CĂDERE LIBERĂ A ECONOMIILOR ŞI GUVERNELOR DIN EUROPA DE EST FMI ridică responsabilitatea de pe umerii autorităţilor

Cu o viteză demnă de o cauză mai bună, România a încheiat cu succes negocierile purtate cu FMI şi UE. Cele 20 de miliarde de euro ne stau la dispoziţie pentru ieşirea din criză. Aşa să fie oare? Agenţia de rating Fitch a anunţat, de curând, că ajutorul acordat Ungariei nu a dus la o stabilizare macroeconomică şi ia în considerare o nouă reducere a ratingului său suveran.

BNR a dorit să anunţe, în cadru festiv, această mare victorie. Dar ce sărbătoreşte, oare, Banca Naţională? Nu cumva "eliberarea" de uriaşa responsabilitate a crizei, mai ales că acum are şi acordul FMI pentru intervenţia discreţionară pe piaţa valutară?

Politicile iresponsabile ale guvernelor "de tranziţie" au fost privite pasiv de BNR în toţi aceşti ani, politica monetară amplificând dezechilibrele economice. Acum a venit nota de plată, iar cetăţenii vor fi obligaţi să plătească preţul incompetenţei propriilor aleşi. Şi asta în necunoştinţă de cauză, pentru că acordul cu FMI şi CE este secret, potrivit informaţiilor din presa financiară.

De ce secret? Ne consideră guvernul prea slabi pentru a privi adevărul în faţă? Probabil că acesta este şi motivul întârzierii cu care INS şi BNR publică datele statistice de la începutul anului. Precizările metodologice din principalele rapoarte lunare ale Institutului Naţional de Statistică ne arată că este inutil să comparăm datele statistice. Nu ştim, de exemplu, dacă producţia industrială din ianuarie 2009 şi-a atenuat, într-adevăr, scăderea anuală faţă de decembrie 2008, deoarece s-a schimbat baza de raportare şi s-a trecut la noua variantă a codurilor CAEN, iar noii indici nu coboară în timp dincolo de ianuarie 2008.

Guvernelor din Estul Europei le este tot mai dificil să facă faţă nemulţumirilor populare, deoarece au creat aşteptări iraţionale de creştere economică şi convergenţă europeană în rândul cetăţenilor. "Providenţa divină, abundenţa banilor din economia mondială şi sute de şiretlicuri ne-au ajutat să supravieţuim", a declarat Ferenc Gyurcsány, actualul fost premier al Ungariei, în 2006 (n.a. Gyurcsány şi-a oferit demisia în urmă cu câteva zile). Revoltele de stradă care au urmat nu l-au împiedicat atunci să-şi continue "misiunea istorică". El a capitulat, însă, în faţa crizei.

Preocupate să dea vina pe criza mondială pentru problemele interne, autorităţile din Estul Europei se dovedesc neajutorate în faţa evoluţiilor economice şi financiare din ultimele trei luni.

Prognozele oficiale privind creşterea economică din 2009 au început să se deprecieze mai rapid decât monedele naţionale asaltate de relaxarea cantitativă a politicii monetare. În toată această evoluţie haotică a evenimentelor, ajutoarele generoase ale FMI par să reprezinte singurul reper fix.

Susţinerea financiară din partea FMI nu este suficientă, însă, pentru ieşirea din criză. Măsurile de austeritate impuse de Fond vor fi foarte greu de pus în practică, mai ales din cauza credibilităţii scăzute a autorităţilor. Dacă premierul socialist al Ungariei a recunoscut anterior că a minţit direct populaţia, România s-a confruntat cu o negare permanentă a efectelor crizei internaţionale asupra economiei, deşi acestea s-au văzut până în China.

Autorităţile de la Beijing au lansat un avertisment pentru cei interesaţi să lucreze în această regiunea a Europei, conform unei ştiri Reuters. O notă de pe site-ul Ministerului Comerţului de la Beijing arată că muncitorii chinezi din Polonia, România şi Ucraina riscă "neplata salariilor şi violarea drepturilor" în aceste ţări. Mai mult, China recomandă companiilor să nu îşi mai trimită personalul în cele trei ţări est-europene.

Unul dintre puţinele guverne europene conştiente de amploarea crizei mondiale şi de ineficienţa unor programe de combatere a ei, cel de la Praga, a căzut pradă populismului ieftin al opoziţie social-democrate. Aceasta a iniţiat o moţiune de cenzură, nemulţumită de refuzul premierului de a creşte cheltuielile guvernamentale. Explicaţiile premierului Mirek Topolanek, conform cărora guvernul nu dispunea de mijloacele financiare necesare, nu au contat. Nu a contat, de asemenea, nici faptul că economia cehă este puternic dependentă de exporturi, iar cererea externă a intrat în colaps. Un viitor guvern de stânga se va angaja, probabil, pe calea cheltuielilor susţinute prin împrumuturi şi va ajunge la negocieri cu Fondul Monetar Internaţional în cel mult un an.

Înainte de a-şi prezenta demisia la Praga, premierul Mirek Topolanek a criticat dur politica de stimulare economică a guvernului american în faţa Parlamentului European: "Secretarul Trezoreriei SUA vorbeşte de acţiune permanentă ... Statele Unite repetă greşelile din anii "30 ... iar toate aceste măsuri, combinarea şi permanentizarea lor, reprezintă drumul către iad".

După duşul rece al prognozelor FMI, guvernul de la Bucureşti a revizuit nivelul PIB-ului nominal la 531 miliarde lei pentru 2009. Noua estimare reprezintă doar o creştere cu 5,4% faţă de PIB-ul anului trecut şi este insuficientă pentru susţinerea datoriilor din economie.

Unde va fi, însă, creşterea reală a economiei? Dacă luăm în considerare indicii de preţ ai PIB-ului de anul trecut, publicaţi de INS odată cu datele revizuite privind evoluţia economică din 2008, contracţia economiei poate ajunge la 8,8% în 2009 (n.a. media indicilor de preţ trimestriali este de circa 14,2%).

Celelalte două ţări membre UE care au primit ajutoare de la FMI înaintea României, Letonia şi Ungaria, şi-au pierdut guvernele pe drum la puţin timp după semnarea acordului. În condiţiile economice actuale, este inutil să ne întrebăm dacă va urma şi guvernul de la Bucureşti. Întrebarea este alta: câte guverne vor "curge" pe apa Dâmboviţei până la finalul crizei?