De toate, pentru toţi

M-am frecat la ochi. Nu mai văzusem aşa ceva. Inscripţia de pe firma unui restaurant din apropiere. "Mâncare românească, italiană, mexicană şi chineză". Aţi citit bine.

Dar ce sens are? Judecând după mesele pe care le observ mai tot timpul goale, probabil că nici trecătorii nu sunt convinşi. Există un motiv raţional pentru care restaurantele semnalizează clar genul de bucătărie în care sunt specializate. Alimentaţia publică este o afacere care trebuie să fie previzibilă. Vrei ciorbă de perişoare şi te aştepţi să primeşti exact asta. Nu ceva cu gust de sushi şi aspect de gulaş.

Greşeala stabilimentului este evidentă. Lasă impresia că bucătarul ar găti orice. Că este specializat în ce găseşte. Şi că clienţii potenţiaţi sunt lipsiţi de discernământ. În loc să aibă o idee clară despre ce ar vrea să mânânce, sunt mai degrabă genul care ar înfuleca indiferent ce, mânaţi de foame. Aţi intra într-un asemenea restaurant?

Să trecem acum la chestiunea zilei. Politica. Acolo lucrurile se petrec cam la fel. Iată Parlamentul. În teorie, acesta este Legislativul. Las la o parte acum că acest Parlament, de ani de zile, a renunţat aproape complet să mai exercite exact funcţia care îl defineşte. (Cea mai mare parte a legislaţiei este, de fapt, formată din "hotărâri de Guvern" şi "ordonanţe de urgenţă"). Problema este alta.

Parlamentul este, în principiu, o instituţie strâmbă. Ilogică. Pe lângă funcţia legislativă, mai are numeroase alte funcţii. Este un "forum de dezbatere". (Ce Dumnezeu înseamnă asta în România, nu înţeleg. I-aţi auzit vreodată pe "aleşii naţiunii" discutând raţional despre ceva? - orice). Asigură numiri în numeroase funcţii importante din stat. Mai nou, se vâră şi în treaba procurorilor, prin "comisii din anchetă" şi prin refuzul de a permite anchetarea sau arestarea unor indivizi suspectaţi de infracţiuni grave. Se ocupă şi de "reprezentare". Îi vezi pe la orice chermeză cu tricolor.

Cel mai sever defect este însă cel care ţine de guvernare. Legislativul vrea să guverneze. Altfel spus, să facă ceva care ţine de esenţa Executivului. Şi asta prin două mijloace. Primul este acela al "controlului parlamentar". Comisii, interpelări, vot de cenzură. Al doilea, prin comasarea poziţiei de ministru şi a celei de parlamentar. Domnul Tudose, spre exemplu, este dublu. Te uiţi la el şi realizezi că s-a petrecut un miracol. Într-un singur loc sunt două persoane distincte: parlamentarul Tudose şi premierul Tudose.

Cu alte cuvinte, un fel de humus cu mămăligă. Sau nişte hamburgheri cu şorici. Bucătărie vietnameză şi balcanică. Băiete... Muzica!

Ne mai mirăm că toate merg alandala?

Aceeaşi situaţie cu partidele. Să o luăm logic. Ion este un om. Marin este alt om. Al treilea este Vasile. Fiecare are opinii. Aţi lua în seamă opiniile lor?...

Veţi spune că depinde de un criteriu anume. Sunt aceştia calificaţi? Dacă Ion este medic, îl asculţi dacă îţi prescrie nişte sirop de tuse.

Acum să îi punem împreună pe cei trei. Facem, cum s-ar spune, un partid. Moment în care constatăm că grupul se pricepe la toate. Partidul are păreri despre condiţiile din penitenciare, despre politica externă a Rusiei, despre impozite, despre vaccinări, despre subvenţiile din agricultură, despre festivalul Enescu şi despre mersul trenurilor. Până la urmă, de ce nu?... Însă mai grav este că aceşti oameni au puterea. Şi pot să ne bage mâna, adânc, în buzunare.

Ideal ar fi ca domenii anume să fie administrate de experţi. Însă avem ceva exact opus. Avem politicieni care ne "coc" orice le trece prin cap. Cu câţiva ani înainte să se apuce de politică, LN Dragnea lucra, din câte înţeleg, la o autobază prin Teleorman. Cu ce erau diferite opiniile sale de acelea ale oricărui alt Nea' Gică de la colţul străzii? Cu nimic. Însă acum suntem obligaţi să îi ascultăm spusele la fiecare telejurnal. Şi pe ale asociaţilor săi. Se pricep ei la ceva anume? Nu sunt semne, dar vorbăria continuă.

Ce este de făcut?... Cred că una din soluţii ar fi o reformă a Constituţiei care să priveze Legislativul de o serie de funcţii pe care le îndeplineşte, de altfel, foarte defectuos. Luaţi, de pildă, problema numirilor. Scandal la numirea şefilor TVR. Scandal la numirea preşedintelui ICR. Scandal la numirea şefilor serviciilor secrete. Pot să o ţin aşa până ce trecem pe pagina cealaltă a ziarului.

Legislativul trebuie să facă legi. Dar de ce trebuie să facă şi altceva? Numirile importante ar putea fi lăsate în seama unui Senat (care să fie, în schimb, privat de atribuţii legislative - pe care oricum nu dă semne că vrea să şi le asume).

La fel se pot reorganiza şi alte instituţii. Sigur că asta nu este posibil în toate cazurile. (Funcţiile prezidenţiale, mai ales, au o logică destul de diferită). Dar ar fi un pas înainte. Pentru că altfel suntem obligaţi să asistăm la tot felul de improvizaţii. Un vot pe o lege de la ora 10, o păruială cu Opoziţia de la 10:30, o numire într-o funcţie bănoasă la ora 11. Şi apoi fuga acasă. Mă scuzaţi... În "teritoriu".