Este aceasta viaţa reală? Sau doar o fantezie? Aşa începea Rapsodia Boemiană a lui Freddie Mercury; iar întrebările se potrivesc perfect contextului politic cehesc. Desfăşurate vineri şi sâmbătă, alegerile legislative pentru Camera Deputaţilor n-au dat un rezultat clar. Viaţa politică cehă se află într-un impas, nu doar datorită rezultatelor, cât a tensiunii acumulate în perioada campaniei. Deja la Praga unii iau în calcul revenirea la urne pentru a clarifica confuzia al cărui rezultat ar putea fi o majoritate fragilă. Contrar sondajelor de opinie şi a exit-poll-urilor, diferenţa dintre primii competitori, Partidul Civic Democrat (OSD) şi Partidul Social Democrat (CSSD), a fost mică. Primii au obţinut 35,4% din voturi, faţă de 38%-40% cât anticipau sondajele, iar adversarii lor socialişti 32,3%, faţă de 25-30%. Pe a treia poziţie s-a clasat Partidul Comunist din Boemia şi Moravia (KSCM), ultimul partid comunist nereformat din Europa centrală, care a reuşit doar 12,81% din voturi, faţă de 18% cât era cotat. Rămas al treilea partid al Cehiei, KSCM a căzut totuşi de la 41 de mandate la alegerile din 2002, la doar 26 locuri acum, ajungând cam la acelaşi scor ca la alegerile anticipate din 1998. în schimb ODS, cu 81 de mandate din cele 200 de locuri ale Camerei Deputaţilor, are o reprezentare cu 30% mai mare decât în 2002 când obţinea doar 58 de locuri. Dintre membrii coaliţiei actuale de guvernare doar Uniunea Creştin Democrată (KDU-CSL) a depăşit pragul electoral de 5%, ajngând la 13 mandate, în cădere faţă de cele 21 de locuri din 2002. Dacă celălalt partener de guvernare al social democraţilor, Uniunea Libertăţii (US) nu a trecut de pragul electoral, Verzii (SZ) au obţinut un rezultat istoric obţinânînd 6 locuri. De altfel şi social democraţii au obţinut un rezultat bun, superior celui din 2002, când aveau doar 70 de mandate. Cu 74 de locuri în Cameră, CSSD atinge nivelul din 1998, când ajungea la guvernare.
După anunţarea rezultatelor finale proiecţiile politice au luat în discuţie trei ipoteze: un guvern de coaliţie în jurul OSD, cu creştin democraţii şi ecologiştii alături, un guvern de mare coaliţie între conservatori şi social democraţii sau alegeri anticipate. Pentru moment, unul din artizanii victoriei civic democraţilor, Preşedintele Vaclav Klaus, a anunţat începerea negocierilor cu OSD pentru formarea unei coaliţii.
După o campanie dură, a cărei ultimă săptămână a atins apogeul violenţei verbale, dar şi fizice, suspansul rămâne. După anunţarea primelor rezultate oficiale Primul Ministru Jiri Parubek a anunţat că intenţionează să le conteste. Acesta susţine că social democraţii au pierdut alegerile din cauza campaniei incorecte a opoziţiei. Şeful guvernului şi preşedintele CSSD şi-a manifestat intenţia de a cere Curţii Supreme invalidarea rezultatelor. Pentru Parubek, adversarii săi din ODS au stat la originea scandalului care a inflamat sfârşitul campaniei. Cu doar patru zile înaintea începerii scrutinului, şeful unităţii antimafia a poliţiei a acuzat conducerea social-democraţilor de ingerinţe în anchetele privind corupţia şi legăturile cu lumea interlopă a unor membrii CSSD. ODS a profitat şi a atacat virulent Puterea acuzând-o de legături cu mafia. Ori în Republica Cehă, după 2003, când a fost nevoie de mai multe tururi de scrutin şi de divizarea social democraţilor pentru ca Vaclav Klaus să devină preşedinte, începea o coabitare dificilă. Deşi preşedintele ceh este ales de Parlament, el are câteva atribuţii importante: numeşte Primul ministru, care are nevoie şi de încrederea Camerei Deputaţilor, dar poate însă dizolva Camera inferioară a legislativului. În încercarea de a rezista asaltului conjugat al preşedintelui şi opoziţiei conservatoare, social democraţii au fost obligaţi să se adapteze. Trei prim miniştrii s-au succedat între timp la conducerea guvernului ceh, plătind preţul conflictului. Vladimir Spidla a demisionat în 2004 după insuccesul de la alegerile europene, Stanislav Gross în 2005, ca urmare a unui scandal de corupţie. Jiri Parubek a avut o misiune dificilă, aceea de a redresa imaginea partidului şi a guvernării, iar scorul de la alegeri demonstrează că aproape a reuşit.
Alegerile din 2-3 iunie au confirmat starea sistemului politic ceh: bipolarizare accentuată, dublată de personalizarea disputei. Cele două partide relevante au atins împreună 69% din voturi. În aceste condiţii rolul Preşedintelui ar putea deveni determinant în depăşirea impasului politic rezultat din alegeri. Pentru moment alternativele sunt limitate. Situaţia se complică şi pentru că înlocuitorul lui Vaclav Klaus la conducerea OSD, Mirek Topolanek, a exclus orice coaliţie cu social democraţii sau comuniştii. Însă partidul său, chiar dacă ar putea realiza o coaliţie cu creştin democraţii şi ecologiştii, nu ar ajunge decât la 100 de mandate, neputând obţine încrederea Camerei.