Conceptul de "ambiguitate constructivă" se referă la folosirea valenţelor semantice ale limbajului, într-o negociere, pentru a acoperi, formal, prăpastia dintre părţile aflate în dispută. Fiecare găseşte în text, astfel, o interpretare acceptabilă, ceea ce face posibilă încheierea unui acord, în ciuda faptului că părţile rămîn pe poziţii diferite, dacă nu chiar opuse. Ideea a fost aplicată cu mult succes de celebrul diplomat şi om politic Henry Kissinger, la începutul anilor "70 ai secolului trecut şi anunţă intrarea dreptului internaţional în era post-modernităţii. Negocierea ambiguităţii lua locul negocierii clarităţii cardinale. Din domeniul specializat al diplomaţiei, unde s-a dorit a fi doar o unealtă, nu bază pentru o nouă filosofie a dreptului, metoda a făcut o spectaculoasă carieră politică. Dintr-o dată, politicianul a găsit cheia care-l dezlega de cuvîntul dat sau pronunţat public. Discursul politic a devenit Arta Neclarităţii Credibile, pentru a da fiecărui receptor latitudinea de a decodifica mesajul aşa cum vrea el să-l înţeleagă, în acord cu dorinţele şi aşteptările lui, adesea, însă, fără nicio legătură cu intenţia sau constructul conceptual folosit de emiţător.
Pînă unde poate fi întinsă această coardă a ambiguităţii? Limita ei naturală este acolo unde uzul se tranformă în abuz, unde obiectivele comunicării politice nu mai sunt deloc servite, adică "una vorbim şi başca ne-nţelegem", iar ambiguitatea distruge legătura de încredere dintre ales şi alegători. Acest fenomen se întîmplă sub ochii noştri şi este unul dintre cele mai corozive ingredinte din amestecul otrăvit turnat de oamenii politici la rădăcina şi aşa plăpîndă a Democraţiei din România.
Iau un exemplu, pentru ilustrare.
Acordul dintre România şi Fondul Monetar Internaţional nu este un fapt politic oarecare şi nici o tehnicalitate minoră a exerciţiului puterii executive. Este o decizie ale cărei consecinţe merg mult dincolo de orizontul unui mandat guvernamental sau prezidenţial. În consecinţă, comunicarea politică ar fi trebuit să asigure explicaţii complete, astfel încît cetăţenii-alegători, cei care vor plăti împrumutul făcut în numele lor, să aibă o imagine clară cel puţin asupra următoarelor componente ale situaţiei: condiţiile şi cauzele care au provocat necesitatea acestui împrumut; condiţiile şi graficul de rambursare, condiţiile impuse prin acord Guvernului României, în materie de decizii şi politici fiscale, salariale, sociale etc. şi consecinţele tuturor acestora asupra situaţiei economice şi sociale din România; soluţiile alternative la care se putea apela şi costurile lor, comparativ cu costurile Acordului FMI; măsurile şi politicile prin care executivul preconizează constituirea resurselor financiare necesare nevoilor curente şi, concomitent, plăţii împrumutului contractat, pe perioada în care efectele acordului sunt active, adică măcar două decenii de acum înainte.
Cu ce ne-am ales din toate acestea? În faza preliminară a pregătirii acordului, cu propoziţia aruncată din vîrful buzelor de diferite autorităţi conform căreia: "acordul este o centură de siguranţă", cu alte cuvinte este doar o precauţie pentru momentul critic, dar evitabil, al ciocnirii cu criza! După care s-a trecut la faza poetic-panicardă: "Dacă acord cu FMI nu este, nimic nu este!" Scurt şi cuprinzător! Desigur, nu doar executivul era dator cu date, explicaţii şi analize economice, respectiv politice. Legislativul, cel care a ratificat acordul guvernamental, era ţinut, în egală măsură, să ne spună unde suntem şi încotro se îndreaptă corabia. În loc să-şi exercite funcţia fundamentală de control politic asupra puterii executive, Parlamentul s-a lăsat tratat ca un apendice, ameninţat cu extirparea, dacă nu dă undă verde Acordului. Cît despre datoria aleşilor de a spune răspicat alegătorilor ce decurge de aici, de a trece măcar sumar în revistă consecinţele, nu mai spun de obligaţia de a fi cerut Executivul un plan de măsuri pentru redresarea situaţiei, ca o condiţie pentru aprobarea acordului, nu mai este cazul să vorbim. Pentru simplul motiv că nu avem despre ce. Parlamentul şi oamenii care-l populează au orice alte griji, mai puţin pe cele care decurg, politic şi legal, din mandatul pe care-l exercită şi în niciun caz pe cele ale naivilor care i-au ales!
