Demisia translatorului de engleză

Lumea financiară este sub impactul unui uragan, pe lîngă care Ike este doar o adiere mîngîietoare de briză marină. În urma crizei creditelor imobiliare, declanşată acum un an, toate marile bănci ale lumii au fost obligate să-şi reevalueze aseturile şi valoarea portofoliilor. Toate, fără excepţie, au constatat pierderi însemnate, repartizate, însă, inegal. Băncile cu pierderile cele mai mari au simţit şi presiunea căderii acţiunilor proprii la bursă, adică au început să fie decapitalizate suplimentar, printr-un mecanism pe care nu-l pot controla. Ieşirea din "spirala morţii" este să-ţi cauţi adăpost în braţele celui mai tare, care te poate apăra de furia valului, ceea ce în termeni economici se numeşte generic fuziune. Săptămîna aceasta, Merrill Lynch a făcut pasul respectiv, alţi giganţi se pregătesc să-l facă. Lehman Brothers n-a mai apucat. Nu a mai găsit pe nimeni dispus să o cumpere, după ce acţiunile sale se depreciaseră cu mai mult de 60% în cîteva săptămî-ni. Aşa că a intrat în faliment. A patra bancă de investiţii din Statele Unite! Clou-ul săptămî-nii a fost, însă, American International Group, cea mai mare bancă de asigurări din lume. Cîtă vreme a asigurat operaţiuni care se încheiau cu venituri, nimeni nu a clintit-o. Cînd s-a apucat să asigure operaţiuni ale altor bănci, cu valori care s-au evaporat, pentru că nu mai aveau acoperire decît în hîrtii fără nicio valoare, AIG a intrat în vrie. S-a vorbit, de data aceasta la modul cel mai serios, într-o şedinţă de criză a managementului AIG cu conducerea Băncii Americane Federale, despre un efect sigur de domino. Dacă AIG cade, atunci nimeni nu mai poate preveni căderea unui întreg sistem de plăţi şi investiţii, care operează în întreaga lume. Ceva mai mult de un trilion de dolari. În consecinţă, Fed a cumpărat, el însuşi, 80% din bancă, plătind puţin peste un miliard de dolari pentru fiecare procent deţinut: 85 miliarde pentru 79,9%! Cu două mici precizări: banii oferiţi pentru preluarea participaţiunii sunt doar cu împrumut, pe doi ani, iar participaţiunea se referă doar la operaţiunile clasice de asigurator, la care AIG nu a avut vreodată pierderi!!! Bună afacere!

Preşedintele Statelor Unite s-a simţit obligat să facă o declaraţie publică, menită să certifice, pe de o parte inevitabilitatea ajustărilor care au loc pe piaţa financiară, iar pe de altă parte să dea asigurarea că cei responsabili de managementul crizei, instituţii guvernamentale şi neguvernamentale, financiare şi politice, sunt capabili să producă o soluţie care să evite ajustarea prin dezastru! Fed, Banca Europeană, Banca Japoniei şi alte instituţii financiare au convenit să pompeze, din rezerve, alte 180 de miliarde de dolari pe piaţă, pentru a asigura fluiditatea tranzacţiilor. Piaţa financiară se află în cea mai gravă criză din anii "20, după cum apreciază specialiştii.

Preşedintele Fondului Monetar Internaţional, chiar dacă este un francez, vorbeşte des-tul de bine limba engleză, în care a spus, după evenimentele cu AIG, că etapa cea mai gravă a crizei financiare ar putea avea loc de acum înainte şi multe instituţii importante din acest sector s-ar putea confrunta cu dificultăţi în următoarele luni. "Este o criză financiară foarte serioasă. Trebuie să anticipăm faptul că şi alte instituţii financiare se vor confrunta cu probleme săptămînile viitoare. Ne confruntăm zilele acestea cu o majoare a riscurilor şi a incertitidinii, dar cred că economia mondială îşi va reveni în 2009". Dincolo de optimismul de circumstanţă, din final, mesajul este unul cît se poate de coerent cu evenimentele şi arată că ne aflăm în mijlocul unei furtuni, de care nimeni nu se poate pune la adăpost. Tot ce putem spera este ca ea să treacă mai repede, iar cei loviţi cel mai tare să nu fim noi. Acesta a fost, de altfel, mesajul Cancelarului Germaniei, Angela Merkel, care a găsit acum prilejul să laude introducerea în sistemul financiar şi bancar local a unor măsuri prudenţiale stricte, după criza creditelor de anul trecut, ceea ce pune majoritatea băncilor germane într-o situaţie mai bună, pentru a face faţă crizei, nu pentru a o evita, însă!

În ciuda tuturor acestor declaraţii publice, ale celor mai importanţi oameni de stat şi responsabili ai instituţiilor financiare mondiale, Premierul Tăriceanu a ţinut cu tot dinadinsul să iasă public cu o declaraţie care asigură publicul românesc de faptul că pe noi nu ne paşte niciun pericol. Nici usturoi n-am mîncat, nici gura nu o să ne miroasă! Ce-au a face "românica" noastră şi economia ei care duduie de creştere, cu criza lor financiară?

Pentru ca Premierul Româ-niei să afle răspunsul la aceas-tă întrebare, cred că este imperios necesar ca translatorul său de limba engleză să-şi dea demisia! Nu văd cine altcineva ar putea să fie de vină pentru faptul că înaltul oficial român nu a înţeles nimic din ceea ce se întîmplă pe lume, în aceste zile!