Dezastrul ca metodă de guvernare

Cifrele. Asta este, ne lovim de ele. Iar zgomotul pe care îl fac arată că ceva acolo, în motorul economiei, s-a rupt. Ministerul de Finanţe a publicat cifrele definitive ale execuţiei bugetare pe primele patru luni ale anului. Dezastru. Deficitul bugetului general consolidat a crescut cu... 88,4 la sută. Practic s-a dublat.

Acum, să ne înţelegem bine. Nici execuţia bugetară a anului trecut nu a fost un model de disciplină - pentru a mă exprima politicos. În condiţiile acestea, dublarea deficitului înseamnă că lucrurile sunt pe cale să scape de sub control. M-am întrebat cine anume ar avea nesăbuinţa să aducă lucrurile în această zonă combustibilă. Şi apoi mi-am adus aminte că România este guvernată de PSD.

Totul se prăbuşeşte. Am trecut de curând de câteva ori prin aeroportul Otopeni. O senzaţie pe care nu am mai avut-o din anii '90, când prezentai bagajul unor miliţieni să îţi caute prin el. Mâncare orbilă, dezordine peste tot, angajaţi care umblă cu nişte veste din plastic descheiate, autobuze în care pasagerii sunt transportaţi ca sardelele.

La fel prin spitalele României. Un senator socialist a avut dureri de burtă şi a chemat elicopterul care l-a dus prompt la Bucureşti. Un bărbat cu laba piciorului sfăşiată de urs a aşteptat elicopterul care nu a mai venit. A pierdut mult sânge şi, în final, a pierdut piciorul.

Peste toate acestea dansează Guvernul condus de Viorica-Vasilica Dăncilă. Al cărei partid (PSD) tocmai şi-a văzut înjumătăţite procentele electorale. Şi atunci rămâne întrebarea: de ce? Cine în toate minţile ar adopta acest stil de guvernare care presupune să te urci la volanul naţiunii şi să o îndrepţi, fără frâne, spre prăpastie?

Curios, eu cred că toată treaba are o logică. Însă pentru a o înţelege, trebuie să părăsim zona politicii. PSD nu are legătură cu politica aşa cum aceasta e înţeleasă de obicei. Dovadă este şi faptul că PSD nu a tras nici o concluzie - absolut nici una! - din înfrângerea severă de la urne, de la alegerile euro-parlamentare din 26 Mai. L-a propus în Guvern pe Titus Corlăţean, unul dintre artizanii dezastrului electoral din 2014. Şi îl menţine în acelaşi Guvern pe Teodor Meleşcanu, organizatorul altui dezastru.

Despre acesta din urmă cred că pot spune multe. Am luat autobuzul din Nijmegen să votez, cale de o oră şi jumătate, la Eindhoven. Acolo am aşteptat cinci ore şi jumătate la coadă. Nu am reuşit să votez. Am plecat la gară, să nu pierd ultimul tren. În urmă, sute de români strigau împotriva socialiştilor. Singura instituţie care a avut grijă de noi în acea zi a fost primăria din Eindhoven, care a instalat toalete mobile în dreptul cozilor-monstru.

Revin. Pentru a înţelege ce se petrece, să admitem mai întâi acest lucru simplu. PSD nu poate acţiona instituţional. Asta presupune un respect pentru reguli. Însă exact asta socialiştii nu au în ADN-ul lor, cel puţin de când acest partid a încăput pe mâna unei coterii de infractori din mediul sătesc.

Imaginaţi-vă o situaţie simplă. Într-o cutie este o monedă. Cutia este închisă cu cheia, iar regula este că trebuie să îndeplineşti o operaţiune simplă (cum ar fi completarea unei foi cu calcule elementare gen "1+1 egal 2") pentru a avea acces la cheie. Un actor raţional asta ar face pentru a extrage moneda din cutie. Pesedistul dă cu cutia de pământ, înşfacă moneda, după care mai trage şi două înjurături către cei din jur.

Acest gen de comportament este documentat de biologie. Există specii care fac praf şi pulbere tot ce găsesc pentru a ajunge la resurse. Sunt puse pe stricat. Este în ADN-ul lor, individual sau colectiv.

Iată exemplul UBER. Era unul dintre puţinele lucruri care mai mergeau bine în oraşul administrat (vorba vine) de Primăriţa-cu-Sârmă, socialista Gabriela Firea. Însă PSD nu avea stare. Dacă ceva funcţionează, asta este deja ceva nefiresc în regimul socialismului de pradă. Nu a contat că UBER, din cifrele care s-au publicat, plăteşte la buget mai mult decât marile firme de taxi. PSD dat o ordonanţă de urgenţă şi a pus UBER pe butuci.

După pierderea la scor la alegerile euro-parlamentare, PSD a adoptat strategia dezastrului la purtător. Scopul nu este atât să exercite puterea, cât să nu permită exercitarea puterii de nimeni altcineva.

În acest context, este de înţeles dilema Opoziţiei. Pe de-o parte, să ia puterea, pentru a împiedica alte aberaţii ale socialiştilor. Pe de altă parte, PSD va lăsa în urmă o notă grea de plată. Să intre la guvernare acum, înainte de alegerile generale din 2020, ar însemna să permită socialiştilor să stea şi să arate cu degetul la cei care încearcă să repare ce au stricat ei. Au mai făcut-o, cu guvernul Boc şi cu guvernul Cioloş.

PSD îşi urmează, neabătut, drumul spre abis. L-au dat afară pe penalul Vâlcov şi l-au adus pe unul Borza. Acesta a început să vorbească despre disponibilizări în sectorul de stat, fiind dat şi el prompt afară. În prezent, nu e clar cine face strategia economică a socialiştilor, prespunând că mai au una.