Direcţia "bună" a economiei româneşti

Produsul intern brut al României a crescut în primul trimestru al acestui an cu 6,1% faţă de primul trimestru al anului trecut. "Locomotiva" acestei creşteri, mai mare decît media prognozată pentru acest an şi, totodată, mai mare decît creşterea medie anuală din anii anteriori, au reprezentat-o industria şi construcţiile. Producţia industrială a crescut cu 6,6%, iar producţia în construcţii a crescut cu 7,2%. Creşterea serviciilor a fost şi ea substanţială, dar mai mică decît media, numai 5,7%, aşa cum a fost şi creşterea producţiei agricole, mai mică în lunile de iarnă, de numai 5,4%. Iar "motorul" acestei "locomotive economice" alcătuită din construcţii şi industrie a fost creşterea consumului intern. Consumul gospodăriilor a crescut cu 8,1% în acest prim trimestru al anului, în vreme ce consumul administraţiei, care a crescut şi el, a menţinut o rată mai modestă de numai 4,1%.

Dar aceasta este numai prima veste bună anunţată de Institutul Naţional de Statistică. A doua veste bună, luată foarte în serios de analiştii economici autohtoni şi internaţionali, este că toată această creştere a consumului autohton începe să fie satisfăcută în mai mare măsură prin creşterea producţiei interne, decît prin creşterea importurilor. Luna aprilie înregistrează, pentru prima dată după multă vreme, o cotitură în balanţa comercială a ţării: exporturile încep să crească semnificativ mai repede decît importurile. După ce, în 2003, economia românească a bătut toate recordurile în materie de deficit al balanţei comerciale, cu creşteri ale consumului intern, atît al populaţiei, cît şi al producătorilor, acoperite de creşteri semnificative ale importurilor, începînd cu cel de al doilea trimestru al acestui an, se pare că economia românească a început să înlocuiască prin producţie suplimentară creşterea cererii pe piaţa internă.

Cu toţii ne amintim disputa destul de aprigă dintre Banca Naţională, stimulată şi susţinută de FMI, pe de o parte, şi băncile private, pe de altă parte, cu privire la limitarea sau, dimpotrivă, liberalizarea creditului pentru consum destinat populaţiei. Nu mai departe de şase luni în urmă, BNR era îngrijorată de faptul că creşterea creditului intern pentru consum, mai ales pentru consumul populaţiei, conducea la creşteri spectaculoase ale importurilor. Ne întrebam atunci cam de cît timp este nevoie ca industria autohtonă să înceapă să preia, prin creşteri ale producţiei, măcar o parte a acestei creşteri de consum. Cele mai optimiste previziuni făcute pe parcursul anului 2003 indicau, cu timiditate, măcar 1-2 ani de zile, necesari, teoretic, punerii în funcţiune a investiţiilor stimulate de prognozele referitoare la creşterea cererii interne.

S-au dovedit a fi exagerat de pesimiste. Afluxul de bani venit din occident prin intermediul creditelor de consum acordate populaţiei şi garantate de fonduri internaţionale, interesate, la rîndul lor, într-o rată a profitului net superioară oricărei prognoze de pe piaţa internaţională, a stimulat deopotrivă investiţii şi utilizări extensive de capacităţi de producţie locale.

Statistica trimestrului I al acestui an confirmă acest diagnostic. Formarea brută de capital fix în primul trimestru al lui 2004 a crescut cu 7,3%, depăşind net creşterea PIB-ului. În rezumat, noutatea din economia românească poate fi sintetizată în: (1) PIB-ul creşte mai repede decît ne aşteptam; (2) Exporturile cresc mai repede decît importurile, dovedind că am "prins" din urmă o oportunitate specială, probabil conjuncturală; (3) investiţiile cresc aproape la fel de repede ca şi consumul, dovedind că "aleargă" pe urma acestuia, încercînd să reţină în economia naţională sporul de bani apărut în buzunarele românilor.

La rîndul său, acesta provine, pe de o parte, din politicile de redistribuire ale guvernului, care s-a străduit, din motive deopotrivă ideologice şi electorale, să mulţumească cît mai multe categorii de populaţie, iar, pe de altă parte, din banii trimişi din străinătate de românii, apreciaţi la peste un milion, care lucrează în străinătate. Într-un fel, prin intermediul forţei de muncă, economia românească tinde să echilibreze fluxurile de capital. Pe de o parte, creşterea consumului de produse occidentale de bună calitate şi la preţuri mai ridicate, stimulată de rezultatele privatizării şi de restructurarea socială, începe să se oprească, iar, pe de altă parte, banii proveniţi din munca românilor în străinătate încep să fie tot mai mult cheltuiţi pe produse ale industriei autohtone.

