Agricultura, asfixiată de gaze

Ultima majorare a tarifelor la gazele naturale s-a dovedit a fi o probă de foc pentru subzis­tenţa industriei chimice şi pentru agricultură.

Pe fondul creşterii preţului de achiziţie al gazelor din producţia internă, la 495 lei pentru o mie de metri cubi şi al creşterii preţului gazelor din import, cu circa 20% pentru o mie de metri cubi, Grupul "InterAgro", a anunţat recent că va opri de la funcţionare toate fabricile de îngrăşăminte chimice pe care le administrea­ză şi va disponibiliza, de la 1 martie, circa 6.000 de salariaţi.

În ţară mai funcţionează doar zece combinate care folosesc ca materie primă produşii procesului de chimizare a gazelor naturale, astfel că decizia "InterAgro" (care este acţionar în cinci dintre ele) va duce la înjumătăţirea numărului de fabrici de îngrăşăminte, ne-a declarat Marian Milea, preşedintele Organizaţiei Patronale "Nitrofosfor". Gazele naturale reprezintă materia primă cu o pondere de circa 70% din costurile de producţie a îngrăşămintelor chimice, iar potrivit conducerii "InterAgro", noile tarife propuse de Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energie (ANRE), au dereglat toată producţia de îngrăşăminte chimice din ţară.

"Subliniem că această creştere, cât şi cea a tarifului de transport au fost comunicate retroactiv faţă de începerea livrărilor la 1 februarie, iar procentul de amestec s-a stabilit la peste 42% import, faţă de 28% în luna ianuarie, deşi toate spaţiile depozitare sunt pline cu gaze", au declarat reprezentanţii "InterAgro".

Ioan Niculae, preşedintele grupului "InterAgro", susţine că la noi se plăteşte o taxă aberantă de rezervare a capacităţii de transport: în timp ce transportul gazelor este taxat cu 26 de dolari pentru o mie de metri cubi, în Uniunea Europeană se plăteşte doar un dolar pentru o mie de metri cubi.

"Au crescut preţurile la gaze cu 8,5%, preţul transportului cu 10%, în condiţiile în care gazele stau în depozite şi distribuitorii sunt obligaţi să importe din Federaţia Rusă cu 377 de dolari pe mia de metri cubi", a mai spus sursa citată. Ioan Nicolae ne-a declarat că, în condiţiile actuale, industria chimică nu mai poate funcţiona deoarece piaţa îngrăşămintelor chimice şi-a pierdut clientul tradiţional, agricultura.

Cifrele organizaţiilor de profil arată că piaţa agricolă naţională nu poate să absoarbă, din lipsa fondurilor, mai mult de 30% -35% din producţia internă de îngrăşăminte.

Marian Milea ne-a explicat: "Pentru 100 de kg de îngrăşământ se consumă 33 de kg de substanţă activă. În contextul lipsei de fonduri, în ţara noastră se folosesc circa 30 de kg de îngrăşămite chimice la hectar, ceea ce înseamnă exterm de puţin. Nici nu trebuie să ne mire de ce avem producţii atât de slabe. În occident, ţările care fac agricultură performantă consumă peste 200 - 300 de kg de îngrăşăminte la hectar; în plus, fermierii din Occident adaugă îngrăşăminte naturale, ceea ce noi nu mai avem. Trebuie să înţelegem că fără îngrăşăminte nu se poate face agricultură, iar fără comenzi, fabricile de îngrăşăminte nu au cum să mai existe".

Fabrcile de îngrăşăminte s-au conformat cu această situaţie şi îşi concentrează 60% din producţie pe export, ne-a mai spus Marian Milea.

Potrivit organizaţiei "Nitrofosfor" singura soluţie pentru a ameliora această situaţie o constituie începerea de negrocieri, la nivel de stat, cu toate ţările de la care importăm gazul natural.

"Închiderea combinatelor va duce la dispariţia producţiei interne de îngrăşăminte şi va transforma această ţara într-un importator, ceea ce va fi catastrofal pentru agricultori", a conchis Marian Milea.

La rândul lor, agricultorii să plâng de preţul exagerat al "sacului" de îngrăşăminte chimice. Ştefan Nicolae, preşedintele Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din agricultură "Agrostar", ne-a explicat: "Criza din industria chimică naţională ne-a determinat să apelăm la importurile de îngrăşămite. Un sac de îngrăşământ, pe piaţa internă, a ajuns să coste circa 1.000 de lei, în timp ce, adus din import, acelaşi sac este achiziţionat la un preţ de circa 800 de lei. Preţurile de pe piaţa internă au crescut cu 30%, faţă de anii anteriori iar subvenţia ministerului, pentru seminţe şi pentru sectorul vegetal este insuficientă. Pentru sectorul vegetal am solicitat o subvenţie de 750 de lei la hectar şi subliniez că, dacă nu se vor lua măsuri concrete, atunci riscăm un dezastru anul acesta".

Dezastrul agriculturii anunţat de "Nitrofosfor" constă, în opinia agricultorilor, în "înstrăinarea" subvenţiei de la bugetul de stat, care va ajunge, prin achiziţia de îngrăşăminte, în buzunarele producătorilor străini, nu în sectoarele naţionale cu importanţă pentru agricultură.

Potrivit domnului Ştefan Nicolae, producţia agricolă a ţării, s-ar putea reduce, anul acesta, la 30% din potenţial şi "am putea rămăne doar cu ceea ce s-a cultivat în toamna anului trecut", care va asigura doar 20% din necesarul de consum. Totodată "mitul" culturilor ecologice a fost demontat de agricultori. Ei consideră că aceste culturi reprezintă o "poveste frumoasă" întrucât ţara noastră nu mai dispune, din lipsa investiţiilor din ultimii 20 de ani, de soluri cu randament ridicat, care ar putea produce fără îngrăşăminte.