Angajatorii bucureşteni încep să caute muncitori străini

Membrii Colegiului Prefectural au discutat, ieri, despre modalităţile de reducere a deficitului de forţă de muncă, la nivelul Municipiului Bucureşti. Directorul Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, Dumitru Pelican, a vorbit despre criza forţei de muncă din Româ­nia, care se manifestă cu preponderenţă în domeniile construcţiilor, industriei textile şi serviciilor (domeniul hotelier şi restaurante). Costurile cu forţa de muncă au cres­cut, în termeni reali, cu 60% în perioada ianuarie 2005 - iulie 2007, susţine domnia sa.

Membrii colegiului au identificat mai multe modalităţi de reducere a deficitului de forţă de muncă. Ei au menţionat majorarea salariilor, corelată cu creştererea productivităţii muncii. În anul 2007, cele mai multe angajări s-au înregistrat în domenii precum IT, bănci, asigurări şi alte servicii financiare, inginerie şi construcţii. Analiştii financiari prognozează, pentru 2008, o creştere în medie cu 15% a salariilor din ţara noastră, cu variaţii de 2-3% între diferite ramuri ale industriei.

Colegiul Prefectural mai propune adaptarea învăţământului la cerinţele pieţei muncii şi aducerea de muncitori din străinătate. Dumitru Pelican susţine că, la nivelul Municipiului Bucureşti, la această soluţie apelează un număr tot mai mare de angajatori, în special din domeniul construcţiilor, comerţului şi servicii. Astfel în cursul anului 2007, AMOFM Bucureşti a eliberat 2.642 adeverinţe necesare angajatorilor care urmea­ză să obţină autorizaţiile de muncă pentru cetăţenii străini din afara spaţiului comunitar.

Potrivit unui comunicat de presă remis redacţiei, o altă soluţie pentru diminuarea deficitului este creşterea participării la formarea profesională continuă a persoanelor adulte. O măsură bună este şi cuprinderea, pe piaţa forţei de muncă, în procente mai ridicate, a tinerilor şi a altor categorii de persoane cu dificultăţi de integrare pe piaţa muncii. La nivelul Municipiului Bucureşti, procentul tinerilor înregistraţi ca persoane în căutarea unui loc de muncă este de 23,9% la data de 01 februarie 2008 (din care 14,6% sunt tineri sub 25 ani). Acest procent este considerat ridicat comparativ cu ţările indus­trializate din Uniunea Europeană.

Dacă în cazul industriei textile, problemele cu forţa de muncă sunt legate de calitatea posturilor, în special din cauza nivelului redus de salarizare şi a fluctuaţiei mari de personal, în cazul cons­trucţiilor şi a industriei hoteliere, principala problemă ţine de nivelul de calificare a forţei de muncă disponibile.

Principala cauză a lipsei forţei de muncă este migraţia peste hotare, urmată de slaba pregătire a tinerilor absolvenţi, concurenţa şi nivelul salarizării. În prezent, pes­te trei milioane de români lucrează în străinătate, a precizat Dumitru Pelican.

La nivelul Municipiului Bucureşti, numărul de şomeri este relativ constant în ultimele trei luni, iar rata şomajului are aceeaşi valoare de 1,8% sub media înregis­trată la nivel naţional. Populaţia activă civilă a crescut de la 955.000 persoane la 1 ianuarie 2006 la 1.013.200 persoane în 01 ianuarie 2007.

Caracteristica de bază a pieţei forţei de muncă în Capitală o constituie faptul că atât cererea (numărul de locuri şi structura acestor locuri de muncă oferite de agenţii economici) cât şi oferta (numărul de persoane în căutarea unui loc de muncă) prezintă o mare varietate de oportunităţi. În Municipiul Bucureşti, muncitorii sunt mult mai pretenţioşi atunci când acceptă un anumit nivel de salarizare. Pentru a putea supravieţui, şomerii lucrează la negru.

Colegiul Prefectural a mai discutat despre programa şcolară a cursurilor de formare profesională pentru adulţi, dar şi despre formarea iniţială, care nu sunt adaptate cerinţelor de pe piaţa muncii. Mulţi absolvenţi, deşi au certificat de calificare pentru anumite meserii, nu au competenţele necesare practicării meseriei ceea ce determină şanse minime de încadrare. O mare parte din persoanele înregistrate la agenţia de ocupare, deşi sunt calificate în diverse meserii deficitare, nu fac faţă cerinţelor tehnologice moderne, nereprezentând inte­res pentru angajatori.