Washington, Moscova, Izbiceni

Întîi şi-a cîştigat simpatia lui Bush la Washington, a trecut să-l liniştească pe Putin la Moscova şi apoi şi-a amintit că de ales, îl aleg românii. De aceea, Adrian Năstase a trecut la vizitele de lucru prin ţară, o chestie nu prea plăcută dar obligatorie înainte de alegeri.

Oltenii din Izbiceni dau kilogramul de roşii cu 4000-5000 de lei, dar negustorii le vînd în piaţă la 25.000 de lei. Faptul l-a şocat pe Adrian Năstase miercuri, cînd a vizitat Oltul şi Dîmboviţa. Premierul a spus că vrea să înfiinţeze o poliţie a pieţelor ca să stirpească mafia care îi păcăleşte pe ţăranii producători şi îi jefuieşte pe cetăţenii consumatori. Conform unui proiect de hotărîre a guvernului, intermedierea vînzării produselor agroalimentare ar intra în ilegalitate, urmînd să fie calificată drept infracţiune.

Am prea mult respect pentru cititorii ziarului "BURSA" ca să-i plictisesc comentînd aceste declaraţii. Dacă aş scrie la alt ziar, atunci n-aş mai prididi comentariile, n-aş şti cu ce să încep mai întîi - să arăt rolul esenţial al intermediarului în închegarea pieţei, să mă întreb dacă, în paisprezece ani de capitalism, PSD-ul chiar nu a înţeles nimic din "orînduirea" asta, să mă întreb ce semnificaţie ciudată alocă Adrian Năstase cuvintelor "economie de piaţă" din Constituţie.

Ce sens ar avea, însă, astfel de comentarii în "BURSA"? Sînt convins că cititorii noştrii (care cunosc rolul esenţial al intermedierii în piaţa de capital) sînt la fel de stupefiaţi ca şi noi de declaraţiile premierului şi de intenţia ca negustorii să fie arestaţi.

Semnalez, însă, că atitudinea ostilă negustoriei este o permanenţă la PSD.

Prin anii "94-'95, PDSR-ul de atunci a făcut declaraţii similare celor de astăzi, declanşînd (retoric) război speculanţilor de zarzavaturi, care sug sîngele poporului pentru că multiplică preţurile la pătrunjel. Premier era Nicolae Văcăroiu. Atitudinea împotriva negustoriei a mirat, dar nu a şocat - de, sînt unii care se adaptează mai greu mentalităţii capitaliste şi economiei de piaţă. Iar comunismul fusese adineauri.

Între timp, a mai trecut un deceniu. Acum, guvernul este condus de un premier cu pretenţia că are talie europeană. Păcat că nu pricepe nimic. Putea şi el, dacă nu, să citească o carte, măcar să discute cu altcineva decît Eugen Dijmărescu.

Întrebarea este, însă, dacă în bicisnicia acestei atitudini faţă de negustori şi negustorie, Adrian Năstase este, măcar, sincer. Să fie şi el, măcar, tot atît de sincer ca şi Văcăroiu. Şi din păcate, răspunsul este negativ.

Cu doi ani în urmă, "BURSA" a arătat că 70% din preţul benzinei vîndute populaţiei reprezintă taxe. Numai accizele erau mai scumpe decît preţul de producţie al benzinei. La ele se adăugau TVA, taxe la fonduri speciale şi alte taxe. Situaţia de astăzi nu diferă cu mult faţă de cea de atunci - ne aflăm în cuprinsul aceluiaşi mandat politic al guvernării. Pe atunci, preţul benzinei era de 20.100 de lei pe litru, astăzi este de 28.050 de lei pe litru.

Proporţiile între taxe şi preţul de producţie s-au modificat nesemnificativ.

Cu toate astea, nici atunci, nici acum, Adrian Năstase nu şi-a manifestat revolta proletară împotriva mafiei de stat care suge sîngele poporului prin taxe şi accize. Nu s-a gîndit nici o clipă să-şi aresteze ministrul finanţelor.

N-a cugetat nici o clipă la influenţa taxelor şi accizelor în preţul pătrunjelului.

În preţul pîinii (cu care premierul este atît de grijuliu de cînd PSD a pierdut alegerile locale) se află o cotă importantă pentru carburanţi - necesari arăturilor şi transportului. Ca să menţină pîinea la preţuri "populare", Cabinetul lui Năstase preferă să coboare administrativ preţul de achiziţie al grîului, jecmănindu-i pe ţărani (sînt aceiaşi ţărani pe care îi plînge c-ar fi păcăliţi de speculanţii din pieţe).

Şi ca să nu provoace războaie ţărăneşti prin înfometare, le subvenţionează producţia, atît cît să supravieţuiască. Sate întregi s-au depopulat - tinerii au fugit la muncă în străinătate.

În "economia de piaţă" a lui Adrian Năstase, cu un kil de benzină cumperi patru-cinci pîini. În economia de piaţă a lui George Bush, cu o pîine cumperi două kile de benzină. Iar, la New York, pîinea e ieftină.

Comparaţia acestor raporturi între preţurile benzinei şi pîinii, la noi şi la ei, dă măsura exploatării ţăranilor de către stat.

Numai un fariseu poate să menţină o astfel de situaţie şi în acelaşi timp să se revolte împotriva speculanţilor de pătrunjel.

Prin anul 1996, un program finanţat european cu implicare italienească a întemeiat şase pieţe agroalimentare de gros, în localităţi din ţară. Ţin minte că festivitatea inaugurării uneia dintre ele a costat mai mult decît făcutul ei. Pieţele urmau să funcţioneze prin mecanisme similare celor bursiere, pe model italienesc. Prin 1998, "BURSA" a întreprins o anchetă asupra rezultatelor iniţiativei europene. Am constatat atunci că, deşi proiectul a fost finalizat, nici una dintre cele şase pieţe nu a funcţionat vreodată, din varii motive, dar principalul a fost că autorităţile noastre nu i-au înţeles importanţa şi nu le-a păsat. Dacă ar fi intrat atunci în funcţiune, Năstase nu ar mai fi putut vorbi de speculă, astăzi - măcar realitatea, dacă nu cartea sau consilierii, i-ar fi procurat ceva cultură economică.

Eşecul pieţelor de gros s-a petrecut pe timpul regimului Convenţiei Democrate. La guvernare se aflau şi liberalii şi democraţii - opoziţia de astăzi.

Dacă vedeţi vreo diferenţă între atitudinea lor faţă de piaţă şi negustorie prin comparaţie cu atitudinea PSD, vă rog să-mi spuneţi şi mie. Eu n-o văd.