Partidele politice au ales aceeaşi cale a comunicării în doi peri şi dincolo de incinta Parlamentului. PNL nu spune nici că este împotriva acordului, nici că ar avea o soluţie mai bună şi nici că ştie ce trebuie făcut pentru a pregăti România, pentru a face faţă şocului pe termen lung ce va rezulta din derularea lui. Spune doar că nu e mulţumit de ceea ce face şi de ce zice Guvernul actual. PSD este încă şi mai ambiguu: cele două voci soprane ale partidului cîntă fiecare altă arie, deşi se află pe aceeaşi scenă şi se presupune că joacă după acelaşi libret. Mircea Geoană, de la Washington, zice că nu e bine şi nici frumos să ne punem rău cu FMI şi că acordul este exact ceea ce ne trebuie, în timp ce domnul Ponta zice că acordul cu FMI e de-a dreptul nociv şi, în consecinţă, nici nu vrea să discute cu reprezentanţii Fondului, deplasaţi pentru inspecţia de vară, la Bucureşti. E clar că domnului Ponta, oricum, nu i-ar fi folosit la nimic discuţia, dar problema este cum rămîne cu onoarea nereperată a PSD-ului pe care-l reprezintă, partid care şi-a tăiat singur microfonul exact cînd trebuia să spună ceva important în legătură cu cea mai importantă temă de comunicare politică a momentului!?! Poate mai la toamnă, c-o fi mai răcoare, iar pînă-atunci se coace şi textul următoarei moţiuni de cenzură, la care lucrează, desigur, specialiştii, nu domnul Ponta, care doar o va citi, cu intonaţie, de la înalta tribună a Camerei!
De unde se vede că, de îndată ce nu mai sunt constructive, ambiguităţile în politică sunt de-a dreptul ruinătoare, mai ales dacă-i vorba despre democraţie, încredere şi control asupra exercitării mandatului puterii.
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 04.08.2010, 10:13)
Micutul Ponta este o "Marie" cu o prea mare palarie; desigur daca ar fi fost in stare sa poarte un duel pertinent cu cei de la FMI s-ar fi prezentat in arena.
Spun un duel deoarece daca este usor sa combati acordul de imprumut (latrand la televizor), iata ca atunci cand este invitat sa demonstreze (citeste: pareze), ilustrul a gasit de cuviinta sa dea bir cu fugitii. Deh !.. atitudine de presedinte de partid; in aceasta privinta l-a surclasat si pe ilustrul sau inaintas Geoana. Poate...
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 04.08.2010, 10:13)
Micutul Ponta este o "Marie" cu o prea mare palarie; desigur daca ar fi fost in stare sa poarte un duel pertinent cu cei de la FMI s-ar fi prezentat in arena.
Spun un duel deoarece daca este usor sa combati acordul de imprumut (latrand la televizor), iata ca atunci cand este invitat sa demonstreze (citeste: pareze), ilustrul a gasit de cuviinta sa dea bir cu fugitii. Deh !.. atitudine de presedinte de partid; in aceasta privinta l-a surclasat si pe ilustrul sau inaintas Geoana. Poate...
3. fără titlu
(mesaj trimis de Salomeea în data de 04.08.2010, 18:09)
Fiecare cu talentul lui iar noi cu povara masurilor de austeritate!
3.1. Corect..Si la obiect dle C.C. (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de B.G. în data de 04.08.2010, 18:56)
Editorialul de astazi al dvs este corect. Si ,de ce nu, este teribil de realist. Ca reflecta o stare de fapt interna se intelege de la sine. Personal, mi-a facut placere sa-l citesc dle Gral(r) Cornel Codita. Stiti foarte bine ca grupul nostru va mai critica, atunci cand este cazul. Astazi nu avem nici-o observatie de acest gen. Continuati in acelas mod analizele dvs! Pt dra/dna Salomeea: depinde de noi ca sa alegem pe cine trebuie la proximele alegeri. Anticipate sau nu. Asa dar, la vot...
