Un check-list al vorbitului în public

Conform unui vestit sondaj de opinie al Times Magazine, vorbitul în public este cea mai mare frică cu care se confruntă oamenii. În clasamentul respectiv, însăşi moartea ocupă abia locul 4, ca să ne facem o idee. De aceea mi se pare oportun să discutăm puţin despre modul în care putem avea o prestaţie oratorică decentă, ţinând seama de nişte lucruri simple, de bun-simţ.

Am întâlnit cu toţi oameni citiţi, cu preocupări şi idei interesante, cu un grad crescut de inteligenţă şi o minte frumos mobilată. Şi am avut de multe ori surpriza ca nu toţi aceşti oameni să fie şi nişte comunicatori eficienţi, convingători, memorabili.

Nu vreau să scriu aici despre factorul emoţional care pur şi simplu ia aerul celor care nu pot vorbi în public, şi îi face să asude, să tremure şi în general să se ascundă ori de câte ori trebuie să se suie pe o scenă sau la un simplu pupitru în faţa colegilor. Şi nici despre panglicarii demagogi care sunt în stare să ocupe spaţiul sonor cu cuvinte, dar nu şi cu sens, fără trac pentru că nu le pasă.

Doresc să aduc în atenţie pe aceia care deşi înţeleg şi ştiu, nu pot transmite mai departe. Pe cei care nu reuşesc să se facă înţeleşi, deşi au multe de spus. Pe cei la a căror minte nu ai acces, deşi atât ei, cât şi tu vă doriţi acest lucru. Şi asta pentru că, deşi e foarte frumos mobilată, mintea lor nu este şi disciplinată. Şi pentru că nevoia de claritate în comunicare este una fundamentală, şi nu poate fi atinsă decât cu disciplină. Si cu exerciţiu, evident.

Ce ar fi de făcut? Am lucrat cu lume care îşi doreşte să devină un comunicator, sau să îşi ridice nivelul de livrare al comunicării, fie în scop profesional, fie în scop personal. Cu manageri de echipe numeroase, cărora ar dori să le transmită viziunea şi să îi motiveze, dar şi cu mame care ar dori să-şi apropie copiii şi să le dea o direcţie mai bună în viaţă. Pentru că în ambele instanţe, modul în care îţi ordonezi ideile şi le articulezi va face diferenţa. Pentru că, atât în mediul profesional, cât şi în spaţiul personal, familiar, ai nevoie să fii înţeles şi crezut.

Drept pentru care am pus laolaltă două seturi de sugestii - primele valabile şi utile, cele din urmă de evitat.

Ce e bine de făcut

- Începe întotdeauna prin a te prezenta, atât pe tine cât şi subiectul pe care vrei să îl atingi. Nu presupune că lumea te ştie, asigură-te de asta!

- Pe cât posibil, cunoaşte-ţi auditoriul, cu preferinţe, opinii, valori. Nu de alta, dar poţi evita multe momente penibile în acest fel.

- Alege-ţi un subiect relevant audienţei şi momentului şi mai ales cunoscut ţie. Atunci când vor veni întrebările, va trebui să fii pregătit.

- Încearcă să aduci o lumină nouă până şi subiectelor vechi. Asta va scuti de plictiseală pe toată lumea.

- Fă-ţi un plan, schiţează nu mai mult de 3-4 idei, şi nu devia de la ele. Claritatea şi focusul sunt importante.

- În afara cazului în care vorbeşti unor specialişti, stai în zona cuvintelor cunoscute de toţi, fă propoziţii scurte şi utilizează pauzele între idei.

- Utilizează cât mai puţină gestică şi mimică, de obicei ce se vede din afară este o ţâră mai altfel decât cum te vezi tu.

- Îmbracă-te curajos, dar nu strident. Nu etala bijuterii si accesorii în exces. De asemenea, fă în aşa fel să ai haine şi încălţăminte comode, ca să te poţi concentra mai bine pe ce faci.

Ce e bine de evitat

- Citatele pe care nu le stăpâneşti sau nu le înţelegi pe deplin tu însuţi.

- Citatele în exces, pentru că lumea vrea să afle părerea ta pe subiect, nu a altora.

- Nu exagera cu referiri la istoria personală - poţi abate atenţia de la subiect la vorbitor, şi nu neapărat într-un mod util.

- Dacă nu eşti un bun spuitor de bancuri, nu face glume. O poantă ratată poate strica mai mult decât una lipsă.

- Nu vorbi foarte tare, nici foarte repede. Nimeni nu vrea să asculte nici un producător de decibeli, şi nici un grăbit.