Ce nu spune raportul Marty

Domnul Dick Marty este membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei şi a fost însărcinat de Comitetul pentru Afaceri Legale şi Drepturile Omului, al acestei onorabile adunări, să facă un raport cu un titlu precis, chiar dacă nu foarte clar: "Presupuse deţineri în secret şi transferuri ilegale, inter-statale, împlicînd state membre ale Consiliului Europei".

De aici înainte sunt necesare precizări, pentru că în lipsa lor, şoricelul devine elefant şi vorba bancului cu Gagarin, nu era vorba de o vilă, ci de un ceas şi nu i s-a dat, i s-a luat!

Raportul nu este deci al "Consiliului Europei", nici măcar al "Adunării Parlamentare a Consiliului Europei", ci este al domnului Marty, care a acţionat, evident, nu ca simplu cetăţean elveţian, ci avînd împuternicirea Comisiei de specialitate a A.P.C.E.

Raportul are în vedere deţineri şi transferuri ilegale de persoane între diferite state, dintre care unele sunt membre ale Consiliului Europei. Ilegalitatea se referă, aici, nu la deţinerea persoanelor respective, ci la transferul inter-statal. Cît priveşte deţinerea în secret a unor persoane, sub autoritatea unor state, chiar dacă nu este ilegală, ea restrînge drastic posibilităţile de control internaţional asupra regimului de detenţie şi asupra tratamentelor la care sunt supuşi cei deţinuţi, ceea ce contravine convenţiilor europene şi internaţionale. De unde şi preocuparea legitimă a comisiei pentru temă.

Presupunerile sau alegaţiile, care au fost punctul de pornire al investigaţiei, înseamnă, în limba română, ca şi în engleză, "susţineri, cu caracter factual, care nu sunt sprijinite de probe sau dovezi concludente". Pe scurt: zvonuri. Cînd zvonurile acestea sunt, însă, lansate din paginile prestigiosului Washington Post, sunt reluate de ABC şi au ca sprijin raportul unei organizaţii neguvernamentale americane numită Human Rights Watch, care, la rîndul ei, citează surse din interiorul serviciilor secrete, atunci mintea românului şi nu numai a lui îşi zice: "Nu iese fum, fără foc!" Aşa a făcut şi Comisia APCE şi pe bună dreptate. Miza serioasă a problemei este posibilitatea ca unele state să-şi fi încălcat obligaţiile legale, asumate prin tratatele şi convenţiile internaţionale la care sunt parte, în numele "combaterii terorismului" sau al "relaţiilor speciale cu Statele Unite". Or, Consiliul Europei pare hotărît să nu permită asemenea deraieri.

În această privinţă, Raportul Marty este foarte clar şi tranşant. Lupta împotriva terorismului se dă pe ambele maluri ale Atlanticului, dar cu mijloace inspirate de filosofii ale dreptului diferite. În timp ce europenii au ales să respecte sistemul legal şi instituţiile existente, americanii, considerînd că actualul cadru normativ este nesatisfăcător, ineficient, au decis să creeze altul nou. Pe calea instituirii de noi legi - ordinul prezidenţial nr.13/2001 privind "Regimul militar de detenţie, tratament şi judecare a unor persoane care nu sunt cetăţeni ai SUA, în condiţiile războiului împo-triva terorismului" şi pe calea acţiunii directe.

Următoarea precizare esenţială se referă la natura raportului şi a discursului domnului Marty. Dincolo de orice îndoială, ambele sunt de natură politică şi nu juridică. Domnul Marty însuşi are grijă ca la punctul 1.6 din Raport să precizeze că el nu este investigator, nu a fost împuternicit să investigheze, nu a avut la îndemînă instrumentele legale şi instituţionale pentru a realiza o investigaţie, cu atît mai puţin una cu putere şi relevanţă juridice. El este raportor, adică spune ce vede şi ce crede, pe marginea unor date, fapte şi presupuneri pe care le-a cercetat şi în legătură cu care propune propria sa interpretare. Cu alte cuvinte, ceea ce citiţi aici nu sunt "acuzaţii" aduse unor state, ci doar "acuzatoare arătări cu dege-tul"!