3.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 04.08.2010, 23:00)
"Maestre", o iei razna; daca raspunzi la opinia nr. 3 nu-l confunda pe Salomeea cu Codita. Si nu mai pupa atata........ pute !.
3.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.08.2010, 18:24)
Nu o mai confunda pe doamna Salomeea cu domnul Codita...varianta corecta!
3.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.3)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.08.2010, 12:09)
Este doar o varianta: de ce autorul interventiei nu ar putea fi Dl Salomeea Gheorghe ?; nu a mentionat niciodata ca ar fi o "ea".
4. nu s-a gasit o minte luminata care sa curme acest
(mesaj trimis de anonim în data de 04.08.2010, 18:41)
Pana in 1989 n-au reusit sa distruga industria si agricultura Romaniei.In tara se producea si din valorificarea produselor industrial;e si agricole la export s-a reusit achitarea datoriei.Desigur cu eforturi supra omenesti.Momentul le-a devenitr favorabil dupa 1989 cand au gasit tradatori si hoti pusi in fruntea tarii,care pentru comisioanele incasat si imbogatirea lor si a mafiei din care au facut parte au organizat distrugerea industriei si a agriculturii si vanzarea obiectivelor strategice...
4.1. Rabdare ..dle anonim. (răspuns la opinia nr. 4)
(mesaj trimis de B.G. în data de 04.08.2010, 19:09)
Grupul nostru are suficiente certitudini privind capo di tutti capi care a generat,inca din anii 88 inceputul distrugerii economice a tarii. Si a decis executia cuplului Ceausescu , la comanda externa. Gralul A Stanculescu nu a fost decat un pion ,atunci. Acelas personaj malefic a dirijat experimentele politice postdecembriste. Minti luminate care sa curme jaful s-ar mai gasi. Dar au peste 50 de ani. Putintica rabdare...Si votati pe cine va indemnam noi . Stim mai bine. La proximele alegeri.!
5. acorduri FMI- caracter blocant, distructiv,
(mesaj trimis de anonim în data de 04.08.2010, 19:13)
În perioada 1972-1989, România, în calitate de membru al FMI şi BIRD, a reuşit să construiască cu credite de la Banca Mondială obiective de mare importanţă pentru economia românească: Combinatul de oţeluri speciale Târgovişte, Întreprinderea de ţevi Roman, Combinatul de fibre sintetice Câmpulung Muscel, Întreprinderea de anvelope Zalău, Combinatul de îngrăşăminte chimice Bacău, dezvoltarea Combinatului chimic Craiova, Uzina hidroelectrică Râul Mare Retezat, CTE Turceni etapa a II-a şi multe...
5.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5)
(mesaj trimis de anonim în data de 04.08.2010, 22:55)
Cum iti permiti sa te afisezi cu atata incoerenta: "....propun Parlamentului Romaniei si resedintelui tarii ( Presedintelui, nu presedintelui ; se scrie cu majuscula ptr. ca este o institutie a statului ! -s.n) sa ceara politicienilor si guvernantilor care au participat la ruinarea economiei si la falimentarea ei sa-si asume raspunderea si sa stabileasca sanctiuni pe masura faptelor"
Ar fi trebuit sa pun punct la incheierea citatului dar ti-am respectat "gramatica"; oricum nu aceasta...
5.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 5.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.08.2010, 17:44)
Autorul acestui text a scris cu minuscula. Textul nu imi apartine...
Ar fi trebuit sa punem ghilimelele, acolo unde trebuie.
6. fără titlu
(mesaj trimis de T. în data de 06.08.2010, 01:30)
Muicaaaa, ce de activitate ai iscat, maestre, cu arzatoarea tema aparenta a articolului de azi!
Foarte amuzant, foarte educativ. Un cuibusor de baietei (mai in varsta si mai revansarzi, asa) te urmareste si incearca sa te pretaluiasca...una calda, una rece.. din nou amuzant.
In rest, ceea ce ne spui de fapt, anume ca in Romania cea lipsita de politicieni, de politica, de spatiul si cultura dezbaterii, complet oarba si surda in fata conceptului de raspundere, sordizii care se joaca...
6.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 6)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.08.2010, 12:15)
Asa-i ; articolul este atat de interesant incat postacii se dueleaza pe tema gramaticii romane sau altele adiacente articolului; sa fie de vina Codita ??.