Cel mai scump tablou românesc

Dacă pînă acum recordurile pieţei româneşti se stabileau în linişte şi necunoaştere publică, cel mai recent dintre ele, năs-cut duminică, s-a bucurat de o presă de parcă ar fi licitat premierul şi preşedintele la el. Concret, "Studiu pentru un portret", pictură de dimensiuni însemnate de Tonitza, a urcat de la 172 la 320 de mii de lei noi, adică, ţineţi-vă bine, 3,2 miliarde vechi. În principiu, am putea spune că a fost neaşteptat. Am fi crezut că prima poziţie a marelui podium de stil unit, şi de Operetă, dar şi de Galatecă, trebuie să fie ocupată de un Grigorescu, Nicolae, mai ales în anul centenarului său de veşnicie sau măcar în lunile marii expoziţii de peste drum de Monavissa, de la Muzeul Palat Regal. Şi cu siguranţă la vînzarea oferită de picturile semnate cu numele lui Grigorescu nimeni nu s-ar fi mirat că un ciobănaş sau fată culcată în iarbă, ca să nu mai vorbim de boi şi vaci, ar ocupa, din poziţia venind, această treaptă de prestigiu a recunoaşterii comerciale a valorii artistice.

De fapt, pînă la schimbarea de duminică, nu un Grigorescu era cea mai scumpă pictură care a jucat într-o licitaţie publică, ci un Pallady, unul superb, ca la carte, al hiperfrancofilului şi ciufutului pictor. La şedinţa Monavissa de duminică, un studiu, deci nici măcar o lucrare care s-ar fi vrut finită, de sine stătătoare, cu semnătura lui Tonitza în dreapta sus dar şi pe spate, de fapt pe o etichetă care certifică prezenţa lucrării, aşa studiu cum e ea, în Salonul oficial din 1926, a fost vîndut cu 320 de mii de lei noi. La cotaţia de atunci a leului în raport cu unica europeană, acest preţ înseamnă exact 98,461 de mii de euro şi ceva mărunţiş, 58 de eurocenţi. Acolo s-a ajuns după o luptă susţinută, strînsă, inedită pe piaţa artei, fiindcă domnul Băsescu ridică ancora cînd aude de pictură, iar premierul Popescu preferă oferta casei Harley-Davidson.

Pînă duminică, cel mai mare preţ pentru o pictură, de fapt, în general, pentru o lucrare de artă sau obiect de colecţie de la noi, era de 75.757, scuzaţi repetiţia de 7 şi 5, de euro. Acest nivel a fost stabilit în martie trecut la Alis pentru un nud în fotoliu, cu o eşarfă peste coapse, imagine şi realizare marca Pallady. Situaţia de atunci din teren era de 250 de mii de lei, care la paritatea de atunci, de 3,3 lei pentru un euro, însemna preţul de mai sus, adică şirul alternativ de 7 şi 5. Diferenţa între nudul lui Pallady şi inocentul studiu al lui Tonitza este zdravănă, de 70 de mii de lei sau 23 de mii de euro, încît micile variaţii ale cotaţiei nu ar fi influenţat în nici un fel clasamentul. Grigorescul vine pe locul trei al clasamentului general, cu o reuşită înregistrată la Alis, acolo unde maestrul de la Câmpina are un succes de tradiţie, tocmai în 2003, în ziua de 9 noiembrie, ceea ce înseamnă exact, dar absolut exact, acum 3 ani.

O altă surpriză a reuşitei este faptul că acest tsunami al preţurilor pieţei de artă vine nu la Alis, unde ne aşteptam datorită experienţei şi reuşitelor acestei case, ci la Monavissa, o întreprindere mai nouă - face în curând 5 anişori -, unde recordul era de 58,750 de mii de euro, 188 de mii de lei, mai exact, şi, paradoxal, era deţinut din 13 mai de un Grigorescu, "Flori de nalbă" pictate pe lemn, lung şi îngust. Este singurul Grigorescu din Topul 10 de la Monavissa. În schimb Tonitza sînt vreo patru, toate de vreun an şi jumătate, din mai 2006, mai exact. Atunci s-a vîndut chiar cel de pe locul trei de pînă duminică, de la Monavissa, un portret feminin.

