Exporturile de energie, factorul major de dezvoltare a Rusiei

• Vladimir Putin vrea un complex energetic comun cu Europa

Strategia energetică a Rusiei pe 20 de ani, care cuprinde intervalul 2010 - 2030 şi a fost aprobată în noiembrie 2009, prevede că exporturile de resurse energetice vor rămâne factorul major de dezvoltare a ţării, însă impactul acestora asupra economiei va scădea.

Conform documentului, ratele de creştere a exporturilor de energie vor încetini treptat, iar volumul lor se va stabiliza până la sfârşitul perioadei. Tendinţa este în concordanţă cu politicile economice ale statului pe termen lung, care se axează pe diversificarea structurii economice şi reducerea dependenţei ţării de exporturile de energie.

Europa şi ţările din Comunitatea Statelor Independente (CSI) vor rămâne principalele pieţe de desfacere pentru combustibilii din Rusia, arată strategia. Potrivit acesteia, Rusia va implementa măsuri pentru reducerea riscurilor de tranzit, inclusiv dezvoltarea şi îmbunătăţirea în continuare a infrastructurii de export pe scară largă pentru a asigura aprovizionarea fiabilă a acestor pieţe cu energie din Rusia.

În acelaşi timp, proporţia pieţelor europene de energie în volumul total al exporturilor de profil din Rusia se va reduce în mod constant, ca urmare a diversificării livrărilor către de Est (China, Japonia, Coreea, alte ţări din regiunea Asia-Pacific). În plus, până la sfârşitul fazei a treia a implementării Strategiei, proporţia pieţelor de energie din Est în exporturile energetice de hidrocarburi lichide ale Rusiei (petrol şi produse petroliere) ar trebui să crească de la nivelul actual de 6% la 22-25%.

• Complex energetic comun cu Europa

Vladimir Putin, ales duminică în funcţia de preşedinte al Rusiei, declară: "Trebuie să ţinem cont de o cooperare mai extinsă în domeniul energiei, inclusiv formarea unui complex energetic european comun. Conducta de gaze Nord Stream, care trece pe sub Marea Baltică, şi gazoductul South Stream, pe sub Marea Neagră, sunt paşi importanţi în aceas-tă direcţie. Aceste proiecte au sprijinul mai multor guverne şi implică cele mai importante companii energetice europene.

Odată ce conductele vor începe să funcţioneze la capacitate maximă, Europa va avea un sistem fiabil şi flexibil de livrare a gazelor, care nu va depinde de capriciile politice ale vreunei naţiuni. Acest lucru va consolida securitatea energetică a continentului, nu numai în privinţa formei, ci şi a fondului".

Pe de altă parte, Putin arată că Al Treilea Pachet Energetic, susţinut de Comisia Europeană, care urmăreşte restricţionarea activităţii companiilor integrate ruseşti, nu va conduce la consolidarea reală a relaţiilor între Rusia şi UE. Actualul premier rus spune: "Ţinând cont de instabilitatea crescândă a furnizorilor de energie care ar putea acţiona ca o alternativă la Rusia, pachetul agravează riscurile sistemice ale sectorului energetic european şi îndepărtează potenţialii investitori în proiecte de infrastructură noi. Mulţi politicieni europeni au fost critici la adresa pachetului, în discuţiile cu mine. Ar trebui să ne asumăm curajul să eliminăm acest obstacol în calea cooperării reciproc avantajoase".

• Obiectiv strategic: Integrarea la scară largă în piaţa energetică mondială

Documentul mai sus menţionat prevede că obiectivul strategic al politicii energetice externe a Rusiei este utilizarea cu eficienţă maximă a potenţialului ţării pentru integrarea la scară largă în piaţa mondială de profil, consolidarea poziţiilor în acest sens şi obţinerea celui mai mare profit posibil pentru economia naţională.

Cei mai importanţi vectori ai politicii energetice a ţării sunt menţinerea relaţiilor stabile cu clienţii tradiţionali de resurse energetice şi creionarea unor relaţii cu pieţe noi.

Strategia arată că printre principalele probleme legate de resursele energetice ale Rusiei se numără:

- reducerea cererii şi scăderea preţurilor pentru resursele energetice, din cauza crizei economice mondiale;

- diversificarea insuficientă a pieţelor de desfacere pentru resursele energetice ale Rusiei şi a structurii exporturilor de materii prime;

- politizarea relaţiilor energetice dintre Rusia şi exterior;

- nivelul scăzut al activităţilor companiilor energetice din Rusia pe pieţele externe.

Strategia mai notează că pentru atingerea obiectivului politicii energetice externe trebuie realizate, printre altele, următoarele:

- recunoaşterea intereselor naţionale ale Rusiei în dezvoltarea sistemului de funcţionare a pieţelor energetice mondiale, care vizează dezvoltarea lor previzibilă şi stabilă;

- diversificarea pieţelor de export şi a structurii exportului de mărfuri;

- asigurarea unor condiţii stabile pe pieţele de energie, inclusiv o cerere garantată şi preţuri sigure pentru resursele energetice majore exportate;

- consolidarea unor poziţii în exterior pentru companiile ruse energetice majore;

- asigurarea unei cooperări internaţionale eficiente în implementarea unor proiecte riscante şi complexe din Rusia;

- participarea activă la procesele de negociere internaţionale pe probleme de energie, furnizarea unui echilibru între interesele importatorilor, exportatorilor şi ţărilor de tranzit al resurselor energetice, în tratatele internaţionale şi organizaţiile internaţionale;

- dezvoltarea cooperării în domeniul energiei cu ţările din Comunitatea Statelor Independente, Uniunea Economică Eurasia, Asia de Nord-Est, Organizaţia de Cooperare Shanghai şi Uniunea Europeană, precum şi cu alte ţări şi organizaţii internaţionale;

- coordonarea activităţii pe pieţele mondiale de petrol şi gaze cu membrii Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol şi ai Forumului Exportatorilor de Gaze;

- asistenţă în dezvoltarea zonei energetice unite Rusia-Europa-Asia;

- asistenţă în atragerea investiţiilor străine.

În ultimii ani, Rusia a furnizat 12% din ţiţeiul mondial. Peste patru cincimi din petrolul rusesc este exportat către Europa, iar cota ţării pe pieţele europene de profil este de circa 30%. Produsele petroliere ale Rusiei sunt, de asemenea, exportate în principal către ţările europene.

Rusia este lider mondial după rezervele de ţiţei pe care le deţine (23% din rezervele mondiale) şi după producţia anuală de gaze naturale. Rusia asigură 25% din comerţul mondial cu gaze naturale, dominând atât piaţa europeană de profil, cât şi pe cea din Comunitatea Statelor Independente. Gazul rusesc asigură aproximativ 30% din consumul de profil din Europa.