pentru o analiză raţională a contextului. Egoismul şi lipsa de viziune şi-au făcut efectul. Dacă Loganul a fost o maşină europeană de succes a anului 2008 în ceea ce priveşte exportul, cu o creştere de 41%, datorită aplicării taxei de primă înmatriculare în varianta de după iunie 2008 cota din piaţa internă se apropie vertiginos de 25%. Argumentele ecologice privind taxa sunt importante, dar cele economice sunt deja devastatoare. Posibila închidere a uzinelor Dacia ar avea efecte economice şi sociale incomensurabile, dar campania bine orchestrată şi susţinută de unele instituţii mass media din teribilism, dacă nu din rea intenţie, a făcut ca interesul celor câteva mii de samsari care fac comerţ cu maşini de mâna a doua aduse din occident să prevaleze în raport cu interesul general. E adevărat că după ce răul fusese făcut, unii s-au plimbat o zi cu Loganul pentru deliciul presei, dar situaţia a rămas critică.

Încet, dar sigur, şi în România senzaţia de bine economic care a dat tendinţa pozitivă a opiniei publice în 2007 (vezi eurobarometrul 67 din iunie 2007) a lăsat locul unei sentiment contrar care cucereşte încetul cu încetul societatea. Iar fenomenul de contagiune negativă a opiniei publice româneşti nu poate fi oprit decât de o intervenţie publică. Ori, dacă în occident guvernele au mişcat, în România nimic nu pare să se întâmple.