Buni sau răi? - (partea a doua)

Când dorinţa de a fi mai buni începe să ne preocupe, un alt drum al vieţii se deschide, drum care presupune un proces de căutare interioară, de autocunoaştere, pe care îl putem străbate doar dacă suntem foarte oneşti cu noi înşine. De cele mai multe ori, ne este teamă să stăm cu noi, faţă în faţă, în adevărul personal, cu tot ceea ce suntem, bun sau rău, şi preferăm să fugim în rutina zilei, unde "trebuie să fac" sau "trebuie să fiu" ne copleşesc si ne îndepartează de ceea ce cautăm cu adevărat. Nu avem puterea de a ne intreba "Cine sunt?", "Cum mă simt?"şi "Ce mă determină să fac acest lucru?".

După cum ştim, conştiinţa este înţelegerea profundă a existenţei personale şi a modului de integrare în această lume. Sună bine, dar rămâne, pentru mulţi dintre noi, la un nivel foarte teoretic. Însă procesul de conştientizare este partea practică, nu tocmai plăcută, chiar dureroasă pe alocuri, a evaluării de sine. Foarte puţini oameni ajung la psihoterapeut fiind dornici să se cunoască cu adevărat; ei vin când ceva îi doare, când nu îşi mai găsesc sensul vieţii, când ceva nu se mai potriveşte vietii trăite până atunci. Când viaţa pare nedreaptă, când ceilalţi sunt răi. Şi aşteaptă cuvinte de alinare, vor să fie văzuţi, ascultaţi, vor să audă că ei sunt cei buni, nu cei răi.

Nu degeaba partea cea mai dificilă în acest proces de autocunoaştere începe cu înţelegerea faptului că a fi mai buni înseamnă a fi noi înşine, înseamnă acceptarea tuturor părţilor noastre, cu bune şi cu rele deopotrivă. Carl G. Jung a spus-o foarte frumos, şi anume că viaţa psihologică a unui om începe cu marea întrebare - "Vreau să fiu bun sau vreau să fiu întreg?" Unii preferă să creadă despre sine că sunt totalmente buni sau totalmente răi. Doar că adevărul este cu totul altul. Suntem fiinţe complete, care vom aduce la lumina conştiinţei ceea ce vrem să arătăm şi ne dorim să devină real.

A fi întreg înseamnă a ne accepta toate faţetele fiinţei noastre, inclusiv partea de Umbră. Ea este descrisa a fi latura negativă, inacceptabilă a noastră, pe care nu vrem să o vedem, şi pe care preferăm să o ascundem atât de noi înşine, cât şi de ceilalţi, pentru că nu se încadrează în tiparul ideal de personalitate pe care generaţiile anterioare l-au construit. Acolo am ascuns ceea ce credem că este "rău", "mincinos", "fricos", "bârfitor", "laş", "leneş", "prost", "nedemn", "ruşinos", etc. Umbra este alcătuită din gânduri, dorinţe, fantezii, impulsuri şi emoţii primare considerate imorale, negate sau reprimate prin educaţie de către societatea în care trăim. Doar că aceste aspecte nu pot fi negate, ele vor să fie recunoscute de către conştiinţa noastră, ca să putem să fim întregi, mai sănătosi fizic şi psihic. În munca psihoterapeutică, conştientizarea de către pacient a acestor aspect este un pas absolut necesar în rezolvarea unor conflicte interioare, psihologice, un prag important de trecut în dezvoltarea personală.

Jung spunea că "Cine vrea să capete un răspuns la problema răului, asa cum se pune azi, are nevoie, aşadar, în primul rând de o cunoaştere temeinică de sine, adică o cunoaştere cât se poate de bună a totalităţii sale. Trebuie să stie fara menajamente atât de cât bine, dar şi de câte fapte ruşinoase este capabil şi să se ferească s-o ia pe una drept reală şi pe cealaltă drept iluzie. Ca posibilitate, ambele sunt adevărate şi el nu va scăpa total nici de una, nici de cealaltă, dacă - aşa cum ar trebui s-o facă de fapt de la sine - vrea să trăiasca fără să se mintă şi fără a se amăgi pe sine."

Ca o concluzie, în tot acest demers, vă invit în a nu vă mai considera "buni" sau "răi", ci a conştientiza ce sunteţi şi ce vreţi să puneţi în jocul vieţii, într-o manieră înţeleaptă, cu înţelegere şi acceptare a sinelui.