Bilanţuri falsificate

Două decenii de la căderea Zidului Berlinului şi reunificarea Germaniei! Nimic nu lipseşte din peisaj. Nici momentele oficiale, menite să omagieze personalităţile care au contribuit la realizarea celui mai semnificativ proiect politic pentru Germania secolului XX, nici bilanţurile economice şi sociale, nici evaluările critice cu privire la ceea ce s-a realizat după reunificare, nici discuţiile serioase cu privire la noul statut al Germaniei în ecuaţia politică a Europei şi a lumii, nici sărbătorile populare. N-au lipsit nici vocile disonante care au ţinut, din motive despre care ar fi cîte ceva de spus, să prezinte dezamăgirile din societatea germană drept nota dominantă a stării de spirit şi sociale, post-reunificare. Exemplul merită studiat, nu doar pentru că spune ceva semnificativ despre o societate sau un moment istoric anume, cît pentru ceea ce spune despre bătălia ideologică post-război rece, ale cărei cîmpuri de înfruntare depăşesc cu mult graniţele Germaniei.

Welt-online titrează fără ezitări: "Dezamăgirea germană faţă de reunificare!". Dacă este cineva mai slab de înger, ar putea să creadă că majoritatea germanilor ar vrea să dea ceasul istoriei înapoi şi să revină la situaţia cînd Zidul, nu doar cel de cărămidă, beton şi sîrmă ghimpată, împărţea lumea în două. Ca să întărească mesajul, este citat chiar directorul institutului care a realizat sondajul: "Euforia care domnea după căderea zidului s-a risipit în patru zări". Iar, dacă n-aţi înţeles suficient de bine, atunci mai adăugaţi în compoziţie şi următoarele constatări "negre" ale sondajului: dacă, în 1989, 71% din est-germani erau convinşi că viaţa lor se va îmbunătăţi după reunificare, astăzi doar 46% susţin că aceste vise s-au împlinit; fiecare al patrulea est-german este de părere că viaţa celor din landurile comasate este mai rea decît în 1989; deşi mai mult de jumătate din cei întrebaţi sunt de părere că situaţia generală a celor din fosta RDG s-a îmbunătăţit, totuşi doar 39% se consideră adevăraţi cîştigători în urma reunificării. "Sentimentele dominante în cele două părţi ale Germaniei sunt net diferite", este citat concluziv, acelaşi director al institutului de cercetare a opiniei publice: vest-germanii consideră că ei sunt cei care au suportat nota de plată a reunificării, în timp ce est-germanii consideră că au fost folosiţi. Dacă n-aţi înţeles nuanţa, v-o spun eu, e pe cenuşiu-întunecat!

Cea mai simplă analiză a datelor de sondaj şi a celor de realitate arată, însă, că starea de spirit dominantă în Germania reunificată, douăzeci de ani mai tîrziu, nu este nici pe departe negru-cenuşiu. Prima observaţie care mi-a sărit în ochi, citind aceleaşi date de sondaj, este că m-aş simţi mai mult decît norocos şi fericit dacă aş trăi într-o societate capabilă ca, în două decenii, să împlinească visele şi speranţele pentru aproape două treimi din membri săi! Iar, dacă spre deosebire de unul, alţi trei est-germani care trăiesc în landurile "comasate" sunt de părere că viaţa lor s-a îmbunătăţit, eu zic că nota dominantă este mai degrabă pozitivă, decît negativă! A doua observaţie este că dispariţia "euforiei" nu este nici pe departe un lucru negativ. Dimpotrivă! Prin natura ei, euforia este o stare de spirit volatilă, care împiedică buna şi solida judecată. Nu ştiu pe cine ar putea să mire faptul că după două decenii, germanii sunt cu picioarele pe pămînt şi cu mintea la cap, adică exact în poziţia optimă pentru a gîndi şi a face ceea ce este de făcut pentru ca societatea lor să se dezvolte şi să găsească soluţii la problemele cu care se confruntă! Cît despre faptul că oamenii sunt astăzi mai îngrijoraţi decît acum 20 de ani pentru situaţia lor, asta nu are, evident, nimic de a face cu reunificarea, ci cu dinamica globală a economiei, cu faptul că Germania, ca şi alţii, a fost obligată să plătească o parte din oalele sparte pe Wall Street! Acum două decenii, această sursă majoră de îngrijorare nu exista pentru nimeni, deci nici pentru germani. Toată lumea era mai optimistă!

Desigur, comentariile "cu tendinţă" pe marginea sondajelor de opinie făcute "la comandă", nu reprezintă un monopol al scenei politice româ­neşti. Mă întreb doar dacă încercarea de a vinde pe piaţa media "dezamăgirea germanilor faţă de reunificare" este destinată consumului intern, sau mai degrabă celui extern.