Un salt la vîrf de 20 de mii de euro, mai ales cînd reprezintă vreo 20% din nivel, este un eveniment memorabil pentru o piaţă de artă. Momentul este, însă, bun pentru un astfel de salt şi, deşi continuăm să credem că este o surpriză, nu lipsesc momentele prevestitoare. Nu mai devreme de 23 septembrie şi nu mai departe de tot, la Monavissa, s-a vîndut "Fetiţa cu fular", de asemenea de Tonitza, cu preţul prevestitor de 150 de mii de lei, adică vreo 45 de mii de euro. Cu acest preţ ne aflăm în poziţia a doua a vechiului clasament de la Monavissa, plin de lucrări de Tonitza, ceea ce este un alt element prevestitor. Ba chiar, se poate vorbi de o serie de portrete de Tonitza care apar în licitaţie, la Monavissa sau la Alis, în ultimul timp.

La licitaţia de duminică de la Monavissa s-a mai vîndut o lucrare semnată de Tonitza. Este vorba de un peisaj de această dată, şi nu ulei, ci peniţă, una destul de stîngace, neexpresivă şi nereprezentativă, cu case, dobrogene ni se spune, dar fără nici un argument pentru asta. S-a vîndut cu 3,375 mii de lei noi, adică o mie de euro. Prin preajmă s-a plasat o altă schiţă, mai mică şi mai veche, în creion, de Nicolae Grigorescu, cel mai important concurent la poziţiile din top al lui Tonitza. Un petec de hîrtie, "Studiu de bouleni", animalele cu coarne, desigur, a fost vîndut cu 3,175 de mii de lei, ceea ce înseamnă uşor mai niţel de o mie de euro. Şi va însemna şi mai puţin, că euro se duce în sus zilele acestea, şi nu din cauza comportamentului româ-no-rromilor din Italia.

Mai scumpe ca fiţuica nesemnată dar autentificată în contul lui Grigorescu au fost multe alte oferte, mai colorate, mai uleioase, mai cartonate sau pînzate. Excelează o lucrare de Pallady, un nud culcat pe dreapta modelului şi semnat pe dreapta tabloului, cum ne uităm noi la el. De dimensiuni medii, pictura a plecat pentru 92 de mii de lei, preţ vecin cu vechiul miliard, ceea ce ar fi generat ceva articole, pe vremuri, cînd aceste fapte erau rare.

De la 92 la 24 de mii de lei este cale lungă, dar realitatea o impune. Astfel, după Pallady vine Artachino, cu o "Lotcă albas-tră", imagine de adînc realism dar mînă mare de maestru, cum a fost, de altfel, Constantin Artachino. În scurtă apropiere se află un alt maestru, Ion Theodorescu-Sion, cu un peisaj vîndut la 23 de mii de lei.

Contemporanii vieţuitori, o prezenţă programatic obişnuită la Monavissa, nu pot replica decît cu un Petre Velicu de 9 mii de lei. La cele 2 mii şi ceva de euro, preţul nu este deloc mare, în galerii parizianul nostru compatriot afişînd preţuri mult mai mari. În rest, mia aproximativă de euro este diploma de recunoaştere a premianţilor acestei categorii: imbatabila Wanda Sachelarie Vladimirescu, Viorel Mărginean, un pictor cu o pres-taţie infinit de mult peste cea ministerială, Gheorghe I. Anghel, Semproniu Iclozan.

Cu bucurie descoperim un record Brăduţ Covaliu. La scurt timp după ce ne plîngeam aici că superbe imagini cu cai filosofici de acest pictor uitat cu densitate nu se vînd nici la 14 milioane vechi, cavalcada a revenit pe simeza licitaţiei Monavissa de duminică, şi a plecat doar pentru 5 mii de lei, adică 50 de milioane comparabile cu aprecierea de mai sus.

În cazul tuturor minunatelor opere de artă pomenite mai sus se pune problema cotei, cam devreme pentru piaţa noastră ce refuză să se maturizeze, să se lase de prostii şi să se ia cu treburi serioase. Iar dacă introducem comparaţia internaţională, jalea este mai mare ca în taberele de coşmelii ale gipsanilor noştri din Italia, de cînd cu evacuarea şi ordinul "paşol na Romania". Practic niciunul dintre artiştii mai sus pomeniţi nu ar rupe gura tîrgului în vreo licitaţie de prestigiu, care te lasă cu gura deschisă. Nici măcar Grigorescu, care este des-coperit de abia acum de francezii la care a învăţat şi lucrat, nici Pallady, care a stat mai mult prin Franţa, în România rămînînd blocat de preluarea puterii de către comunişti, şi nici contemporanul Petre Velicu, el avînd avantajul speranţei într-o evoluţie spectaculoasă, cu efecte în cota lui de acolo. Tonitza apare într-un anumit catalog de cote cu vreo 22 de mii de euro, ceea ce este cam puţin pentru suta de mii atinsă la noi. Puţin, doamnă, puţin!