ARMAMENT Iulian Chifu: "Avem cel mai ridicat nivel de securitate al României din istorie"

Reporter: Care sunt zonele actuale de conflict?

Iulian Chifu: Există multe zone de conflict la această oră. Există zone de conflict de generaţia a doua, din perioada războiului rece şi a decolonizării, de la Orientul Mijlociu, India-Pakistan, Cipru, cele două Corei, şi multe spaţii din Asia de Sud-Est şi Africa. Avem apoi conflictele de generaţia a doua şi jumătate, conflictele îngheţate din spaţiul sovietic - Transnistria, Nagorno-Karabakh, Osetia de Sud, Abhazia - dar şi din fosta Iugoslavie - Kosovo, Bosnia-Herzegovina, dar şi de la delimitarea frontierei între Slovenia şi Croaţia sau de la numele Macedoniei - şi conflicte de generaţia a treia, conflictele terorismului - Yemen, Somalia, Sudan, Afganistan, bineînţeles, Pakistanul, care nu e deloc liniştit, Sahara occidentală. Peste toate au apărut crizele de încheiere a dictaturilor de dezvoltare în Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, care pot escalada în conflicte deschise, acolo combinându-se şi cu conflictele de generaţia a doua, de la decolonizare şi criza din Orientul Mijlociu.

Reporter: Cum vedeţi inflamarea zonelor de conflict, în corelaţie cu actuala criză economică?

Iulian Chifu: Impactul nu este direct, ceea ce nu exclude o anumită influenţă reciprocă a conflictelor şi crizei economice sau, cum spunea chiar ministrul Finanţelor polonez, posibilitatea ca criza economică însăşi, la final, să treacă şi printr-o formă acută de conflict, de o anumită factură. Numai că astăzi conflictele nu mai sunt războaiele de altădată între state, sunt mai degrabă conflicte de altă natură, acolo unde modelul e "inamicul în cetate", pentru că revolta clasei de mijloc împotriva schimbării drastice a statutului şi pauperizării creşte după criză, prin devalorizarea plasamentelor micilor investitori. Ulterior, falimentul unui număr de afaceri, zona extrem de săracă rămâne legată de proteste pentru nivelul de trai scăzut, şi de aici reacţii pe dimensiunea conflictelor cu imigranţii, probleme cu oficialii, autorităţile şi leadershipul financiar-bancar şi politic, care au res­ponsabilitatea cri­zei, fără a mai vorbi despre impactul radicalizării religioase şi al convertirii la forme ale islamului jigadist şi implicarea în atacuri teroris­te, suicidare. Suma acestor fenomene poate fi accentuată de criză, unele sunt direct provocate de criză, deşi nu cred că criza în sine poate provoca singură un conflict militar interţări.

Reporter: Cum se situează ţara noastră pe harta conflictelor, având în vedere amplasarea scutului anti-rachetă pe teritoriul României?

Iulian Chifu: În niciun fel, pe această dimensiune. Sigur, România se află, prin poziţia geografică, în proximitatea conflictelor separatiste din Transnistria şi Kosovo, acolo unde eventuala încălzire a conflictelor afectează interesele noastre şi ne poate aduce valuri de refugiaţi. Aşa cum s-a întâmplat, ca preocupare, în timpul războiului ruso-georgian din august 2008, prima oară când Federaţia Rusă a lansat ofensiva asupra unui stat vecin, în afara teritoriului său, pentru prima oară de la înfiinţare şi după războiul din Afganistan, dacă e să discutăm de succesiunea la tratate a Federaţiei Ruse faţă de Uniunea Sovietică, la care se adaugă recunoaşterea unilaterală a celor două regiuni ocupate ale Georgiei şi militarizarea lor cu trupe ruse şi armamente ce depăşesc nevoile contracarării unei eventuale ofensive georgiene.

La nivelul scutului antirachetă, facilitatea militară e de mici dimensiuni, iar securitatea va fi asigurată în comun de către partea americană şi cea română, pe costurile părţii americane, beneficiind de toate capabilităţile SUA şi ale României în materie. Dar măsura în care e o ţintă este egală cu orice interes american din România, precum Ambasada SUA la Bucureşti, sau orice cetăţean american aflat în trecere în România, iar capacitatea SRI şi a Poliţiei de a contracara asemenea evenimente este net superioară situaţiei din alte state, inclusiv europene. Deci nu cred că se pune problema unui deficit de securitate sau a unor vulnerabilităţi sporite prin efectul acestei decizii strategice. În orice caz, faţă de realizările şi conţinutul scutului antirachetă, avantajele şi dividendele amplasării elementelor scutului antirachetă la Deveselu comparativ cu costurile pe care o eventuală creare a unui nou punct de interes pentru forţe antiamericane din lume sunt incomparabile pentru România.

Reporter: Ce înseamnă, din punctul de vedere al securităţii, amplasarea scutului anti-rachetă în România?

