Dincolo de bine şi de rău

"Cazul" Adrian Năstase a revenit sub lumina reflectoarelor. Sentinţa dată de Î.C.J. într-unul dintre nu se ştie prea bine cîtele dosare care i-au fost deschise fostului prim-minis-tru al Româ-niei, după ce a făcut greşeala politică fatală de a ieşi pe locul doi în competiţia pentru funcţia de Preşedinte al României, este de natură să dea oricui fiori pe şira spinării: puşcărie, pe bune, vreo doi ani şi ieşirea în brînci, pe scara din dos, din "Panteonul" politicii!

Au mai păţit-o şi alţii, ba chiar la case mai mari, o să spună cineva, vezi cazul Alain Jouppé. Aşa este, doar că asemănările dintre cele două situaţii, oricît ar vrea cineva să le sporească, nu bat deosebirile. Iar dintre ele, acea radicală îmi pare a fi calitatea instituţională, umană şi profesională a Justiţiei care l-a condamnat pe Juppé şi cea care (încă nu definitiv) l-a condamnat pe Năstase.

Ca de obicei, luminile orbitoare ale rampei sunt montate, nu atît pentru a arăta mai bine ceva, cît pentru a ascunde ceea ce spectatorii trebuie neapărat să nu vadă. În cazul Năstase, este vorba despre diferenţa dintre judecata juridică şi cea politică. Oricîte procese i s-ar deschide lui Năstase şi, prin extensie, oricărui alt politician, oricare ar fi concluziile la care ajung instanţele, ele nu ţin loc de evaluare politică a performanţei umane, morale şi materiale în exerciţiul funcţiei publice. Ori, în cazul Adrian Năstase, ca în toate cazurile de primă mărime ale politicii româ-neşti, preşedinţi şi prim-miniştri, evaluările politice lipsesc pînă în ziua de astăzi. Nici în propriul fief politic (partid-electorat), nici din partea opoziţiei, nici din rîndul societăţii civile, al reprezentanţilor de vîrf ai celei de-a patra puteri în democraţie, presa, de nicăieri nu s-a făcut cu seriozitate şi pînă la capăt o evaluare a ceea ce au însemnat aceşti oameni, cu bune şi cu rele, prin ceea ce au făcut şi prin consecinţele a ceea ce au făcut (ori n-au făcut!), pentru dinamica societăţii româneşti. De aceea, judecata instanţei tinde să fie folosită, la repezeală şi nu cu bună intenţie, ca un fel de "înlocuitor" al judecăţii politice. Ce înseamnă Adrian Năstase pentru politica din România post-decembristă? Răs-punsul, suntem îndemnaţi să credem, este simplu, citeşti dosarele, sentinţa şi afli: cîteva matrapazlîcuri, un pic de abuz în funcţie, ceva bani redirijaţi prin "inginerii" versate, din circuitele finanţelor publice în puşculiţele de campanie electorală ale partidului, ori ale candidatului prezidenţial, ceva bani negri puşi bine deoparte pentru zilele nu se ştie niciodată cît de albe ale vremurilor cînd nu mai eşti chiar ce-ai mai fost, ba chiar un pic mai puţin decît atît, un pic de trafic de influenţă...Asta este de fapt job-description-ul func-ţiei politice la noi (!!)... ceva sforărie şi trafic cu funcţii şi destine umane şi... cam atît. Păi, asta-i asta, că nu-i nici doar atît şi mai ales nici nu este de-ajuns pentru a caracteriza rolul unui personaj politic la nivelul la care a "jucat" Adrian Năstase. Există desigur multe asemănări între oamenii din "liga" în care a evoluat fostul prim-ministru. Un fel de boli profesionale pe care le fac, aproape fără excepţie, cei ce evoluează în "sferele rarefiate" ale politicii la nivel înalt. Sindromul de eternizare, de omniscienţă, de supra-capacitate, de ominipotenţă, de supra-informare, levitaţia mult deasupra "muritorilor de rînd", beţia, ranchiuna şi singurătatea puterii, obsesia negativităţii presei şi hiper-narcisismul mediatic, supra-îngrămădirea de funcţii şi onoruri simbolice etc. Peste toate şi deasupra tuturor acestora, Adrian Năstase deţine o prioritate. Este primul politician post-decembrist îndelung exersat la mantele puterii, care s-a crezut sincer (şi bănuiala mea este că se crede şi astăzi!) dincolo de Bine şi de Rău. Dincolo de orice valori sau criterii care ar putea fi puse în joc de judecata omenească, altele decît cele care celebrează apoteotic valenţele inepuizabile ale excepţionalismului său personal. Cu atît mai mult se consideră dincolo de judecăţile Justiţiei, chiar dacă se teme de ele, astăzi, şi ar vrea să le evite consecinţele, cu atît mai mult cu cît toată lumea ştie că Justiţia la noi a fost o instituţie în mod tradiţional aservită puterii, aşa cum este ea şi astăzi, după cum a fost şi în timpul guvernării Năstase şi cam de cînd face ea parte din sistemul instituţiilor statului român modern!