English
Mergem la vot şi alegem. Bun. şi după aceea? Câştigă majoritatea. Într-un sistem democratic, în linii mari, e în regulă. Dar ce facem cu minorităţile politice?
Pe undeva, nu sunt eu cel mai indicat să plâng pe umărul minorităţii. Printre altele, pentru că sunt un adversar declarat al sistemelor electorale proporţionale. Ele produc, frecvent, parlamente minoritare (adică parlamente unde nu există un partid ce are majoritatea suficientă pentru a învesti, singur, un Guvern). Acest tip de Parlament este, de fapt, o colecţie de minorităţi. Orice coaliţie într-un asemenea sistem e, cu necesitate, una conjuncturală, ne-validată de alegătorii înşişi. Şi care, tot frecvent, îi stupefiază de-a dreptul. Comunişti cu liberali, ecologişti cu conservatori, lista e deschisă.
Cu toate acestea, discuţia despre reprezentarea minorităţilor politice e necesară. Păstrăm sistemul proporţional? Dacă da, ce ne facem cu riscul instabilităţii? Şi cu guvernările minoritare care se lipesc de această formulă precum timbrul de scrisoare? Trecem la sistemul majoritar? Dar cum vor mai fi reprezentate minorităţile?
Deşi cred că suporterii proporţionalismului au şi argumente serioase, consider că, în balanţă, majoritarismul e de dorit. Nu de alta, dar măcar nu este ipocrit. Suporterii "proporţionalului" nu pot explica un fapt simplu: de ce sistemul de vot pe care îl susţin se opreşte la poarta Legislativului. Într-adevăr, în Legislativ se iau decizii tot după sistemul majoritar (legile trec cu majoritate simplă sau calificată). Cum s-ar putea altfel? Aşa încât "proporţionaliştii" sunt nevoiţi să ofere un lucru publicului şi altul parlamentarilor.
Dar problema rămâne. Ce facem cu minorităţile politice într-un sistem majoritar? Mai ales că am descoperit că indiferent de sistemul electoral (majoritar sau proporţional), un Parlament votează tot majoritar. Degeaba te prezinţi ca avocatul minorităţilor dacă circumscrii dreptul lor de a fi reprezentate doar la momentul alegerilor generale, ignorându-i chiar pe reprezentanţii acestora în Legislativ. Care ar avea posibilitatea, în această logică, doar să participe la coaliţii oficializate după ce alegătorii şi-au exprimat opţiunile.
Ştiu că e puţin abstract, dar nu am ce face. Teoria alegerilor nu e neapărat cel mai estetic domeniu al ştiinţelor politice. Motivul pentru care opţiunea minorităţilor trebuie luată (măcar uneori) în seamă este simplu: unele opţiuni au o importanţă diferită pentru grupuri diferite.
Un exemplu. Să zicem că avem de votat o Lege a Pescuitului. Suntem deputaţi. Eu n-am pescuit niciodată. Bănuiesc că nici dvs. Votăm "politic" şi majoritatea (politică) are câştig de cauză (ca mai întotdeauna). Avem o Lege a Pescuitului.
Dar şi o dificultate. Pentru mulţi dintre noi, votul acesta n-ar avea nici o încărcătură specială. Dar pentru un deputat-pescar, da. Ca şi pentru deputaţii din judeţe cu ieşire la mare. Pentru ei votul acesta e important, chiar vital. Sigur, ei pot face lobby. Dar votarea legii va depinde tot de o majoritate. Aşa lucrează Parlamentul.
Iată de ce avansez acum o modestă propunere. Trecerea, în Parlament, la sistemul votului acumulat.
E un sistem nou, teoretizat de trei specialişti americani: Casella (Columbia), Palfrey (Caltech) şi Riezman (Iowa). Diferenţa specifică propunerii mele este că ea priveşte nu sistemul alegerilor generale, ci pe acela al votului din Parlament.
În ce constă? În versiunea-standard, un alegător primeşte mai multe voturi, pe care le poate folosi imediat sau treptat. Aceasta permite ca mai multe voturi să poată să fie concentrate pe acele subiecte pe care alegătorul le socoteşte extrem de importante, dar pe care o majoritate le poate socoti non-esenţiale. Acest sistem ar fi majoritar, dar ar permite, uneori, minorităţilor politice să câştige lupte pe care acestea le consideră vitale.
În Parlament, în versiunea pe care o avansez acum, un deputat ar putea, în anumite condiţii, să "pună deoparte" voturi pentru legi în care are o miză puternică. De pildă renunţând să voteze unele legi în care nu e cu deosebire competent sau care nu au o importanţă foarte mare pentru colegiul său. Când vine momentul, el va putea "cheltui" aceste voturi pe un proiect de lege unde ele ar putea face o diferenţă. Evident, sistemul are limite. Spre exemplu, votul la asumare şi la moţiunea de cenzură trebuie exclus de la acest calcul.
Ce ne-ar aduce nouă, alegătorilor, acest sistem? Parlamentari mai eficienţi, chiar dacă fac parte dintr-o minoritate politică. Printr-o gestiune inteligentă a voturilor, ei vor putea impune unele proiecte de lege chiar şi atunci când aritmetica politică a Parlamentului ar spune altceva.