Prima concluzie care se poate extrage din această descriere stufoasă a noii economii româneşti este că, în sfîrşit, avem o economie de piaţă funcţională. În acest moment, diagnosticul pus de analiştii Uniunii Europene sau ai Fondului Monetar Internaţional devine irelevant. El are prea multe implicaţii politice şi depinde în prea mare măsură de jocul cancelariilor pentru a fi luat în serios. Dar, în momentul în care o economie, cea românească, reacţionează prin creşterea producţiei la creşterea cererii de consum şi prin creşteri ale exporturilor la creşterile de investiţii, eu cred că avem destule motive să considerăm că avem o piaţă reală, capabilă să influenţeze repede şi semnificativ economia.

Singura întrebare pe care un spirit cîrcotaş o poate pune pentru a umbri toate veştile bune despre economia românească din acest an se referă la caracterul conjunctural sau nu al actualului "boom" economic românesc. Ştim că, tradiţional, economia românească depinde prea puţin de conjuncturile internaţionale, iar noi tocmai trăim o epocă a globalizării. Din 1990 şi pînă în 2000, exact cînd economia europeană era în plină creştere relativ accelerată, noi ne prăbuşeam producţia industrială şi consumul, ca urmare a reformelor economice şi sociale prost concepute. După 2000, economia europeană intră în recesiune, dar cea românească intră într-o creştere de 4-5% anual, care pare să ignore tot ce se întîmplă în lume. De un an, un an şi jumătate, însă, economia mondială tinde să se revigoreze, mai ales pe seama reluării creşterii economice din Statele Unite, şi iată că cea românească îşi accelerează creşterea.

De o lună încoace însă, nori negri par a se aduna deasupra economiei mondiale, stîrniţi mai ales de o potenţială criză a materiilor prime, în special a celor energetice. Combinaţia dintre creşterea economică americană şi chineză, care măreşte spectaculos necesarul de energie, mai ales de petrol, al lumii şi de materii prime, de instabilitate politică şi militară în Orientul Apropiat, Nigeria şi America Latină (principalele regiuni producătoare de petrol) şi de atacuri teroriste la adresa Arabiei Saudite, cel mai mare exportator de petrol din lume, duce la creşterea preţurilor de cost ale producătorilor de produse manufacturate şi ameninţă prosperitatea economiilor mai mici, precum cea românească, primele pe lista celor care plătesc creşterea costurilor globalizării.

Ne aşteaptă oare o recesiune neprognozată în a doua parte a anului? Greu de răspuns, economia românească devenind din ce în ce mai dependentă de evoluţiile economiei globale. Dar, deocamdată, Banca Naţională este încrezătoare în politicile sale de reducere a inflaţiei şi de apreciere a leului în raport cu dolarul şi euro, deficitul bugetar rămîne sub control, în ciuda anului electoral, investiţiile străine în industria românească tind să crească, finanţatorii, în special băncile, raportează profituri peste medie, iar irigaţiile, ploile din mai şi subvenţiile acordate de guvern ţăranilor par a asigura o producţie agricolă record. Şi, chiar dacă preţul unor produse de bază, cum este pîinea, nu va scădea - după cum a anunţat cartelul producătorilor, în ciuda scăderii preţului grîului - flexibilitatea relativă a industriei naţionale, sprijinită de cele circa 5 milioane de tone de ţiţei din producţia internă, ar putea asigura în continuare un avantaj competitiv al industriei româneşti în raport cu cea mondială.

Ca pentru a întări şi mai mult veştile bune, Renault a lansat ieri primul produs internaţional cu marcă românească din istoria post-comunistă a ţării - automobilul Dacia, care va fi produs nu doar în România, ci şi în alte 3-4 ţări, de pe trei continente.

P.S. Deoarece suntem în campanie electorală, merită să amintim că această evoluţie pozitivă a economiei româneşti favorizează partidul de guvernămînt, iar în sondaje ar trebui să ne aşteptăm la creşteri semnificative a numărului celor care consideră că România se mişcă în "direcţia bună".