Campania de iarnă

În general pasiunile politice se consumă în disputele naţionale, aşa că, şi în cazul unor evaluări optimiste privind alegerile europene, campania din România numai europeană nu va fi. Nu se ştie însă cât de autohtonă, în sensul cel mai balcanic cu putinţă, va rămâne. Bătălia din iarna lui 2007 va avea însă, dincolo de peripeţiile campaniei, o valoare strategică. Dincolo de un prim clasament electoral, cu influenţă asupra alegerilor următoare, va evalua soliditatea coaliţiei antiprezidenţiale.

Omul cumpătat îşi cumpără vara sanie, iar politicianul se pregăteşte pentru alegeri. Cu atât mai mult cu cât alegerile europene se reportează de la o lună la alta. Prevăzute de tratatul de aderare la UE, anunţate cu fast încă din noiembrie 2006 pentru mai 2007, alegerile pentru Parlamentul european au fost amânate pentru a face loc referendumului pentru revocarea lui Traian Băsescu. Între timp referendumul a trecut, dar data alegerilor rămâne tot necunoscută. Se vorbeşte de ultima parte a lunii noiembrie (fiind amintite 18 sau 25 noiembrie), dar luna decembrie se profilează din ce în ce mai clar ca momentul confruntării dintre blocul antiprezidenţial şi trupele preşedintelui. Căci, dacă se respectă prevederile legii pentru alegerile europene, guvernul este obligat să anunţe data alegerilor cel târziu cu 90 de zile înaintea organizării lor. Oricum, primul ministru a anunţat viitoarea rundă de negocieri cu partidele în vederea definitivării calendarului electoral abia la începutul lunii septembrie, regula celor trei luni ne trimite în decembrie. Şi, cum data de 2 decembrie nu este cea mai bună alegere pentru arcul antiprezidenţial - urmează sărbătorii naţionale când Traian Băsescu va fi marele maestru de ceremonii - singura dată posibilă rămâne 9 decembrie. Asta, dacă nu se va recurge la modificarea legii prin ordonanţă de urgenţă pentru a scurta timpul de organizare a alegerilor. Dar, vorba preşedintelui, care aici se nimereşte perfect, iarna nu-i ca vara.

O autentică strategie B la Kutuzov este pregătită pentru a provoca un Borodino electoral. Analizând bătălia care a anunţat începutul sfârşitului aventurii napoleoniene specialiştii vorbesc de o victorie tactică, dar de o înfrângere strategică. Căci dacă Napoleon a intrat în Moscova, nu a putut însă distruge armata rusă, care şi-a conservat întreg potenţialul ofensiv. Chiar dacă PD pare să se stabilizeze pe primul loc în sondaje, undeva în jurul a 40%, la o distanţă confortabilă de PSD şi PNL, potenţialul ofensiv al adversarilor lui Băsescu este aproape intact după înfrângerea de pe 19 mai. Iar marea armată băsescistă mai are de făcut faţă unui război de gherilă, şi unui şir de confruntări dure. Cu cele 20 -22% obţinute în ultimele sondaje PSD pare să fi revenit de unde a plecat, iar dacă moralul nu e extraordinar, trupele sunt încă numeroase şi dispuse să lupte pentru păstrarea poziţiilor în administraţia locală. Dar pentru europene socialiştii lui Geoană nu par dispuşi să facă paradă de întreg arsenalul din dotare. În acelaşi timp PNL se stabilizează într-o zonă nu neapărat confortabilă, dar relativ sigură. Cele 13% ale liberalilor sunt suficiente pentru a-şi conserva potenţialul de coaliţie, dar nu şi pentru a pune prea multe condiţii. Iar populismul, în ambele sale variante, pare în cădere. Cu un PNG la 6% şi un PRM la 5%, cu un PLD la 4% şi un PC la 2% agitaţia este la coada clasamentului mare. Iar ierarhia finală va depinde de prezenţa la vot.

În general pasiunile politice se consumă în disputele naţionale, aşa că, şi în cazul unor evaluări optimiste privind alegerile europene, campania din România numai europeană nu va fi. Nu se ştie însă cât de autohtonă, în sensul cel mai balcanic cu putinţă, va rămâne. Bătălia din iarna lui 2007 va avea însă, dincolo de peripeţiile campaniei, o valoare strategică. Dincolo de un prim clasament electoral, cu influenţă asupra alegerilor următoare, va evalua soliditatea coaliţiei antiprezidenţiale.