ARMAMENT Sistemul de apărare antirachetă - strict defensiv

Sistemul antirachetă EPAA (Abordarea Europeană Adaptivă în Etape) este un sistem strict defensiv, potrivit autorităţilor române. El apără împotriva oricărui atac, din partea oricui, cu rachete cu rază scurtă sau medie de acţiune sau, în faza finală, intercontinentale. Sistemul va fi utilizat numai pentru scopuri de autoapărare, în conformitate cu prevederile Cartei ONU.

Costurile legate de amplasarea sistemului antirachetă în fosta bază aeriană de la Deveselu se ridică, potrivit oficialilor americani, la 400 de milioane de dolari, la care se adaugă 20 de milioane de dolari anual pentru funcţionarea sistemului, banii fiind suportaţi integral de SUA.

Guvernul Statelor Unite ale Americii va suporta costurile realizării construcţiei, precum şi pe cele de dislocare, operare şi întreţinere a sis­temului de apărare împotriva rachetelor balistice.

De asemenea, SUA vor suporta costurile serviciilor solicitate şi primite, cum ar fi utilităţile.

Bogdan Aurescu, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, a declarat că SUA vor instala, până în 2015, la Deveselu, un sistem strict defensiv de interceptări, care nu va avea niciun fel de efecte negative asupra populaţiei, mediului şi culturilor agricole. Acesta a adăugat că amplasarea sistemului implică instalarea în fosta bază aeriană a unui număr redus de persoane, respectiv 150-200, număr care va putea creşte, în anumite situaţii, până la 500.

Baza aeriană rămâne sub comandă românească, iar partea din suprafaţa bazei va fi utilizată de sistemul antirachetă american.

Dislocarea sistemului în România este prevăzută în orizontul de timp 2015, ca parte a celei de-a doua etape a Abordării Europene Adaptive în Etape.

După ratificarea de către Parlamentul României şi intrarea în vigoa­re a acordului privind apărarea antirachetă, acesta va permite SUA să construiască, să întreţină şi să opereze un amplasament ce va include sis­temul terestru de apărare împotriva rachetelor balistice, care utilizează un interceptor SM-3 (numit de asemenea şi "Sistemul Terestru Aegis"). Amplasamentul va consta dintr-un sistem radar şi sistemul Aegis de comandă, control şi comunicaţii aferent. Separat, va găzdui un număr de module de lansare care conţin sisteme de interceptare SM-3.

Amplasamentul sistemului american de apărare împotriva rachetelor balistice are o suprafaţă de aproximativ 175 de hectare. Sistemele de interceptare SM-3 amplasate în România nu vor fi utilizate pentru teste de zbor şi vor fi lansate numai ca mijloc de apărare împotriva unui atac real.

• Etapele implementării sistemului american de apărare antirachetă în Europa

Există patru etape de realizare a implementării sistemului american de apărare antirachetă în Europa, potrivit Raportului privind revizuirea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice (Ballistic Missile Defense Review Report), publicat de Departamentul american al Apărării la 1 februarie 2010.

Prima etapă este în desfăşurare şi constă în protejarea unor porţiuni ale Europei de Sud-Est, prin desfăşurarea de sisteme radar şi interceptori SM-3 amplasaţi pe nave, însoţită de amplasarea unui sistem radar înaintat, care va detecta lansarea rachetelor încă din faza ascendentă a traiectoriei. Prima etapă a demarat la 7 martie 2011, prin trimiterea în Marea Mediterană a navei "USS Monterey", echipată cu sistemul Aegis.

A doua etapă are ca orizont de timp anul 2015 şi presupune extinderea protecţiei aliaţilor NATO, prin operaţionalizarea unei noi generaţii de interceptori SM-3 (care să permită lansarea de la sol) şi a unor noi baze radar. Acestea vor fi amplasate în unităţi terestre din Europa de Sud-Est.