Premisele sunt simple şi documentate: 1. Statele Unite, ca şi alte state, de altfel, au desfăşurat şi desfăşoară acţiuni secrete, care nu sunt neapărat ilegale, avînd ca finalitate blocarea şi destructurarea activităţilor de tip terorist desfăşurate de anumite persoane şi aducerea acestora în faţa justiţiei, ceea ce presupune, uneori, preluarea lor prin forţă de pe teritoriul altor state, cu sau fără ştirea, ori aprobarea, autorităţilor locale, transportarea lor pe rute internaţionale, către alte state şi detenţia lor temporară, în locaţii secrete sau declarate public în afara teritoriului SUA;

2. O serie întreagă de probleme legale, interne şi internaţionale, se ridică în legătură cu aceste operaţii, respectiv cu modul în care statele respectă drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanelor suspecte, supuse acestor operaţii doar pe baza unor indicii, dovezi, informaţii, încă nedovedite legal. Posibilitatea, documentată, ca din eroare, persoane legal nevinovate să sufere tratamente traumatizante şi violări ale drepturilor lor fundamentale, în cursul unor asemenea operaţii, pentru durate mari de timp, de la cîteva săptămîni, la cîţiva ani.

3. CIA dispune de baza legală, de susţinerea politică şi de infrastructura necesare pentru realizarea acestor operaţii.

De aici încolo încep presupunerile domnului Marty şi construirea "cadrului explicativ", pe care el îl consideră satisfăcător pentru a integra toate premisele, datele şi ipotezele pe care le-a formulat.

Supoziţia principală, care rezumă şi organizează tot raportul domnului Marty este că: SUA au creat o reţea internaţională, cu puncte fixe şi rute stabile de transport, pentru deţinerea şi interogarea deţinuţilor bănuiţi de activităţi teroriste, din care fac parte şi state/guverne europene - România, Polonia, Cehia, Bosnia-Herţegovina, Albania, Cipru, Spania, dar şi Grecia, Turcia, Irlanda, Suedia sau Germania.

Victimele inocente ale acestei "reţele de păianjen" nu sunt doar cetăţenii care ar putea cădea din greşeală, nevinovaţi, în plasă, ci şi drepturile şi libetăţile fundamentale ale omului, aşa cum sunt ele definite şi proclamate de legile şi convenţiile internaţionale la care statele europene sunt parte.

Relevanţa Raportului Marty nu constă, însă, în ceea ce spune - 100% lucruri cunoscute şi acceptate -, nici în ceea ce presupune - majoritatea lucruri nedovedite sau dovedite deja ca eronate, ci în ceea ce nu spune!

El nu spune că toată această tevatură este menită să dea greutate şi să susţină o amplă contra-operaţie europeană, care are mai multe scopuri strategice: 1. să avertizeze SUA că nu au libertatea de a conduce lupta împotriva terorismului conform propriilor concepţii şi interese, ignorînd Europa, dar folosind teritoriul ei, chiar dacă se bucură de conivenţa şi/sau sprijinul direct al unor guverne europene; 2. să reafirme că Europa are mijloace cel puţin pentru a supraveghea operaţiile secrete americane, dacă nu chiar pentru a le împiedica, discredita, îngreuna, după caz, folosind mijloace legale, politice şi de presiune asupra opiniei publice europene şi inter-naţionale; 3. să dea indirect peste "mînă", dacă nu chiar şi peste gură, unor state europene, să stopeze elanul atlantist al "noilor veniţi", "neexperimentaţi" şi "incomplet" integraţi în logica politicii europene, mai precis în dimensiunea ei anti-americană. Aşa, ca să priceapă licuriciul cel mic de la Bucureşti şi vaca deşălată de la Varşovia!