Cât de puternic este un partid?

Este mai abstract, însă nu avem ce face. Începem cu un exemplu. Imaginaţi-vă un Parlament cu 99 de locuri şi cu un singur partid. Acesta votează disciplinat, în bloc, ca o singură persoană. Aceasta înseamnă că are întreaga putere din acea adunare.

Acum introducem un partid mai mic. Să spunem că la început acesta are un singur deputat. Scorul este de 98 la 1. Evident, partidul mare (să îi spunem A) câştigă de fiecare dată în faţa partidului mic (să îi spunem B).

Mai departe, imaginaţi-vă că creşteţi treptat proporţia membrilor partidului B în acel Parlament. Puteţi vizualiza, cred, acest proces, ca două blocuri, variabile, de culori diferite. Dacă faceţi asta, veţi observa un fenomen interesant.

Puterea partidului A nu scade liniar. Nici puterea de vot a partidului B nu creşte liniar. Într-adevăr, să spunem că avem 70 de deputaţi A şi 29 de deputaţi B. Partidul A va câştiga orice vot. La fel dacă sunt 69 versus 30. Sau 68 versus 31.

Momentul interesant este atunci când scorul este 50 la 49. În dreptul acestei valori, partidul A încă îşi păstrează puterea. Toată. Partidul B va pierde de fiecare dată orice vot din plen. Să trecem acum de această valoare. Ajungem la 49 versus 50. Acum partidul B va câştiga orice vot în plen. Partidul A nu mai are nici o şansă. Urmează, deci un interval (48 versus 51, ş.a.m.d.) în care B câştigă orice vot în plen, iar A pierde garantat.

"Lucrurile trebuie făcute cât mai simple cu putinţă, însă nu mai simple decât atât". Citatul este atribuit (probabil incorect) lui Einstein. Regret că trebuie să recurg la abstracţiuni, însă sunt chestiuni care nu pot fi explicate altfel.

În cazul de faţă, chestiunea puterii unui grup parlamentar. Toţi suntem surprinşi (adesea neplăcut) de impotenţa politică a unor partide politice sau, dimpotrivă, de influenţa altor partide. Uneori, partide mari par să fie anesteziate, în vreme ce partide mici şantajează în stânga şi în dreapta ori bat cu pumnul în masă. În toate aceste cazuri, numitorul comun pare să fie o lipsă de legătură între mărimea grupului parlamentar şi puterea sa politică.

Sigur că sunt multe explicaţii. Noi acum ne vom ocupa de una dintre ele. Adesea cea mai importantă. Puterea de vot a unui grup.

Să ne întoarcem la Parlamentul nostru cu 99 de locuri. Am ales această valoare pentru a scoate în evidenţă un fenomen. Să spunem că avem, de data aceasta, trei partide (evident, acestea se numesc A, B şi C). Fiecare are 33 de deputaţi. Realizăm imediat că puterea de vot a acestora este egală.

Este momentul să introducem un alt termen tehnic: "coaliţie câştigătoare". O coaliţie câştigătoare este aceea care are o majoritate la vot. Spre exemplu, AB. Această coaliţie va câştiga mereu împotriva partidului C (desigur, pentru că scorul la vot va fi 66 la 33). Numărul acestor coaliţii posibile poate fi calculat matematic. Noi vom rămâne însă la nivelul principiilor generale.

Să presupunem acum că A şi B au, fiecare, 49 de deputaţi. Partidul C are un singur deputat. Aţi observat imediat problema... Partidele A, B şi C au exact aceeaşi putere. Pentru a avea o majoritate, A trebuie să se alieze fie cu B, fie cu C. Aşadar, partidul C, cu toate că este mult mai mic, are o putere disproporţionată, dată de o anume configuraţie parlamentară.

Gata, trecem la concluzii. Mulţi dintre noi avem tendinţa să stabilim un fel de corespondenţă naturală între procentul voturilor sau al mandatelor unui partid şi influenţa politică a acestuia. Ni se pare normal ca cei mari să decidă, iar cei mici să influenţeze şi ei pe acolo, în proporţiile "corecte".

Ei bine, mă tem că sistemul nu merge aşa. Şi nici nu are cum să meargă aşa. Este matematic demonstrabil (cititorii cu cunoştinţe matematice au recunoscut trimiterile la discuţiile despre indexul Penrose sau altele asemenea).

Desigur că în lumea reală lucrurile sunt încă şi mai complicate. Spre exemplu, un partid mare poate avea diferite aripi care votează, în unele chestiuni, diferit. Sau unele partide (A şi B în exemplul nostru) pot avea o înţelegere pentru ca, din motive ideologice, să izoleze alt partid (în exemplul nostru, partidul C) şi să refuze astfel orice alianţă cu acesta.

Ceea ce doresc să arăt aici este că puterea unui grup dintr-o adunare nu este atât de intuitivă pe cât credem. Desigur, dacă un grup este unit şi are o majoritate absolută, discuţia este, în principiu, închisă. Însă dacă un grup are, să zicem, 30 la sută, nu înseamnă că este puternic. Puterea sa poate fi, eventual, fix egală cu zero. Şi invers. Dacă are 3 la sută, nu este neapărat slab. Poate avea o putere comparabilă cu aceea a unui competitor de câteva ori mai mare.

În lumea reală, grupurile cresc sau scad. Unii deputaţi pleacă sau se alătură unui grup, din diferite motive. Penale, personale etc. Pe măsură ce se întâmplă asta, puterea unui grup poate varia. Sau poate rămâne, o vreme, neschimbată.

Uneori, variaţia este bruscă. Depinde, cum s-ar spune în comentariile sportive, de "jocul rezultatelor"...