Cuie-n talpă

De ce s-ar apuca un comentator politic să facă predicţii cu privire la rezultatele electorale ale anului 2008?

Din vanitate! Atunci cînd rezultatele finale corespund cu predicţiile, fie şi pe departe, te poţi bate cu pumnul în piept şi îţi creşti cota în cadrul breslei! Dacă breslei puţin îi pasă de ce faci şi de ce spui tu, măcar te poţi lăuda prietenilor cu pers­picacitatea ta proverbială. În schimb, dacă predicţiile se dovedesc eronate, se cheamă că ţi-ai bătut cuie-n talpă! Ceea ce nu-i chiar atît de rău, dacă te gîndeşti că, în felul acesta, arăţi respectul cuvenit pentru obiceiurile tradiţionale, strămoşeşti, ale românilor.

Ar mai fi problema despre care alegeri să fac predicţii. Despre cele din România, nu este cazul. Societatea româ­nească se mişcă, în continuare, în paradigma rezumată de cele trei propoziţii temporale fundamentale: Prezentul e incert, Viitorul nesigur, iar Trecutul mereu impredictibil.

Mai abordabilă pare America, străbătută şi ea, în acest an, de fiorul electoral. Dacă viitorul Preşedinte nu se va numi John Mc Cain, Statele Unite se pregătesc pentru inaugurarea celui mai important mandat la Casa Albă, de la Abraham Lincoln încoace. Motivul ţine, nu atît de afilierea politică, de program sau de condiţia în care se află Naţiunea Americană astăzi, cît de genul sau culoarea celui care va ţine în mînă cheia locuinţei de pe Pennsylvania Avenue, 1600.

Situaţia la zi este deconcertantă, dacă o compari cu cea de la momentul zero, al lansării candidaţilor în campania prezidenţială. Atunci, un lucru era dat ca certitudine: oricine ar fi fost candidatul republican, el este abonat la poziţia de învins. Toată lumea aştepta să afle doar cum se va chema învingătorul. Responsabil cu furnizarea acestui răspuns era Partidul Democrat. Numele cu pricina ar fi trebuit să devină clar după celebrele alegeri preliminarii din Iowa şi New Hampshire, acolo unde o mînă de electori din cadrul partidelor, cîteva sute, ghicesc aproape fără greş de peste 100 de ani, cine este cel mai bun pentru dificila şi riscanta misiune de Preşedinte al Americii. Anul 2008 n-a vrut, cu nici un chip, să fie unul "normal". Partidul Democrat nu a fost capabil să furnizeze răspunsul, nici azi, cînd au mai rămas doar 5 luni şi 18 zile pînă la data la care americanii vor pune voturile în urnă şi în plic.

Aproape sigur de victorie, mult înainte de-a începe cursa, Partidul Democrat a propus americanilor o dificilă alegere: prima femeie la Casa Albă sau primul cetăţean afro-american la Casa Albă. Se pare că alegerea s-a transformat într-o dilemă. Femeile americane, mai ales cele care votează tradiţional cu partidul democrat, ar vota-o cu două mîini pe doamna Clinton. O martiră pe altarul vanităţilor masculine care, nu numai că şi-a salvat bărbatul dintr-o situaţie în care orice altă femeie ar fi scăpat de el, dar pe deasupra a avut tăria să-i dovedească pe viu, că-i tot atît de bună ca şi el, cînd este vorba despre politica mare. Pe de altă parte, ceea ce părea nu mai demult, decît acum două decenii, o utopie, un afro-american la Casa Albă, s-ar putea transforma în realitate, iar toţi afro-americanii ce votează tradiţional Democrat, ba chiar şi de o bună parte dintre cei ce votează Republican nu-şi pot închipui o asemenea ocazie ratată. Printr-o tristă ironie a soartei, tocmai atunci cînd nimeni nu se îndoia că vor trimite viitorul Preşedinte la Casa Albă, democraţii şi-au pus electoratul în situaţia măgarului lui Buridan. O biată fiinţă necuvîntătoare, condamnată să moară de foame, pentru că a fost ispitită de stăpînul ei cu bunătăţi din două iesle, iar ea nu s-a putut hotărî cu care să înceapă.

Doar că electoratul american nu are nici un chef să moară de foame, aşa că s-a hotărît: îl alege pe Mc Cain! În toate sondajele la zi, candidatul republican cîştigă în confruntarea cu oricare dintre candidaţii democraţi; doar diferenţa este mai mică, în cazul doamnei Clinton.

Aşadar, cine va fi noul Preşedinte al Americii?

În ciuda situaţiei insolite în care se află, Democraţii încă au două şanse din trei să cîştige alegerile prezidenţiale. Prima, dacă greii partidului reuşesc să facă un tichet Clinton/Obama sau Obama/Clinton; a doua dacă oricare ar fi învinsul dintre cei doi, el se va ridica la înălţimea momentului şi-şi va declara totala susţinere pentru învingător. De partea democraţilor mai este şi un alt element: repoziţionarea electorală. Sondajele care-l dau acum învingător pe Mc Cain sunt înşelătoare. Ele reflectă doar ruptura uriaşă din cadrul electoratului democrat. Cînd se va intra în linie dreaptă, însă, democraţii vor avea avantajul alergătorului care vine din urmă. Strategic, pentru libertatea de-a alege mutarea de final.

Dacă judeci lucrurile din perspectiva candidaturii lui Mc Cain, el nu are decît o şansă din trei, ceea ce este, oricum, mult mai mult decît la momentul lansării sale: Democraţii rămîn divizaţi şi după finalizarea candidaturii lor. În rest, Mc Cain nu are cum să scape de cele două ghiulele atîrnate de picioare, cu care trebuie să înoate şi să iasă la mal: "moştenirea grea" a administraţie Bush I şi II şi faptul că "reprezintă trecutul".

Prima predicţie este deci, vor cîştiga democraţii!

Dar, care dintre ei?

Barack Obama are două şanse din trei: este cîştigătorul aritmetic şi politic al cursei pentru voturile electoratului democrat, chiar dacă la o diferenţă neconvingătoarea; este candidatul "schimbării", iar dacă nu este neapărat candidatul anti-sistem, măcar este unul "în afara sistemului", ceea ce, pentru mentalitatea alegătorului american tînăr şi de vîrstă mijlocie, contează enorm.

Hillary Clinton are de partea ei doar atuul insolit al reprezentării Americii feministe, coroborat cu tenacitatea şi "bărbăţia" unui super-luptător. Are împotriva ei, însă, rezultatul mai slab al preliminariilor pentru nominalizare şi faptul că ideea unei "dinastii prezidenţiale" de sorginte democrată creează pur şi simplu repulsie, chiar şi celor mai dedicaţi votanţi ai partidului. Nu e deloc corect din punct de vedere politic!

A doua predicţie este deci..........!

Staţi puţin, nu sunt chiar atît de dedat plăcerilor ridicate la rang de artă de contele Leopold von Sacher-Masoch!