Dosariada - ce glumă proastă!

M-am dus ieri la CNSAS, să văd cât de securist am fost. Mă chemaseră, împreună cu directorul executiv al Grupului "BURSA". Ne-au trimis, fiecăruia, câte o adresă cu antet, semnătură şi ştampilă. Ne-am dus împreună. Ne fixaseră ora de audieri, la unşpe şi-un sfert şi la unşpe jumate.

CNSAS este undeva pe lângă McDonald"s-ul de la Buzeşti, după blocuri. Într-un bloc. Cu scări de gresie albă. Lipseşte o placă. Urci greu - arhitectul n-a avut talent.

La ghişeul de recepţie (înghesuit), o doamnă cu telefon şi un poliţist. Ne întreabă ce vrem.

"Vrem..." şi arătăm hârtia cu antet, "noi nu vrem, dar ne-aţi chemat".

Poliţistul citeşte.

Apoi, ne întreabă: "Cu cine doriţi?..."

"Nu ştim".

Intervine doamna cu telefonul: "Păi, uite, cu asta, scrie aici", şi arată în josul foii.

"Buletinele de identitate", zice poliţistul.

I-l dau imediat, sunt fericit că-l pregătisem şi că nu stau să-l caut (şi după cum îmi stă în fire, să nu-l găsesc).

Ne înregistrează.

"Luaţi loc acolo şi aşteptaţi-o pe domnişoara...".

Ne aşezăm într-un hol pe două scaune negre, înconjuraţi de fişete. Sus pe fişete sunt monitoare de computere, stau faţă-n faţă, câte două. Mă gândesc - ăştia arhivează şi monitoarele....

Întreb în şoaptă: "Nu crezi că suntem singurii proşti care au venit?"

"De ce?", întreabă directorul meu.

"Sunt cam dezorientaţi, pare că o fac pentru prima oară..."

"Adevărul este că mă aşteptam la o cohortă de ziarişti la intrare, să mă-ntrebe, să-mi facă fotografii..."

O duduie mai plină trage la copiatorul aşezat chiar în faţa noastră. Stă cu spatele. Copiatorul abia dacă se mai zăreşte dreapta-stânga.

Vine domnişoara noastră. Drăguţă. Tânără, brunetă. La blugi.

"Da", spune, "ce doriţi?"

"Am primit asta" - îi arătăm hârtia cu antet.

"Da, şi?!"

"Am venit".

"Păi, daţi-ne nişte copii după buletinele de identitate".

"Vi le-am trimis, aşa cum ne-aţi cerut şi curriculum vitae şi copii după carnetele de muncă".

"Bine", zice domnişoara drăguţă, "atunci puteţi să plecaţi".

"Dar...", zice directorul meu, iar eu intervin: "Ne-aţi chemat la audieri!"

"A, nu!", zâmbeşte domnişoara drăguţă, "aşa scrie în lege, am băgat şi noi acolo ce scrie în lege, dar, nu... puteţi să plecaţi..."

Ne uităm unul la altul. Spunem "Bună ziua" şi plecăm.

Când ne urcăm înapoi, în maşină, zic "E o glumă proastă".

Pe drumul de întoarcere stau şi mă minunez ce intuiţii formidabile am - cum dracu" de-am ştiut că suntem singurii proşti?!