Iulian Chifu: Înseamnă crearea unei situaţii de cel mai mare nivel de securitate al României din istorie. Înseamnă apărarea întregului teritoriu şi a populaţiei în faţa ameninţării rachetelor balistice. Înseamnă participarea României alături de SUA şi în cadrul NATO la un element de apărare de primă importanţă pentru toţi aliaţii. Înseamnă asumarea Declaraţiei de parteneriat strategic întărit şi extins pentru secolul XXI pentru SUA care presupune inclusiv asumarea de către Washington a unora dintre interesele strategice ale României, dar şi definirea şi susţinerea unui anumit profil strategic al României în cadrul NATO, cu posibilitatea ca acest profil reprezentativ pe dimensiune militară şi strategică să se contureze şi în cadrul UE prin relevanţa în misiuni civile ale PESAC şi prin contribuţii la securitatea energetică regională, dar şi prin alte elemente de plus valoare pe care România le poate, astfel, aduce.

Reporter: Cât de repede se schimbă lumea şi cum ne apărăm?

Iulian Chifu: Există multiple modele. Astăzi suntem într-o perioadă de reaşezare între două formule de echilibru, însă eu cred că va trebui să ne obişnuim cu lumea instabilă aşa cum o avem, pentru că viteza de schimbare în contextul globalizării este mult mai mare, mai mult, tot mai multe evenimente rare, de tip black swan, vor fi din ce în ce mai prezente, aşa cum multe fenomene considerate improbabile se vor consuma, capacitateea de previziune şi anticipare scăzând dramatic. De aici şi nevoia ca decizia în criză să devină o componentă a pregătirii leadershipului şi a bunei guvernări, la toate nivelurile. Cred că e prima apărare. În plus, trebuie să recunoaştem că, pentru o anumită cantitate de ameninţări şi riscuri, nu vom avea suficiente resurse pentru a le investi şi a ne apăra suficient, de unde va trebui să acceptăm că vom fi surprinşi, vom trece prin crize în care nu vom avea instrumentele să reacţionăm sau să le prevenim, că vor exista victime şi că nimeni nu poate preveni totul.

În afara acestor elemente de pregătire şi dotare a instituţiilor şi decidenţilor cu cunoaştere, trebuie să vedem cum rezolvăm câteva probleme majore: finanţarea activităţii politice şi a partidelor pentru reducerea corupţiei şi ingerinţei aberante a politicului în zona tehnică, pentru promovarea în politică a unor persoane şi personalităţi cu o bază solidă şi cunoştiinţe într-un domeniu de specializare şi cum reuşim să acumulăm voturi şi pe baza unor proiecte şi componente tehnice solide, nu numai ca efect al discursurilor populis­te şi al manelizării politicului.

Reporter: Ce paşi face România ca să se sincronizeze cu lumea şi să evite pericolele?

Iulian Chifu: Am citat mai devreme câteva elemente. Cred că, pe acest domeniu, suntem mult mai bine plasaţi decât în multe altele, suntem mai bine integraţi în lumea contemporană, avem şi câteva priorităţi şi suntem recunoscuţi ca relevanţi în materie şi cred că facem treabă bună pe această dimensiune fără probleme. Fireşte că o formulă meritocratică la toate nivelele de decizie şi profesionale, renunţarea la lideri politici fără carte şi recunoaştere în domeniile pe care le conduc, şi cu crearea unei formule de consultare a expertizei disponibile în toate domeniile, ţinând cont de ea în mai mare măsură decât de interesele de partid ale unuia sau altuia.

Reporter: Cum ajung deciziile militare să ne influenţeze viaţa?

Iulian Chifu: Deciziile militare ne influenţează viaţa tuturor. E normal, suntem cu toţii implicaţi, armata e alcătuită din cetăţeni români, rudele noastre, care luptă în teatre de operaţiuni, acest lucru fiind cel mai puternic argument pentru construirea profilului strategic al României şi pentru susţinerea argumentelor diplomaţiei româneşti în terţe spaţii. Apoi fiecare dintre noi înţelege că 2,38% din buget, respectiv din ce plătim ca taxe, trebuie să meargă la dotarea organismului necesar, potrivit angajamentelor faţă de NATO, pentru componenta de apărare, pentru pregătirea şi dotarea Armatei Române. Nu trebuie uitat, cum spunea un clasic, că "războiul e un lucru prea important pentru a-l lăsa la mâna militarilor", de aceea deciziile militare sunt luate în mică măsură, cea tehnică, de militari, şi mai mult de politicieni. De aceea avem nevoie ca organismele politice de control şi decizie să fie populate cu persoane cu o bază solidă, cu elemente clare de program şi viziune, calităţi de lideri şi care să se bizuie pe expertiza reală şi să aibă instrumentele pentru a decide bine şi în cunoştiinţă de cauză în toate domeniile.

Reporter: Vă mulţumesc!