De ce ne batem capul cu justiţia

Cornel Codiţă
Ziarul BURSA #Editorial / 24 iulie 2009

Cornel Codiţă

Cotcodăceli politice pe toate gardurile şi stinghiile! Comisia Europeană a făcut un ou, Raportul privind starea instituţiilor Justiţiei, din România şi Bulgaria. Trebuie să spunem, pe stil socialist, că este un ou de 80 de bani, adică mic şi pricăjit, nu de un leu şi douăzeci, adică bine format! Vorba găinii, dintr-un banc celebru al "epocii de aur": Nu merită efortul, dragă! De ce să-ţi forţezi tîrtiţa?

Chiar aşa, de dragul României şi al Bulgariei?!! Să fim serioşi! Aces­te rapoarte sunt o simplă corvoadă, la care nişte funcţionari sunt obligaţi, pentru că în tratatele de aderare ale celor două ţări s-a specificat exis­tenţa unui deficit major, în acest domeniu. În consecinţă, Comisia Europeană este obligată să spună guvernelor celorlalte state membre ce crede ea că s-a întîmplat, de la admitere şi pînă acum, în bine sau în rău. Lectura textului este, însă, degrabă adormitoare, platitudinea absolută fiind doar rar întreruptă de cîteva fraze, cu două sau mai multe înţelesuri, care ţin loc de evaluare, plasate strategic între întinse şi plate "descrieri de natură". Lehamitea cu care au lucrat la ele edecarii europeni ai Comisiei, te trage de mînecă. De unde şi de ce, atunci, atîta sfadă la Bucureşti?

Motivul nr.1 este "sensibilitatea naturală" a politicianului român faţă de orice producţie cu pretenţii evaluative venită de la o autoritate externă! Într-o societate în care evaluă­rile interne, de orice fel, de la cele privind starea economiei, pînă la cele privind starea învăţămîntului, a drumurilor, ori a produselor din hipermarket, sunt universal discreditate, toată lumea ştie sau presupune din capul locului că sunt trucate, făcute de X pentru a servi interesul lui Y, doar ceea ce vine din afară are, teoretic, puterea de a face lumină. Cotcodăceala locală este menită, de aceea, să anihileze acest potenţial. Nu contează ce spune Raportul Comisiei Europene, important este ca nu cumva lumea să-şi facă o idee precisă asupra subiectului.

Efortul politicienilor noştri este în bună măsură inutil. Raportul Comisiei nu ar fi în stare să convingă nici măcar o ceată de ţînci să schimbe şotronul pe jocul cu coarda, darămite să ne schimbe certitudinile privind ceea ce este la noi Justiţia, cu toate instituţiile ei: unealtă servilă a politicii şi maşinărie aproape perfectă de stors bani, atît din bugetul statului, cît, mai ales, din buzunarele milioanelor de nefericiţi, împinşi de întîmplare sau de nevoile vieţii în maşinăria ei kafkiană.

Cine vrea să ştie care este starea de organizare şi funcţionare a instituţiilor Justiţiei din România nu are de ce să citească Raportul Comisiei Europene. Poate pune singur un diagnostic, fără greş, dacă se uită, spre exemplu, la statistica condamnărilor pronunţate de CEDO împotriva României, în procesele intentate de proprii ei cetăţeni şi spicuieşte motivările înaltei Curţi Europene: legis­laţie naţională contradictorie, schimbări repetate de structuri normative, operate după bunul plac al autorităţii executive sau legislative; norme aflate în contradicţie flagrantă cu cele din codurile europene; aplicarea justiţiei cu încălcarea gravă şi repetată a normelor procedurale elementare, în defavoarea cetă­ţeanului, desigur; rezoluţii şi sentinţe ale tribunalelor neîntemeiate în substanţa probelor şi a actelor aflate la dosar etc. Aceste cazuri se numără deja cu miile! Nimeni nu mai poate vorbi, deci, despre excepţii!

Dacă nu vi se pare suficient de clar tabloul, atunci luaţi şi analizaţi comportamentul principalelor instituţii ale guvernării, din România, în raport cu Legea. Guvernul încalcă, fără să clipească, legi pe care nu mai are timp, ori chef să le modifice după bunul plac, prin ordonanţe de urgenţă; Parlamentul nu se mai sinchiseşte de mult de contradicţiile dintre diferitele acte normative pe care le emite, iar Justiţia dă în judecată Guvernul, pentru că acesta nu respectă legea, în cazul de faţă legea salarizării înalţilor împărţitori ai dreptăţii!!!!! Nu mai este cazul să cobor ştacheta şi să vorbesc despre uriaşul torent de abuzuri administrative pe care instituţiile statului le revarsă zilnic asupra cetăţeanului, avînd grijă să le şi codifice, conştiincios, în tot felul de ordine, prevederi şi pricazuri, care interpretează abuziv, adaugă sau pur şi simplu schimbă prevederile legilor aflate în vigoare! Ar însemna să ne pierdem, pur şi simplu, într-o junglă din care nu există ieşire.