Vedem cu toţii cum, în această ţară, Parlamentul a devenit o "maşină de vot". Cum împărţirea pe tabere a Parlamentului anulează orice iniţiativă independentă. E nevoie de o reformă a Legislativului mai radicală decât reducerea unei Camere şi a numărului de parlamentari. Parlamentul are nevoie şi de proceduri inteligente
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Votul fracţionar
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 03.11.2009, 08:35)
Mă bucur să aflu că există metode destinate să compenseze tirania majorităţilor. Am imaginat şi eu un sistem de vot similar, dar pentru îmbunătăţirea reprezentativităţii la alegeri. Electorul primeşte un număr de "vouchere" egal cu numărul locurilor de deputat din circumscripţie. Să zicem 6. El poate pune toate şesimile pe un candidat, sau le poate distribui, în ponderea dorită, pe doi sau mai mulţi candidaţi.
1.1. sistem (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Catalin Avramescu în data de 03.11.2009, 09:40)
Sistemul propus de dvs., d-le Delaepicentru, pare o versiune a ceea ce se numeste "block-voting". Adica ai, spre exemplu, un numar N de candidati si un numar M de voturi. Evident, N poate fi mai mare sau mai mic decit M. De regula M e mai mic. Acesta e sistemul din Gibraltar.
Diferenta fata de "stored votes" (ceea ce am tradus ca "vot acumulat") este ca aceste voturi se "cheltuiesc" la o votare. Sistemul cu voturi acumulate are sens intr-un mediu in care se voteaza habitual si unde iti pot face o "rezerva" de voturi.
Probabil ca, practic vorbind, va trebui sa fie o limita procedurala. De pilda voturile necheltuite nu se reporteaza in alta sesiune si un maxim de trei optiuni "acumulate" per vot in plen. Si aici trebuie atentie la detalii, pentru ca daca cerinta non-reportarii e admisa, atunci majoritatea poate manipula pur si simplu impingind la inceputul sesiunii votul la legi pentru care stie ca minoritatea are de gind sa foloseasca voturi acumulate. Dar manipularea agendei Legislativului e o alta chestiune, merita o alta discutie. Cert e ca sistemul voturilor acumulate permite o oarecare sporire a influentei grupurilor minoritare din Legislativ.
1.2. Am înţeles. Este ca la magazin. (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 03.11.2009, 11:49)
Votul descris de dumneavoastră este ca sistemul de puncte de fidelitate, cu titular şi termen de valabilitate. Şi eu aplic sistemul în cîrciumă, dar ceva mai relaxat. Nu este nominal, iar termenul este formulat ceva mai comic: "pînă la data falimentului".
Îl putem numi şi "vot economisit", dacă socotim că economiile sunt o formă de amînare a consumului, iar nu renunţarea la consum.
Sigur, se pune problema turbulenţei utilizării în preajma expirării termenului de valabilitate a votului economisit. Dar tot aşa, se pot imagina şi metode de laminare a utilizării. Cum ar fi: "nu mai mult de ţ puncte per proiect".
1.3. Efecte colaterale (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 03.11.2009, 12:08)
I-am găsit şi o valenţă disciplinatoare. Se poate pune condiţia ca, pentru a fi validată economisirea unui vot, parlamentarul să fie prezent în sală. Condiţie absolut obligatorie pentru a se abţine în cunoştinţă de cauză. În acest fel, parlamentarii chiulangii vor putea fi sancţionaţi pe baze mai solide.
1.4. Predictibilitatea programării (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 03.11.2009, 12:23)
Votul economisibil impune o disciplină mai mare şi la ordonarea proiectelor de lege, în funcţie de orologiu. Odată introdus un proiect, el va urma un traseu cu puncte fixe în timp. Cu alte cuvinte, trebuie veştejită tendinţa firească de reordonare/brownizare a priorităţilor în adoptarea proiectelor de lege. Cu alte cuvinte, proiectele intrate în conductă nu vor mai putea fi amînate, întoarse, reexaminate, reavizate. Dacă nu se respectă orologiul, intrăm mai adînc decît se cuvinte, în teoria jocurilor, adică în domeniul matematicii şi al psihologiei.
1.5. Aplicaţii ale dreptului natural (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 03.11.2009, 12:49)
Strategia de economisire trebuie să aibă ca premiză o succesiune a proiectelor unanim acceptată. Am pomenit mai sus orologiul, drept criteriu de ordonare. Primul venit, primul servit.
Se poate recurge şi la tragerea la sorţi, în special la fixarea consecuţiei proiectelor în ordinea de zi la adoptarea în plen. Dar tragerea la sorţi poate hotărî şi planificarea parcursului procedural general, în faza iniţială, cea de înregistrare a proiectelor. Eliminăm astfel discuţiile sterile.
Tragerea la sorţi este o metodă larg folosită în adjudecarea unei resurse limitate. Japonezii o aplică pînă şi la mize mărunte, în viaţa de zi cu zi, sub forma "janken" (foarfecă-piatră-hîrtie). Rezultatul este instalarea rapidă a armoniei.
1.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 03.11.2009, 17:03)
Ce faci Dle ?? Nu mai esti de la epiCENTRU ci o cam iei catre EXTREME !
1.7. Speculăm (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Marius Delaepicentru în data de 04.11.2009, 08:12)
Anonime, te anunţ că speculaţia, nici chiar dusă la "extreme", nu face nimic rău. Dacă avem de pildă o Constituţie schizoidă este pentru că prea puţini s-au gîndit la "extreme". Aşadar, înainte de a scrie ceva, se poate să fii mai puţin provincial? Mulţumesc. (Acesta a fost un mesaj de liniştire.)