VOCI Tudose, FMI şi avocaţii FMI

Pe mulţi i-a luat prin surprindere fermitatea cu care Premierul a criticat recent FMI.

Acesta a declarat, într-un interviu din 5 septembrie: "Ultimele două previziuni pe care le-aţi făcut despre România au fost greşite. Noi am spus că vom creşte cu 5,2%, voi aţi spus că va fi doar 3%. După aceea, voi aţi spus că nu vom creşte deloc, uite că s-a făcut 5,7%... Dacă şi data viitoare o daţi strâmbă, pe româneşte, iar ultima e previziunea de închidere de an, cu deficitul bugetar... Noi spunem că ne închidem sub 3%, 2,95 - 2,98%, ei că e 3 şi un pic. Zic succes, că dacă voi daţi acest tip de comunicare, eu înţeleg că pot să fie două tipuri de abordare: ori nu vă pricepeţi absolut deloc sau are cineva ceva cu România. În ambele cazuri e ultima oară când mai interacţionăm".

Cu alte cuvinte, Tudose remarcă o asimetrie: când vine vorba de estimările de creştere, instituţia financiară este ciudat de rezervată, când ne ducem la prognozele legate de deficit, FMI devine suspect de expansivă. De parcă cineva acolo sus, în birourile experţilor internaţionali, n-ar prea iubi politicile actualei guvernări.

FMI a replicat repede, arătând că "în ceea ce priveşte întrebările referitoare la prognozele FMI, merită subliniat faptul că acestea reflectă informaţiile cu privire la datele şi politicile anunţate până la momentul realizării prognozelor. Rezultatele finale sunt influenţate de decizii privind politicile, decizii care deseori sunt adoptate la o dată ulterioară". Convenabilă explicaţie, nu? Dacă ai dreptate, ai dreptate pe barba ta, pentru că orice decizie care s-ar lua ulterior prognozei se cheamă că ai intuit-o corect. Dacă nu ai dreptate, e doar vina celor care iau decizii contrare bunului simţ economic şi care îţi dau astfel peste cap munca titanică. Vă daţi seama că, în felul acesta, se poate justifica orice derapaj analitic? E creşterea economiei mai mare decât cea prognozată? "De vină" sunt politicile iresponsabile de majorare a veniturilor populaţiei şi stimulării consumului! E deficitul mai mic decât cel estimat? E "meritul" tăierii investiţiilor publice ale căror efecte negative se vor vedea mai târziu!

Lăsând la o parte acest ping-pong, am căutat să văd dacă FMI are avocaţi de renume la noi şi nu mică mi-a fost surpriza să-i găsesc chiar în curtea BNR. De fapt nu chiar în curte, undeva mai retras, pe site-ul cursdeguvernare.ro. Acolo, Marin Pană (alias Cristian Palangean, expert la BNR), încearcă să explice cum e cu prognozele FMI şi depărtarea lor de realitatea din 2017.

În articolul "Prognoze şi Tudose", acesta spune: "Într-o curbă periculoasă (creştere pe baza exclusivă de majorare a consumului), să presupunem că viteza recomandată pentru siguranţa pasagerilor este de 80 km/oră. FMI bănuieşte, iar CNP ştie, că şoferul este vitezoman (ca să folosim o metaforă) şi atunci prognozează că va trece pe acolo cu o viteză mult mai mare. FMI zice că va trece cu 100 km/oră, pentru că se gândeşte că nimeni nu va risca exagerat un derapaj major, CNP (Comisia Naţională de Prognoză, n.m) ştie specificul local şi pune 115 km/oră, iar şoferul apare cu mândrie, se laudă că acul vitezometrului arată 120 km/oră şi, deocamdată a scăpat, e ÎNCĂ teafăr, înaintea curbelor din 2018 şi 2019".

Pe final, ca lucrurile să fie mai clare şi lumea să înţeleagă belelele aduse de creşterea economică peste aşteptări, expertul Pană/Palangean reface estimările PIB-ului pentru 2017 oferite de Comisia Naţională de Prognoză la un curs de 4,49 lei/euro, dar la cotaţia actuală de 4,58 lei/euro şi vede o diferenţă în minus de 3,6 miliarde euro în 2017, 3,9 miliarde euro în 2018 şi 4,2 miliarde în 2019. De parcă PIB-ul exprimat în euro n-ar suferi variaţii dacă se modifică şi cursul la care acesta e estimat (poate se încurajează exporturile la deprecierea leului?). Entuziasmul cu care, din BNR, se aşteaptă derapajele economiei după recentele majorări salariale "nesustenabile" ar putea oferi explicaţia şi recentelor majorări de dobânzi de pe piaţa interbancară şi ale cursului de schimb leu/euro, pe o piaţa monetară/valutară unde Banca Centrală face autoritar jocurile şi dictează tendinţele.