Auzit-aţi de un Jacques Hérold?

În 2007, la conferinţa de presă dedicată unei expoziţii Wifredo Lam la Bucureşti, am produs ceva şoc în rândul colegilor locali pomenind de pictorul cubanez Sandu Darie, iar nepotul lui Lam care însoţea şi curatoria expoziţia a zâmbit a frumoasă aducere aminte despre acest artist cubanez cu nume românesc. Acum, şi de fiecare dată când am mai pomenit de acest nume, voi genera ceva atenţie evocându-l pe pictorul român Jacques Hérold, de la a cărui trecere în nefiinţă s-au împlinit, acum o săptămână, 25 de ani. Evident, este un pretext pentru a aduce în atenţie, în România, creaţia şi statura publică a acestui artist de renume internaţional, dar într-o estompare penibilă la el acasă. Ocazia cea mare, ratată, desigur, a fost, în 2010, centenarul naşterii lui Jacques Hérold, care nu a fost amintit, la noi, decât în această rubrică, în schimb francezii i-au dedicat o super-expoziţie, din 10 octombrie 2010, când se rotunjea suta de ani, până la 17 ianuarie 2011, deci acum un an. Expoziţia s-a desfăşurat la Muzeul Cantini din Marsilia, oraş în care s-au adunat, pe la începutul anilor '40 din secolul 20, marile figuri ale surrealismului, inclusiv Hérold şi Brauner, dar şi Breton şi Wifredo Lam, pentru a scăpa din Franţa căzută sub nazişti şi petainişti. Există o poveste frumoasă, ca de film, a unor americani conduşi de un idealist energic, Varian Fry, care a scos artişti de renume şi opozanţi de amploare ai inamicului fascist, poveste care a ajuns şi subiect de film.

Jacques Hérold s-a născut la 10 octombrie 1910 la Piatra Neamţ, oraş care ni-l dăduse şi pe Victor Brauner, cu 7 ani înainte. Destul de repede ajunge cu familia la Galaţi şi apoi la Bucureşti, unde se dedă studiilor la Academia de Artă Vlădescu şi la Şcoala de Arte Plastice din Bucureşti, studiind cu Theodorescu-Sion, printre alte nume mari. La 20 de ani, în 1930, pleacă la Paris, lucrează în atelierul lui Brâncuşi, se împrieteneşte pe viaţă cu Yves Tanguy şi se integrează aproape natural în tabăra bretonă a surrealiştilor. În 1940 ajunge la Marsilia, în aşteptarea unei vize americane salvatoare. Nu a primit-o, iar supravieţuirea sa nu este neapărat un film de acţiune, ci o poveste de viaţă creatoare. Evreul român Hérold Blumer devine francezul Jacques Hérauld, cu ajutorul unui fals în actele de identitate. Multe fapte frumoase se găsesc în această poveste, ornate de zâmbetul incredibil de cald al pictorului. Una pesta alta, Jacques Hérold aparţine acestui colţ de istorie culturală a umanităţii şi este din România, ţară pe care a păstrat-o în suflet, a iubit-o şi a idealizat-o. Cum Breton însuşi considera că Bucureştiul ajunsese capitala avangardei, Jacques Hérold i-a avut alături pe Brâncuşi, Victor Brauner, Tristan Tzara, Gherasim Luca, Ilarie Voronca, Gellu Naum. Scăpat de prigoana antisemită a celui de al doilea război mondial, înfloreşte întru creaţia sa, iar în 1947 are o primă personală. Personalitatea sa se conturează în aceste 4 decenii de activitate, până la dispariţia sa, în 1987. Marele eveniment al posterităţii este expoziţia de centenar din 2010, de la Cantini. Albumul-catalog al expoziţiei este un document de excepţie, esenţial pentru cunoaşterea acestui artist şi pentru partea ştiinţifică a istoriei artei. Cu bucurie îl regăsim în această realizare şi în multe iniţiative de promovare şi evocare a lui Jacques Hérold pe Lucian Georgescu, galeristul care stârneşte pasiuni adormite şi pretenţiile somnambule propunând creaţii autentice şi autentificate ale avangardiştilor români atât de afirmaţi şi apreciaţi în Franţa. Tot el ne-a dat vestea realizării, de către regizorul Fabrice Maze, a unui film despre Jacques Hérold, din categoria celor care îi prezintă pe Yves Tanguy şi Victor Brauner.

Jacques Hérold este un pictor de muzeu care se găseşte pe piaţă. A lucrat nu neapărat mult, cât în mai multe tehnici, şi găsim, în galerii şi licitaţii, piese din toate categoriile, pictură, grafică, gravură, sculptură, obiect. Preţurile, desigur, sunt şi ele cât se poate de diverse. Conform indexului internaţional al artei create de români realizat de Artmark, în 2007, la o vânzare Millon şi asociaţii, pictura "Iubitorii de cristal" a fost dată cu 160 de mii de euro iar "Portretul astrologului", cu 35 de mii. În America, la o licitaţie Sotheby's din 2003, un bronz patinat de 111 cm a fost vândut cu 24.046 de euro. Dat fiind exactitatea cifrei credem că moneda este corectă, fiind o cifră în dolarii Americii schimbaţi în moneda Europei. De asemenea, cu vreo 6 mii de euro s-a vândut, în Italia, uleiul pe pânză "Ocean de rândunele", anul trecut, sau "Întoarcerea de la Londra", la Sotheby's, în 2004. La De Vuyst, o guaşă pe carton s-a dat, în 2011, cu 1.300 de euro, în timp ce un ulei, "Heraclit", a plecat cu numai 1,2 mii de euro, în 2005. Vineri, 13 noiembrie 1998, la aproape doi ani de la moartea sa, la Drouot Richelieu a fost dispersată "colecţia Jacques Hérold", tot felul de nebunii, de la pictură în ulei la schiţe, fotografii, cărţi poştale şi alte obiecte personale ce au aparţinut artistului, venind din mâna sa sau din creaţia şi prietenia unor nume vestite ale artei, în special ale suprarealismului.

Şi la licitaţiile din România au apărut Hérold, diferite tehnici şi preţuri la fel, şi am scris despre ele, mai ales de unele de la Goldart, din 2009. Nu a fost un succes de piaţă, cea românească dând cu tifla celei internaţionale, cum ar trebui să păţească un profet la el acasă, şi nici cota nu i-a sărit. Peste o săptămână, de ziua lui Ceauşescu, ni se propune o gamă numeroasă de lucrări Hérold. Nu este nici o legătură între acele vremuri, evocate "la mişto" de Artmark într-o licitaţie cu obiecte ce amintesc de ceauşism, ci de o neinspirată băgare în aceeaşi seară şi chiar catalog şi a unei consistente oferte de avangardă şi suprarealism, ba chiar şi expresionism, după cum ni se atrage atenţia încă din titlu. Incredibil de multe astfel de oferte au semnătura lui Hérold şi tot multe provin din colecţia Saşa Pană sau din licitaţii din Occident. Desenul "Zbor" e apreciat la vreo 700-1.200 de euro, o guaşă pe carton în maniera explodat-vegetală este văzută la 1.500-2.500 de euro. O alta urcă, în apreciere, până la 4 mii, enigmatica "La Passante" se opreşte la 2.500 de euro, altele nu trec de mia de euro, ceea ce înseamnă preţuri accesibile pentru un artist mare, din istoria internaţională şi certificată a artei, care ar putea să constituie începutul unei frumoase prietenii pentru Jacques Hérold din partea românilor.