Justiţia din România este grav bolnavă, nu de ieri, de azi, ci de mai bine de un veac. Prima şi cea mai gravă boală a ei este închinarea faţă de Puterea Politică. A doua este hipertrofia "instituţiilor acuzării" - a căror putere abia dacă a fost ciuntită puţintel de "regimul democratic" post decembrist. Pentru a înţelege în ce măsură mentalitatea deformată ce favorizează procedurile şi obiectul de activitate al acuzării, impregnează sistemul şi mintea oamenilor din care este format sistemul Justiţiei la noi, este suficient să citiţi, stupefiaţi, desigur, reacţiile Ministrului Justiţiei faţă de Raportul de Ţară al Comisiei Europene. După opinia sa, faţa justiţiei a fost salvată de DNA şi DIICOT, adică de două instituţii ale acuzării! În mintea acestor înalţi "profesionişti" şi "demnitari", instituţiile Acuzării, Apărării şi Judecăţii Imparţiale nu trebuie să se afle într-un echilibru, pentru a putea spune că Justiţia are vreo şansă să funcţioneze normal! NU, este suficient ca instituţiile acuzării să producă dosare cît mai multe şi să fie împiedicate în munca lor de cît mai puţine oprelişti, legale sau de altfel! Acesta este programul Justiţiei din Româ­nia, lăudat chiar de Ministrul de resort şi, oroare!, cerut printre rînduri chiar de către funcţionarii anonimi care au scris numitul Raport al Comisiei Europene. Dacă nu v-aţi îngrozit încă, suficient, mai este loc!

De ce ne mai batem capul, atunci, cu Justiţia? Dintr-un singur motiv: persistenţa iluziei, în care se leagănă, încă, foarte mulţi oameni de bună credinţă, potrivit căreia, în România, oamenii şi instituţiile statului, cei ce exercită guvernarea, s-ar supune Legii, aşa cum pretinde articolul I din Constituţie. Nu, ei, ca şi Justiţia care îi serveşte, sunt mult în afara puterii Legii. Cît despre Dreptate, chiar că nu mai este cazul să pomenim!

Opinia Cititorului ( 2 )

Secţiunea de comentarii la articolele domnului Cornel Codiţă este abuzată grav, continuu, de unul şi acelasi cititor, de ani de zile, motiv pentru care, în acord cu autorul, am limitat textul oricărui comentariu la maximum 500 de semne.

  1. Daca criteriile dreptatii ar coincide cu cele ale justitie numai atunci am putea vorbi despre ambele!

    In rest Dumnezeu cu mila pana cand o casa universala, regionala si locala a dreptatii va functiona ! 

    Trist si adevarat ! De ce nu indemnati si la revolta Dle Codita ? sau macar sugerati ce ar putea face miile de oropsiti pentru a frana/impiedica dezmatul potentatilor. 

DIN ACEEAŞI SECŢIUNE

Editorial

Citeşte toate articolele din Editorial

Cotaţii Internaţionale

vezi aici mai multe cotaţii

Bursa Construcţiilor

www.constructiibursa.ro

Comanda carte
danescu.ro
arsc.ro
Stiri Locale

Curs valutar BNR

16 Aug. 2024
Euro (EUR)Euro4.9754
Dolar SUA (USD)Dolar SUA4.5278
Franc elveţian (CHF)Franc elveţian5.2123
Liră sterlină (GBP)Liră sterlină5.8414
Gram de aur (XAU)Gram de aur358.6134

convertor valutar

»=
?

mai multe cotaţii valutare

Cotaţii Emitenţi BVB
Cotaţii fonduri mutuale
Teatrul Național I. L. Caragiale Bucuresti
hipo.ro
hipo.ro
energyexpo.ro
roenergy.eu
rommedica.ro
prow.ro
aiiro.ro
oaer.ro
Studiul 'Imperiul Roman subjugă Împărăţia lui Dumnezeu'
The study 'The Roman Empire subjugates the Kingdom of God'
BURSA
BURSA
Împărăţia lui Dumnezeu pe Pământ
The Kingdom of God on Earth
Carte - Golden calf - the meaning of interest rate
Carte - The crisis solution terminus a quo
www.agerpres.ro
www.dreptonline.ro
www.hipo.ro

adb