A treia etapă, care va fi realizată până în 2018, vizează extinderea acoperirii sistemului la toate statele membre NATO din Europa, prin amplasarea unei noi baze terestre în Polonia, precum şi prin continuarea procesului de dezvoltare a unor noi interceptori SM-3, amplasaţi pe mare şi pe uscat.

Ultima etapă, cu orizontul de timp 2020, constă în extinderea protecţiei la eventuale atacuri cu rachete intercontinentale, inclusiv prin dezvoltarea în continuare a rachetelor SM-3 şi a sistemelor radar.

Raportul consideră EPAA drept contribuţia naţională a SUA la dezvoltarea sistemului de apărare antirachetă preconizat de NATO, la care Aliaţii pot contribui prin găzduirea pe teritoriul lor naţional a unor componente.

• Interceptorii care vor fi instalaţi nu au încărcătură explozivă

Sistemul din România este de dimensiune redusă şi nu are potenţialul să modifice echilibrul strategic în Europa. Pe teritoriul ţării noastre vor putea fi instalate trei baterii, adică 24 de rachete interceptoare SM-3.

Interceptorii care vor fi instalaţi nu au încărcătură explozivă şi nu sunt purtători ai unor încărcături periculoase (nucleare, biologice sau chimice). Ei sunt proiectaţi să distrugă rachetele ostile prin forţa impactului (forţă cinetică).

Ca urmare a evoluţiilor politice şi tehnologice, riscurile legate de posibile ameninţări cu rachete cu rază scurtă şi medie de acţiune au crescut. Nu numai state, dar şi actori non-statali posedă sau pot intra în posesia unor astfel de tehnologii militare. Ca membru NATO, România este obligată să acţioneze, în baza Art. 5 din Tratatul de la Washington, al principiului apărării colective, oricând un membru al Alianţei este supus unui atac armat.

Operaţionalizarea cât mai rapidă a sistemului antirachetă va întări securitatea naţională atât direct, prin protecţia pe care o asigură întregului teritoriu naţional, cât şi indirect, deoarece sistemul va avea un rol important de descurajare, în măsură să diminueze riscurile legate de eventuale atacuri cu rachete balistice. Rolul de descurajare va îndepărta riscul de atac împotriva oricărui teritoriu aliat, cu privire la care, în virtutea calităţii de membru NATO şi a obligaţiilor pe care acest lucru le implică, potrivit Art. 5 al Tratatului de la Washington, şi România are responsabilităţi.

• Implicaţii asupra securităţii naţionale a României

Nivelul de securitate naţională a României va creşte semnificativ prin implicarea în proiect, potrivit autorităţilor româneşti. De asemenea, participarea ţării noastre la sistemul de apărare antirachetă are o importantă dimensiune regională, în sensul că atât securitatea României este întărită, cât şi cea a statelor vecine.

Proiectul anterior, propus în 2006, punea atât România, cât şi pe aliaţii săi într-o situaţie de vulnerabilitate, deoarece acoperea numai parţial teritoriului naţional al unor aliaţi. Noua abordare va garanta acoperirea integrală a teritoriului României în eventualitatea unor lovituri cu rachete balistice. La nivel internaţional este recunoscut faptul că ameninţarea cu astfel de arme este o realitate. În analizele experţilor se vorbeşte de state sau organizaţii non-statale care pot pune în pericol securitatea aliaţilor, dacă nu se iau măsurile necesare.

Nu întâmplător, subiectul apărării antirachetă este unul de maximă actualitate inclusiv pe agenda NATO, mai ales după deciziile luate la Summit-ul de la Lisabona.

• Alte ţări solicitate să găzduiască elemente ale acestui sistem

Dată fiind complexitatea sistemului antirachetă, pentru care sunt necesare mai multe locaţii din state diferite, SUA poartă discuţii cu mai mulţi Aliaţi pe tema eventualei lor participări la proiect. Polonia este implicată în faza a III-a a EPAA. Recent, Turcia a agreat amplasarea pe teritoriul său a unui radar din cadrul sistemului EPAA.