25 DE ANI DE PARTENERIAT SUA-ROMÂNIA Securitatea naţională - cumpărată scump de autorităţile de la Bucureşti

Administraţia Prezidenţială, Parlamentul şi Guvernul au transmis în ultima săptămână mesaje cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la lansarea Parteneriatului Strategic între România şi Statele Unite ale Americii. Iniţiat la 11 iulie 1997, cu prilejul vizitei la Bucureşti a preşedintelui americane William J. Clinton, parteneriatul strategic cu SUA marchează începutul consacrării orientării occidentale a României şi integrării sale în structurile europene şi euro-atlantice.

"Parteneriatul Strategic cu Statele Unite s-a vrut un simbol al faptului că România nu a fost uitată în primul val al extinderii NATO şi că pasul său decisiv şi garanţiile de securitate vor veni. Dar Parteneriatul Strategic a fost şi un instrument eficient de consolidare a cooperării bilaterale în domenii de interes reciproc, precum promovarea valorilor transatlantice, apărare şi securitate, economie şi comerţ, energie, educaţie. Dezvoltarea Parteneriatului Strategic pe toate dimensiunile sale de cooperare a devenit o prioritate a României. (...) Dar Parteneriatul Strategic nu s-a rezumat doar la dimensiunea de apărare, securitate şi cooperare strategică prin decizia Statelor Unite de consolidare a prezenţei militare în România. Evoluţiile importante înregistrate recent în cadrul oferit de acest Parteneriat cuprind şi aprofundarea cooperării în domeniul energetic, creşterea comerţului bilateral, care a atins în 2021 un nou maxim istoric, precum şi transferul tehnologic de ultimă generaţie. Toate acestea reflectă angajamentul comun al ţărilor noastre pentru aprofundarea Parteneriatului Strategic şi în celelalte componente care apropie ţările noastre şi garantează stabilitatea şi echilibrele economice în perioade de crize suprapuse şi război în vecinătatea frontierelor ţării noastre. De interes special pentru România este aprofundarea cooperării bilaterale în domeniul energiei nucleare civile, ceea ce poate contribui în mod decisiv la asigurarea securităţii energetice a ţării noastre. Notabile în acest sens sunt progresele substanţiale realizate recent în proiectele de dezvoltare a Centralei de la Cernavodă şi de construire a primei centrale din regiune bazată pe tehnologia americană a reactoarelor modulare mici - SMR", afirma, ieri, premierul Nicolae Ciucă.

În realitate, lucrurile nu stau chiar aşa. Parteneriatul strategic dintre ţara noastră şi SUA poate fi rezumat la o singură formulare: securitate naţională plătită scump de autorităţile de la Bucureşti, care au pompat sume importante în companiile americane de echipament şi tehnică militară, chiar dacă unele echipamente - vezi cazul avioanelor F16 second-hand achiziţionate din Spania, Portugalia şi Norvegia - nu au fost noi, dar au necesitat plata unor programe de mentenanţă şi instruire a piloţilor noştri de către omologii americani.

Dacă este să comparăm nivelul investiţiilor făcute de SUA în ultimii 32 de ani în ţara noastră cu sumele plătite de guvernările de la Bucureşti în conturile partenerilor americani, diferenţa este uriaşă, în defavorea ţării noastre.

Potrivit datelor privind investiţiile directe, SUA au invstit în economia ţării noastre un pic peste un miliard de euro în...30 de ani! Potrivit unei analize efectuată de BNR în anul 2021, dacă am merge până la investitorii finali, dintr-un total de aproape 90,8 miliarde euro, numai 7% reprezintă contribuţia SUA în investiţiile din ţara noastră. Practic, contribuţia partenerului nostru strategic se ridică la numai 6,16 miliarde euro în 32 de ani.

Spre deosebire, din 2017 încoace, autorităţile de la Bucureşti au invesit în economia americană 20 miliarde euro, în urma achiziţiilor de armament efectuate de ţara noastră care au un singur furnizor: SUA. Atât au costat sistemele Patriot de la Deveselu, echiparea avioanelor F16, instruirea piloţilor români, alte sisteme de rachete, sisteme de comunicaţii şi chiar o parte dintre transportoarele blindate (n.red. - ne referim aici la Piranha 3).

Achiziţiile de armament din SUA au fost efectuate de guvernările de la Bucureşti fără licitaţii publice, prin sistemul G2G, în majoritatea cazurilor, fără a fi introdusă o clauză de offset care să ajute la dezvoltarea industriei naţionale de apărare. Practic, prin achiziţiile de armament făcute, ţara noastră a devenit un investitor net în economia americană, spre deosebire partenerul strategic, ai cărui supuşi, au ales chiar să nu mai investească în Marea Neagră - vezi cazul ExxonMobil - şi să solicite returnarea investiţiilor iniţiale.

Acest lucru se vede şi din numărul companiilor înregistrate la Amcham România - 490 de companii -, un număr prea mic pentru un "partener strategic".

Aşa cum am menţionat, în urma acestui parteneriat şi a plăţilor efectuate către companiile americane ţara noastră s-a ales cu asigurarea securităţii naţionale. Primul pas a fost făcut în 2004, când România a fost primită în NATO, alianţă militară care ne oferă garanţii de securitate totale. A urmat stabilirea unei baze americane în ţara noastră la Mihail Kogălniceanu, unde până în acest an au activat 970 militari ai SUA. Pe lângă aceasta a fost înfiinţată şi baza de la Deveselu unde a fost amplasat scutul american anti-rachetă, ce alături de scutul similar din Polonia are rolul să apere Europa de vest.

Înainte de declanşarea războiului din Ucraina, preşedintele american Joe Biden a decis dublarea numărului soldaţilor americani prezenţi în ţara noastră prin dislocarea din Germania la Mihail Kogălniceanu a unui batalion de infanterie, astfel că în prezent în România se află 2000 de militari ai SUA. În cadrul summitului NATO de la Madrid de la finalul lunii trecute, Joe Biden a anunţat majorarea cu 3000 de oameni a numărului efectivelor militare americane din ţara noastră şi chiar înfiinţarea unei brigăzi permanente rotaţionale, care să ne ofere mai multe garanţii de securitate şi care să exprime implicarea partenerului strategic în apărarea ţării noastre.

Ar mai fi de menţionat că, pe plan economic, cea mai mare realizare din ultimii ani o reprezintă semnarea de către Nuclearelectrica a unui parteneriat cu compania americană NuScale pentru realizarea mai multor centrale nucleare mici, bazate pe tehnologia inovativă SMR, prima unitate urmând a fi pusă în funcţiune la Doiceşti, în judeţul Dâmboviţa. La aceasta s-ar adăuga şi finanţarea asigurată de fondul american Carlyle International Energy Partners, care împreună cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi cu partenerii Petro Ventures Resources SRL (20% din participaţie) şi Gas Plus Dacia SRL (10% din participaţie), precum şi cu o companie din ţara noastră au realizat, prin intermediul Black Sea Oil & Gas SA, Proiectul de Dezvoltare Gaze Naturale Midia (Proiectul MGD), primul proiect de dezvoltare a gazelor naturale din platoul continental românesc al Mării Negre construit în ultimii 30 de ani, ce are capacitatea de a acoperi în prima fază 10% din cererea de gaze naturale a României.